Honigberger – brasoveanul intre mit si realitate (I)
Doctorul brasovean Honigberger este cunoscut drept unul dintre cele mai fascinante personaje literare si poate putini – ce poate, mai sigur majoritatea brasovenilor – stiu ca acest personaj legendar descris de Mircea Eliade a trait intr-adevar, in secolul al XVIII-lea la Brasov. Este intr-adevar vorba despre Johann Martin Honigberger.
Mircea Eliade, el insusi fascinat de suprareal, l-a avut ca personaj principal pe brasovean în „Secretul doctorului Honigberger “. Este unul dintre personajele cele mai ciudate din literatura romana.
Brasoveanul Honigberger a fost farmacist, medic, numismat si explorator. Savantii Occidentului l-au pretuit, chiar daca in orasul natal a fost considerat un simplu aventurier.
Se spune ca dr. Honigberger cunostea 17 limbi, printre care germana, latina, franceza, engleza, turca, araba, persana, hindi si cashmireza.
A murit in Brasov, aceasta este versiunea oficiala, dar pana si moartea sa a fost invaluita in mister. Nu se stie cu exactitate unde se odihnesc ramasitele sale, insa se presupune, tot versiune oficiala, ca a fost inmormantat in cimitirul evanghelic din centrul orasului.
Ceea ce si mai putini brasoveni stiu este faptul ca a avut urmasi, unul dintre nepoti functionand ca profesor de muzica la actualul liceu Honterus si oboist al Filarmonicii Brasov, cam pe la mijlocul anilor ’50, in timpul orelor mai scapand cate ceva despre stramosul sau, lucruri nebagate in seama de noi, elevii cam prea fragezi in varsta in acea vreme.
Astfel, nuvela „Secretul doctorului Honigberger“ intra in categoria prozei fantastice. Un tanar orientalist, revenit in tara dupa o calatorie in India, este invitat de o doamna sa cerceteze colectiile sotului ei, doctorul Zerlendi. Acesta disparuse in urma cu douazeci de ani.
Cercetand documentele doctorului, pe care le stransese cu intentia de a scrie o monografie despre viata lui Honigberger, tanarul descopera un jurnal cifrat. Afla ca, in cautarea intrarii in fabulosul regat al Shambhalei, dr. Zerlendi devenise invizibil si nu-si mai putuse recapata forma umana. Cu ani inainte, la fel se intamplase si cu dr. Honigberger.
Tanarul va incerca, fara succes, sa restituie jurnalul. Intr-un final, doamna Zerlendi pretinde ca nu l-a intalnit niciodata si ca toate cartile din biblioteca au fost vandute cu douazeci de ani in urma.
Mircea Eliade a publicat „Secretul doctorului Honigberger“ in iarna anului 1940.
S-ar putea ca, in legatura cu soarta doctorului Honigberger, ceva intre mit si realitate, sa mai stie unii dintre batranii sasi ramasi in Brasov, cum ar organistul Schlandt sau fostul arhivar Nussbaecher, de acestia doi amintindu-mi pe moment. Voi incerca sa iau legatura cu ei in speranta ca voi afla cate ceva noutati.
(va urma)
Dan Bota
