Desi sub scut, suntem perdanti la Summit
Summit-ul s-a incheiat cu bine. Bucurestenii, impaciuiti de vorbele lui George W. Bush, care le-a cerut scuze pentru inconvenient, s-au intors la aglomeratia lor cotidiana, pentru care n-o sa-si ceara nimeni scuze. Si restul romanilor pot reveni la ritmul de dinainte de NATO. Reuniunea marilor lideri ai aliantei a luat sfarsit; weekendul a fost prea scurt si nepotrivit pentru a epuiza toate comentariile la care se preteaza evenimentul. Asa ca saptamana aceasta va deschide si sezonul la perindari prin studiouri a tot soiul de specialisti in pacte nord-atlantice, care vor talmaci pe intelesul natiei toate gesturile puternicilor lumii pe durata celor trei zile cat a tinut evenimentul.
Presa care s-a concentrat ore in sir exclusiv asupra anarhistilor inghesuiti de fortele de ordine va face schimb de informatii cu colegii care au urmarit obsesiv traseul maidanezilor bucuresteni prin dispozitivele de siguranta instalate de politie. Daca le ramane timp, vor transmite si imagini de la adevarata reuniune, pe care au cam ratat-o insistand asupra aventurii punkistilor colorati in cap si cam decolorati la minte care se pregateau intr-o hala dezafectata sa strice aranjamentul gazdelor NATO.
In studiouri va rasuna insistent intrebarea „Cu ce ne-am ales de pe urma summit-ului?”, iar moderatorii vor contoriza plusurile si minusurile reuniunii pentru gazduirea careia s-au facut atatea eforturi. Sarcina destul de dificila sa explici cum naiba, chiar asa fara nici o speranta de indulcire a regimului vizelor, fara reparatii in cazul mortii lui Teo Peter, fara garantia ca vietile militarilor romani trimisi pe frontul afgan vor fi mai protejate, Romania revine de la summit nu pe scut, precum eroii antici cazuti in lupta, ci sub scut. Cel antiracheta, pe care NATO s-a angajat, zice presedintele Traian Basescu, sa-l construiasca peste Romania, ca si complement al celui american care va proteja doar Cehia si Polonia.
La categoria minusuri vor fi pomenite si raspomenite haitele de caini dislocate vremelnic din habitat si defectiunile de la microfoanele ziaristilor. Paguba n-a fost oricum prea mare: ce sa asculti la microfoane? Traducerea discursului lui Bush? De la duduia aia translatoare am retinut o mostra de nepricepere fastacita. Bush tocmai vorbea despre partenerii sai romani, ale caror calitati sunt ca respecta valorile umane, etc, „and value peace”, zice Bush. „Si care valoreaza pacea” zice duduia translatoare. Zau, mami? Cum o valoreaza? La pretul pietei?
Tot de ziaristi se leaga si cele mai ciudate comportamente de la summit. Cei macedoneni au parasit sala reuniunii odata cu stafful politic, la anuntul ca tara lor nu va fi primita in NATO pana nu-si rezolva diferendul cu Grecia. Ori Macedonia are cei mai nationalisti gazetari din lume, ori au venit, politicieni si jurnalisti de-a valma, cu acelasi avion la summit.
Ai nostri i-au batut insa de departe. Absolut toate relatarile despre aparitia si prestatia lui Putin la Bucuresti au fost ode inghetate, inchinate monstrului cinic si slefuit de la Kremlin. Au facut din el vedeta reuniunii, l-au creionat drept liderul perfect, care spune lucrurilor pe nume, monument de sinceritate si eficienta.
Gaozarii romani ar face bine sa ia aminte la formula neprotocolara si destinsa cu care l-a intampinat Basescu pe Putin in poarta Palatului. „Singur prin Bucuresti, domnule presedinte?, a spus Traian Basescu inainte de a-i strange mana tarului de la Kremlin si de a-l invita sa se alature celorlalti lideri participanti la summit.
Cu fantezie minimala, ziaristii orbiti de stralucirea lui Putin, imprumutata de la cupolele aurite ale bisericilor din Piata Rosie, isi pot inchipui ca si asasinii gazetarilor rusi decedati in Rusia in conditii ultrasuspecte, foloseau cam acelasi gen de abordari ale victimelor. „Singurica prin Moscova, duduie Politkovskaya?” trebuie sa fi sunt intrebarea ce a precedat uciderea in lift, acum doi ani, chiar de ziua tarului, a celei mai cunoscute opozante ziariste a lui Vladimir Putin.
Vifor Rotar
