Accidente
Butonand prin vraistea de posturi TV nu exista sa nu dai peste descrierea, pana la exasperare, a unor accidente.
Imaginile ca imaginile, alea sunt, dar intrebarile tampite pe care stiu sa le puna reporterii – unde naiba au invatat meseria? – este normal sa supere pe intervievati, sa-i agaseze si sa-i sictireasca.
La fel a fost si sambata dupa-masa, pe la orele 17,00.
A fost deraierea a vreo doua-trei vagoane a unui tren de persoane, undeva pe langa Valea Calugareasca. A murit o persoana si doua au fost ranite.
Si? Victime colaterale. Ce conteaza cine sunt, ce invartesc, de unde pana unde aveau biletul, ce s-a facut cu ei – ce naiba se putea face cu ranitii si moarta? – cine i-a preluat – Bau-Bau ! – ca de ce a deraiat trenul si de ce nu s-au rasturnat vagoanele de tot si alte tampenii, plus niste legaturi telefonice cu “factori de raspundere”, deranjati de la siesta.
Pai si daca te duci la locul de intalnire al catelor cartierului nu auzi asemenea cretinitati, si barfele se desfasoara parca cu mai multa logica.
A urmat chestia cu avionul cazut tot prin campie. Aceleasi intrebari: ca ce facea avionul, da’ unde se ducea, da’ de ce, da’ oare a fost ceva defect la el si asa mai departe, ca in cazul cu deraierea.
O statistica arata ca in lume deraiaza tot la 73 de minute cate un tren – de marfa in general – si tot la 7 ore si 33 de minute cade cate un avion. Ca sa nu mai vorbim de accidentele rutiere.
S-ar putea ca, in curand, reporterii sa o dea si pe inot subacvatic, pentru a inregistra ultimele bulbuce ale naufragiatilor de printre rechini si caracatite.
Bun, sunt de acord sa bagi si aceste accidente pe post, la faptul divers. Dar doar stirea in sine, pe scurt si fara peltea. Iar in restul timpului, economisit prin scurtarea balivernelor, se pot baga ceva minute educativ-instructive – comportament in societate, bune maniere si cum se mananca la ocazii deosebite, cum se vorbeste corect si alte asemenea, mult mai folositoare individului si societatii.
Ar fi asa de greu?
Dan Bota
