Un om fantastic (144)
Capitolul 2
1.
Rue des Bergeres, u bistrurile ei, cu micile ei restaurante, cu micile baruri, se afla in itorescul cartier vechi din Tulouse.Thomas Lieven zambi melancolic cand coti pe mica straduta. Ca si acum trei ani, cand fugea de nemti impreu cu prietena sa, actrita Mimi Chambert si cu colonelul Simeon, prostanacul erou, si ajunsese aici, si acuma umblau, cu pasi marunti, incolo si incoace, multime de fete dragute, toate machiate cam strident si imbracate cam sumar.
Thomas aflase ca patroana acelui discret hotel, Jeanne Perrier, cea cu coama leonina, parasise orasul. Prietenul nostru ar fi vizitat-o cu placere, pe ea si pe fetele ei, bineinteles pentru a depana amintiri …
Se opri in fata unei case. Aceasta parea cam darapanata. Ajunse la o usa de la etajul trei.
Pe usa era fixata o placuta:
Paul de la Rue – Fred Meyer
Imobiliare
Thomas ranji in timp ce apasa butonul soneriei din dreapta usii. Isi spuse; imobiliare. Cand i-am cunoscut furau de prin hoteluri, erau spargatori, falsificau tablouri. Si acum? Voila, o cariera.
Se auzira pasi in spatele usii. Apoi aceasta fu deschisa. In cadrul ei aparu Paul de la Rue, urmas al hughenotilor. Era imbracat cu gust si cu o frizura impecabila.
Figura sa inalta, cu fata prelunga, ii conferea un aer aristocratic. Incepu cu eleganta:
“Buna ziua, domnul meu, cu ce va pot fi de folos?”
Apoi trase un chiot:
“Nom de Dieu, e Pierre – !”
Si-i tranti lui Thomas, pe care il cunoscuse sub numele de Pierre Hunebelle, una pe umar de-l muta din loc. Pentru moment uita de buna sa crestere:
“Omule, sa-mi musc eu inumi dosul! Traiesti? Mi s-a spus ca Gestapoul te-a dat gata.”
Thomas se desrinse din imbratisarea ui Paul si intra in locuinta.
“Nostim pe ici pe la voi. Lectiile mele au dat intr-adevar roade Numai figurinele alea de acolo, caprioara, dansatoarea si zana aia, ar trebui sa dispara.”
Paul se holba la el.
“Pe unde ai tot umblat? Cum ai ajuns aici?”
Thomas ii explica situatia. Paul ascuta in tacere. Din cand in cand dadea aprobator din cap Thomas spuse in final:
“… si asa ca am aparut cu colonelul meu aici, cu speranta ca ma veti ajuta. Vad ca v-ati ajuns…”
“Pe naiba ! Imobiliare, asta-i numai pe usa. Se intelege ca facem si noi specula – ca toti ceilalti. Dar mai cu cap – si asta datorita tie, batrane.Ne-ai facut un mare serviciu atunci, cu lectiile tale.”
“Da, si acuma imi puteti face voi un mare serviciu. Trebue sa aflu cine l-a omorat pe acest Untersturmfuehrer Petersen. Trebuie sa stiu daca a fost mana Rezstentei sau nu.”
“Precis ca nu a fost o crima politica.”
“Demonstreaza-mi asta. Povesteste-mi cine l-a omorat pe Petersen Si cum. Si de ce.”
“Dar, Pierre, cum pot sa-mi tradez un ompatriot care a ucis un nazist ! Asta nu mi-o poti cere
nici macar tu !”
“Paul, hai sa-ti spun o chestie. Nazistii au arestat 150 de oameni, compatrioti de-ai tai. Ii vor impusca. Nu putem impiedica asta decat daca demonstram ca nu a fost o crima politica si ca acest Petersen mbla cu lucruri necurate. Hestia asta nuti intra in mintea aia a ta idioata?”
“Ho, mai omule, nu urla asa. Voi trage si eu cu urechea primprejur…
2.
Trei domni luara loc, trei zile mai tarziu, pe 27 septembrie 1943, la masa din sufrageria lui Paul de la Rue: sapanul casei, Thomas Lieven si Fred Meyer.
Paul il sunase pe Thomas la hotel:
“Cred ca avem ceva pentru tine. Vino la mine Vine si Fred. Nu cumva poti sa ne gatesti ceva asa cum stii tu? Am auzit de la baietii din Marsilia ca le-ai tras o masa pe cinste.”
“In regula”, raspunse Thomas.
Asa ca in aceasta dimineata trebaluise cam trei ore prin bucataria lui Paul. Acuma sedeau la masa. Cei doi bisnitari purtau, in cinstea revederii, costume inchise la culoare, camasi albe, cravate argintii. Vrand sa arate ce binecrescuti sunt, incercara sa manance aperitivul – tulpie de telina umplute – cu furculita si cutitul, chestie care le pricinui ari neplaceri.
