Traian cel Mare, izbavitorul de Parlament
Mai multe televiziuni afiseaza ostentativ pe ecrane o intrebare tampitica, adresata telespectatorilor ce urmaresc diverse emisiuni. Cea mai frecventa este, de cateva zile, „Credeti ca presedintele Traian Basescu se implica in campania electorala?”. La care cetatenii care se uita la televizor se si grabesc sa raspunda. Acuma, fie ca oamenii cu pricina nu raspund corect, fie ca posturile respective vor sa pastreze un oarece aer de impartialitate, raspunsurile cu „Da” abia le intrec pe cele cu „Nu”.
Ce intrebare-i asta? Cum adica se implica in campanie? Traian Basescu este in campanie agresiva de mai multa vreme decat staff-urile angajate special pentru asta si nu rateaza nici un prilej public de a-si exprima preferintele pentru unii si dispretul fatis pentru altii. Candidatii PD-L sunt blagosloviti cu toata increderea si incurajarea prezidentiala, in vreme ce adversarii sunt cautati de bune-n cap de acelasi presedinte impartial. Buldogul Vasile Blaga, cel care trebuie neaparat sa urmeze la Primaria Capitalei pentru a continua tinerea sub obroc a unor teribile secrete administrative pedeliste, este mangaiat pe capul mare. Vizibil mai mare decat al avocatului „ala mic si cu capul mare” pe care il jignea recent seful statului. Care, cu o mana abia isi tine zavodul balos in lesa, iar cu cealalta ii da sa amusine niste rufe de-ale lui Oprescu, de pe vremea cand era el viceprimar la Bucuresti, dupa care ii comanda cainelui sa conduca televiziunile si pe gaozarii ei la dulapul cu scheleti ai doctorului pesedist.
Traian Basescu nu face decat sa fie in campanie electorala. Presedintele vrea chiar ca si Biserica sa-i legitimeze aventura electorala. Nu doar pentru ca ne propune candidatii democrat-liberali ca pe sfintele moaste, intru venerare si adorare macar pentru patru ani daca nu pentru vecie. Ci pentru ca partinirea sa politica dobandeste accente mistice. Ieri a vorbit natiunii despre ziua sfanta de 19 mai 2007, cand poporul a invins Parlamentul si a iesit de sub robia celor 322. Ziua in care presedintele crucificat prin suspendare s-a reinaltat la Cotroceni prin referendum, ca un Christ duhnind a port si a cherhana, fara nici o legatura cu parabola celor cinci pesti.
Inca putin si afiseaza pe site-ul Patriarhiei, ca la televiziuni, intrebarea „Ati vrea ca ziua de 19 mai sa intre in calendarul ortodox romanesc drept Sfantul Traian cel Mare, izbavitorul de Parlament?”. Si s-ar astepta apoi ca fetele bisericesti sa voteze – pardon, indracit – intr-un sondaj in care raspunsurile cu „Da” le-ar covarsi de data asta pe cele cu „Nu”.
Nu este singurul semn ca presedintele traverseaza o criza electorala, dublata de un puseu mistico-religios. Tot ieri dezvaluia natiei ca multi politicieni s-au perindat pe la salasul sau si i-au cerut sa intervina in Justitie ca sa-i scape de nustiuce dosare. Un fel de scandalul biletelul lui Tariceanu, in faza incipienta si de data asta fara nume. Care vor iesi probabil la iveala intr-un moment prielnic, mai catre finalul campaniei, sau nu se vor afla niciodata, pentru ca nu vor fi existat. Deocamdata, sa remarcam comentariul prezidential la adresa pelerinilor penali veniti sa-l caute la schitul sau de la Cotroceni. Zice Basescu: „Desi acum se dau mari, mi s-au parut umili atunci cand au venit la mine sa ma roage sa intervin in anumite dosare”. Atunci erau mari, acum sunt mici.
Cred c-am mai auzit fraza asta. Nu era prin noiembrie 2004 si circula sub forma sloganului „Adriene, nici nu stii / Cat de mic incepi sa fii!”?.
Vifor Rotar
