Vulcanul umilintei
Ce se petrece la spitalul de neuropsihiatrie din Vulcan-Brasov loveste in demnitatea de a fi om. Este o stare mult prea grava pentru a nu fi bagata in seama.
Din pacate acest spital nu este singurul din tara de asemenea profil care functioneaza ca o buda din ograda de la tara nevidanjata corect. Si asemenea lucru este inadmisibil in vremurile noastre si la pretentiile europene.
Este inadmisibil ca, atunci cand ai pacienti de felul celor de la Vulcan, sa primesti bani – fondurile de sanatate, platite de noi toti unde sunt? – atata cat sa poti carpi un acoperis, restul intretinerii fizice a vechii cladiri fiind facut de putinul personal al spitalului si de bolnavii cat de cat in stare de functionare.
Caci si personalul este deficitar.
Astfel, in loc de 10 medici, asistenta de specialitate este asigurata de doar doi.
Iar in ce priveste personalul cu calificare medie, aici functioneaza doar 12 asistente, in loc de 28.
Spre norocul institutiei, din Anglia si Germania au sosit ajutoare constand in aparatura de specialitate, caci cele 150 milioane lei vechi – 15.000 lei noi – abia au ajuns de-o gustare pe o masea, fata de foamea – la figurat – ce domneste acolo.
Si atunci sa nu vorbim de o umilire a conditiei de medic, precum si a celei de pacient?
Si aceasta stare de fapt nu inseamna o bataie de joc, atunci cand vezi cum cioclasii de conjunctura isi umfla burtile si conturile, privind cu dispret de scroafa urcata in copac la furnicile truditoare?
Dar se stie ca niciun porc nu a fost fatat spre moarte naturala.
Dan Bota