Thomas interveni:
”Contrar celor mai multe ocazii este permis, ba chiar indicat, sa se ia aceste tije cu mana.”
Fred spuse:
“Cerului multumiri. Ce fel de branza este asta?”
“Roquefort. Deci cine l-a omorat pe Petersen?”
“Un anume Louis Monico. Un corsican. Este poreclit ‘Louis le reveur’, ‘Louis visatorul’.”
“Cine este acest visator? Rezistenta?”
“Da de unde. Un adevarat gangster. Foarte tanar. Cu plamanii in pioneze. Patru ani de parnaie pentru lovitura cauzatoare de moarte. Omule, crap halind la betele astea !”
“Ca sa nu se intample asa ceva, ma grabesc sa aduc felul urmator.”
Se duse in bucatarie si reveni cu o forma de budinca acoperita cu un capac.
Fred marai deceptionat:
“Puah, budinca ! Asta-i un ca…, asta nu e in regula. Credeam ca va fi ceva pe baza de carne.”
Paul, tamponandu-si fin colturile gurii cu un servetel, inerveni si el:
“Intr-adevar, trebie sa recunosc: sunt si eu putin deceptionat, draga prietene.”
“Asteptati !”
Thomas rasturna continutul pe un platou mare de portelan. Se imprastie un delicat miros de carne si ceapa. Cei doi gangsteri adulmecara. Linistea si armonia se asternura pe fetele lor.
MENIU 27 septembrie 1943
Tulpine de telina umplue
Fricco saniol (musaca)
Piersice flambate
TULPINE DE TELINA UMPLUTE: Se iau tulpine tari si mai mari de telina si se spala bine. Se face o pasta din unt si branza (Roquefort sau Gorgonzola) in parti egale. Cu un cutitas bine ascutit se adanceste scobitura naturala a tulpinelor de-a lungul lor si se umplu cu pasta Se pune la rece. Se servesc puse intr-un vas cu forma de vaza , cu partea frunzulitelor in sus. Intre tlpini se pun cuburi de gheata.
FRICCO SPANIOL (MUSACA): Se fac biftecuri mici din muschi de vita, se bat bine, se ung cu mustar, se sareaza si se pipereaza. Securata cartofii si se taie felii subtiri. Se ingalbeneste in unt o cantitate de ceapa egala cu cea de carne. Se unge cu unt topit o forma ca pentru budinca si se presara cu pesmet Se aseaza un rand de cartofi, se presara fulgi de unt, sare, piper, apoi vine un rand de carne, pe urma un rand de ceapa. Se epeta ordinea. Ultimul rand va fi de cartofi presarat cu fulgi de unt. Separat se amesteca cate o jumatate de cescuta de vin rosu, smantana si zeama de carne si se toarna in forma. Se acopera si se fierbe o ora au bain-marie. Se rastoana pe un platou si se serveste imediat.
PIERSICE FLAMATE: Se lasa trei lingurite de unt cu doua linguri rase de zahar pudra si ceva migdale bine maruntite sa se topeasca intr-un caramel deschis. Se stinge cu suc de portocale si lamaie in proportie de unu la doi. Se adauga putin Cointreau, Marasquino si coniac, se adauga jumatati de piersice in compot, bine scurse (daca luam piersice proaspete, le inabusim putin inainte) si se tin la incalzit, se mai toarna coniac si se da foc. Piersicile se pun apoi pe inghetata de vanilie, se toarna sosul pe deasupra si se orneaza cu frisca. Se serveste imediat.
“Acuma povestiti-mi ceva despre Visator. De ce l-a ucis pe Petersen?”
Fred spuse:
“Din cele ce am aflat – si informatiile noastre sunt de prima mana – acest Petersen a fost un porc de prima mana. Pe chestia ca era Blutsordenstraeger. Pe chestia ca era in SD. Imi vine sa si rad. Petersen a aparut aici ca simplu civil, intelegi? Si stii ce s-a apucat sa faca? S-a apucat sa cumpere aur.”
“Ia te uita !”
“Orice cantitate. La preturi convenaile. Trebuie ca era un mare smenar. Visatorul ii mai vanduse in cateva randuri aur. Inotdeauna catitati mici.”
Thomas medita: domnul Petersen de la SD – traficant de aur. Iar Fuehrerul ordona funeralii nationale. Iar o serie de ostatici urmeaza sa fie impscati. Si Germania a pierdut, vezi Doamne, un erou. Heil !
“Ei bine, si Petersen a prins cu timpul inredere in Visator. Si in ziua respectiva a aparut la Petersen Louis cu o FOARTE mare cantitate de aur…”
(va urma)
Dan Bota `
