Sindromul margelei lucitoare
Ar fi oribil sa ne judecam concetatenii, spunand ca unii au votat in vreun fel de prosti iar altii in alt fel din pricina IQ-ului foarte ridicat, cum se hazardeaza unii. Brasovenii au votat asa cum au facut-o din pricina unei anumite perceptii a realitatii.
Nu poti critica disperarea celor care nu vad economia crescand, care nu vad industrie, nu vad turism, nu vad natura protejata, nu vad Brasovul intre orasele care conteaza in Romania, la fel cum nu poti dispretui entuziasmul celor fericiti ca seamana voturi si culeg malluri si parcari. E ca in basmul “Punguta cu doi bani” al lui Creanga. Ce vina a avut biata gaina ca in calea ei a aparut margica sclipitoare, pe care ea a considerat-o o adevarata avere? Dupa zeci de ani in care romanii s-au uitat cu jind la peturile de cola, la revistele Burda, la stanioalele lucioase ale ciocolatilor occidentale si au ravnit la magazine care fura ochii si la carduri de credit , cum sa le spui ca n-au dreptate sa se bucure la vederea mallurilor, a super si hypermarketurilor si a parcarilor fastuaose pline de masinile firmelor cu staif? Cum sa nu ciugulesti aceasta momeala electorala? As zice ca e vorba despre un sindrom al margelei lucitoare, care a cuprins partea activa a alegatorilor.
Faptul ca dupa multa straduinta, dupa mult efort si multa perseverenta cocosul pedepsit ca nu se oua a ajuns sa inghita sipete cu galbeni, boi, buhai si vaci este doar o pilda, nu o motivatie electorala. Cine are curajul sa-i spuna electoratului “ori te oua, ori pleaca de la casa mea”, sugerandu-i sa-si arate utilitatea, sa munceasca pe rupte, sa alerge, sa fie bun? Tot o pilda este si baterea gainii pana si-a dat suflarea, pilda din care trebuie sa intelegem ca ar fi pacat sa crucificam gaina doar fiindca a cules margica din drum si a slobozit-o fericita in cuibar: asta a inteles ea prin valoare. Nu putem pune nicio eticheta, putem doar sa ne explicam fenomenul si sa maturam din drum margelele de sticla inainte sa fie confundate cu briliantele. Cat despre momentul de fata, trebuie sa ne luptam pentru punguta cu doi bani si sa nu lasam boierii mari din administratie sa ne-o ia din plisc si sa plece cu ea, ori s-o-ngroape in asfalt explicandu-ne ca acolo sunt banii nostri. Numai strigandu-le in fata sa ne dea punguta avem sansa sa dam de bunastare!
Si va spusei povestea asa…
Bianca Sorescu
