Brasov, 1 iunie 2008
Ieri s-a sarbatorit la Brasov – lasand la o parte alegerile si Duminica Orbului – ziua copilului. Si este bine ca, in tumultul politic si bisericesc, adultii si-au adus aminte si de copii si de sarbatoarea lor.
Astfel, prin punctele principale ale cartierelor, copiii au putut sa se bucure de prezenta pe scene improvizate cu mici programe artistice – poezii, formatii corale si solisti etc. – cu posibilitatea de a desena pe asfalt parte din gandurile si ideile varstei, cu baloane, instalatii de joaca gonflabile si alte asemenea.
Si intr-o serie intreaga de scoli au fost deasemenea organizate festivitati in cinstea acestei zile a copilului, iar prin casele de orfani si abandonati s-a incercat ca, macar in aceasta zi, copii oropsiti de soarta sa se simta cat mai bine si sa uite de absenta mangaierilor si caldurii parintesti.
Din pacate, in mare parte aceste programe si ansamblul in care s-au desfasurat au purtat, in multe cazuri, pecetea frivolitatii, a unei facilitati spre imagine negativa, asemanatoare gandirii actuale de ansamblu. Se pare ca lumea cea mare a uitat de frumusetea artei, la diferite varste si cu granitele respective, cazand in ridicol prin punerea in scena, de catre copii, a unor secvente de viata matura: asa-zise dansuri exprimate prin topaieli in ritmuri moderne.
Caci este ridicol sa vezi fapturi plapande si neimplinite imitand maturitate precoce.
Iar aceste aparent nevinovate maimutareli au mai tarziu efecte pe care multi dintre noi le condamna in comportamentul tinerilor de mai tarziu.
Dar daca atata (ne) duce mintea !
Dan Bota
