Salcia – in credinta populara
Salcia este planta-simbol a uneia dintre cele mai frumoase si « inflorite » sarbatori ale crestinatatii: sarbatoarea Floriilor.
Prof. Dr. Remus Rus scrie o lucrare amanuntita despre interpretarile care apar atat in credinta pre-crestina, cat si in mitologiile antice sau in invataturile Bibliei.
Salcia si-a ocupat acest loc de cinste datorita trasaturilor naturale pe care planta le are fapt ce a incoltit numeroase povesti in mintile oamenilor care incercau sa-si explice sensul acestei vieti efemere pe pamant.
O particularitate a acestei plante este faptul ca ea creste doar in locurile abundente in apa si, de aceea, a fost considerata ca fiind „o adevarata planta de apa” sau „iubitoare de apa” .
In limba latina, denumirea salix a fost pusa in legatura cu verbul salire – a sari.
Salcia are un loc aparte si in mitologia greaca. Zeita Hera s-a nascut sub o salcie pe insula Samos. Ea face parte din copacii sacri ai nimfelor, fiicele lumii subpamantene. Simbolismul salciei este pus astfel in legatura cu misterul „Mamei Pamant”, la randul ei simbol al vietii noi, infloritoare, dar si al mortii, caci in „Pamant” se intorc toate lucrurile. Datorita acestei asociatii, salcia era totodata si „copac sacru” al marilor « Zeite Mame ».
In traditia Vechiului Testament salcia apare in contexte ce exprima cu precadere bucuria de a trai. Pentru prima data intalnim salcia in timpul sarbatorii corturilor. Cu aceasta ocazie, sunt aduse Domnului ofrande din roadele pamantului si jertfe de animale : „In ziua intai sa luati ramuri de copaci frumosi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late si salcii de rau (s.n.) si sa va veseliti inaintea Domnului Dumnezeului vostru…” (Levitic 23, 40).
Pentru puterea ei regeneratoare de viata salcia a fost asemuita lui Hristos. In acelasi timp, ea este si un simbol al credinciosului crestin, a celui care a primit noua viata prin baia botezului si care, spre deosebire de salcia distrugatoare de rod, da roade.
Sanziana Motoroiu
