Un om fantastic (130)
‘Henri’ avea o cumnata evreica din Germania. Aceasta se ascunsese la tara sub acoperirea unor acte false procurate de Thomas.La hotelul Lutetia existau multe posibilitati si bune ocazii sa falsifici documente. Thomas se folosea uneori de ele. Colonelul Werthe stia asta, dar nu spunea nimic.
“Ceva usor, Henri”, spuse Thomas.
Era tarziu si el vroia sa se linisteasca. Stabilira impreuna cu Henri meniul.
Schlumberger isi exprima o rugaminte:
“Domnule Lieven, traduceti-i sa faca niste Palatschinken, va rog.”
Meniu, Paris, 5 august 1943
Rinichi de berbecut cu friganele
Poapa (peste marin – in traducere directa = limba de mare) a la Grenoble
(acest peste este mai cunoscut sub numele de sola)
Marillen-Palatschinken
Ideea aparu la peste si salva viata a 65 de oameni…
RINICHI DE BERBECUT CU FRIGANELE: Se curata rinichii de pielita si grasime si se taie in lung in doua. Se pune cate o jumatate de rinichi, cu taietura in jos, pe cate o felie de paine alba, unsa pe ambele parti cu unt. Se freaca bine o compozitie din mustar iute, smantana, putin unt, un galbenus, sare si piper, asa ca sa iasa o pasta groasa. Se pune pe rinichi.Se aseaza feliile intr-otava si se da la cuptor la foc potrivit. Se tin zece minute. Sunt gata cand, intepand rinichii, nu mai iese suc din ei. Se servesc fierbinti.
SOLA (POAPA) A LA GRENOBLE: Se curata pestele de solzi si de pielita si se fac fileuri. Se marineaza cel putin ½ ora in suc de lamaie, sare si piper. Se usuca intr-un servet fileurilesi se prajesc pe ambele parti in unt fierbinte. Se scot pe un platou preincalzit. In untulin care a fost prajit pestele se infierbanta cubulete de lamaie si bucatele de capere.Se inabuse putin. Sosul se toarna peste peste. Se serveste cu cartofi natur pe care s-a presarat patrunjel verde taiat marunt.
PALATSCHINKEN (CLATITE CU DULCEATA DE CAISE): Se fac clatite mijlocii. Se pune dulceata, se ruleaza si se trec prin unt incins. Se servesc, dupa gust, presarate cu migdale rase.
Thomas traduse si Henri disparu.Asupra celor trei prieteni se asternu tacerea, o tacere de plumb. Abia cand sosira rinichii, vienezulsopti:
“Brenner a telefonat la Berlin. Cel tarziu maine dimineata va avea loc o actiune speciala. Ce se va intampla cu oamenii e clar.”
In mintea lui Thomas aparuo viziune. Profesorul Debouche. Frumoasa Yvonne. Locotenentul Bellecourt. Si multi, multialtii. Inca mai traiesc. Inca mai respira. In curand vor fi arestati. In curand vor muri.
Raddatz spuse:
“Baiete, de patru ani ma tot fofilez. N-am omorat inca pe nimeni. Dar ce sentiment nasol e sa te stii complice …”
“Noi nu suntem vinovati”, spuse Thomas. Dar gandi: voi nu. Dar eu? Eu, cel incurcat in itele minciunilor si ale inselatoriei, ale amagirii si vicleniei. Mai sunt eu nevinovat?
Schlumberger interveni:
“Domnule Lieven, este exclus sa-I mai putem ajuta pe partizani, acuma cand ne impusca camarazii.”
“Da, este exclus”, spuse Thomas si-si framanta creerii cu disperare: ce se mai poate face? Ce e de facut? Cum se poate ramane un om cumsecade?
Berlinezul continua:
“Karli are dreptate. Uitati-va, nici eu nu sunt nazist. Dar, pe bune: sa presupunem ca partizanii acestia ar pune mana pe mine. M-ar crede ca nu sunt nazist?”
“Pe naiba. Te-ar impusca. Pentru ei un neamt ramane un neamt.”
Thomas se juca cu furculita prin peste. Deodata se ridica si spuse:
“Mai exista o posibilitate. UNA singura.”
“Care?”
“Sa faci ceva – si totusi sa ramai un om cinstit.”
Se duse la o cabina telefonica, suna la hotelul Lutetia si-l ceru pe colonelul Werthe. Acesta raspunse nervos.
Thomas auzi in receptor murmur de voci. Probabil ca Werthe sw afla intr-o sedinta. Sudoarea curgea siroaie pe fata lui Thomas. Prin minte ii fulgera: sa raman cinstit. Chiar impotriva oamenilor cinstiti din tara mea. Chiar impotriva oamenilor cinstiti din tara asta. Fara a deveni tradator. Si fara a deveni un sentimental. Doar sa salvez vieti … Sa salvez vieti …
Thomas spuse ragusit:
“Domnule colonel, Lieven la telefon. Am sa va fac o propunere de ce mai mare importanta. Nu veti putea decide dumneavoastra singur. Va rog sa ma ascultati, iar pe urma sa-l informati pe amiralul Canaris.”
“Ce-I cu trancaneala asta?”
“Domnule colonel, cand incepe actiunea acolo?”
“Maine dimineata.De ce?”
“Va rog sa ma lasati PE MINE sa conduc actiunea.”
“Lieven, nu sunt deloc dispus la glume. Rabdarea mea are si ea limitele ei.”
Thomas striga disperat inreceptor:
“Ascultati, domnule colonel ascultati, va rog. Va rog ascultati ce va propun …”
(va urma)
Dan Bota
