Vremea vorbelor a trecut. Urmeaza timpul flecarelii
Turul al doilea le-a taiat subit pofta de vorba liderilor politici din Brasov. Pe cat de guralivi au fost pe finalul campaniei electorale, pe atat de tare i-a lovit acum mutenia. Ai zice ca au intrat in perioada de refacere, dupa ce au abuzat de calitatile vocale vreme de aproape doua luni. Au fost in cartiere, s-au invitat singuri pe la intalniri ale tuturor categoriilor profesionale si sociale, pe care altminteri nu le onoreaza niciodata cu prezenta, au populat pana la refuz studiourile de televiziune. Au vorbit, au vorbit, au vorbit. Au adunat in juru-le toti gura-casca de prin sate si comune, s-au urcat pe scenele caminelor culturale, au dantuit cu protejatii in hore sprintare.
Intr-un cuvant, oamenii s-au intrebuintat serios. Daca fisele medicale ar fi documente publice, am putea citi acolo cat i-a costat campania asta. Cu cel putin o laringita tot sau ales dupa noianul de vorbe aruncate in ultimele saptamani.
Daca acum tac toti chitic, nu este insa pentru ca si-ar fi badijonat laringele. Alte motive sunt vinovate pentru suspecta tacere. Se pare ca vremea vorbelor a trecut.
Nu va bucurati, insa. Nu urmeaza vremea faptelor. A trecut doar timpul vorbariei nemasurate, aia care se livreaza la metru alegatorilor creduli si usor de prostit, fie ca stau la tara sau la oras. In episodul care urmeaza acum, cuvintele vor avea dimensiuni precise si sonorul mic. E timpul negocierilor. Vremea soaptelor aluzive, a compromisurilor scrasnite catifelat si a santajelor sagalnice.
Partea asta n-o s-o auziti insa. Noi, consumatorii de stiri si de articole de ziar, am avut parte de guresenia nesanatoasa si de plictisul discursurilor de rumegus. Vorbele scurte si pline de miez ale negocierilor sunt rezervate urechilor de plus ale invingatorilor si viitorilor aliati. Care sunt ocupati sa cada la pace in privinta posturilor de „vici” si asigurarea de majoritati confortabile prin consilii.
O alta mare nedreptate a campaniei. Nu puteau sa ne rezerve noua cuvintele putine si sa-si spuna ei cate-n luna si in stele in spatele usilor capitonate?
Vifor Rotar
