Home Arhiva Bete de Jour – anticampanie electorala

Bete de Jour – anticampanie electorala

Arhiva

mart. 5, 2008

0 136

Titlul acesta e inspirat, recunosc, din faimoasele Belle de Jour si Belle de Nuit. Ma intrebam daca in cazul meu e de jour sau de nuit si m-am hotarat pentru niscaiva lumina. In rest, si eu tot niste confesiuni acolo… As vrea sa pretind ca sunt politice, dar, maiculiiiita! ai de se pricep la politica vor rade sa dea pe spate, nu alta. Sa le zicem confesiuni pseudopolitice, de care ma servesc intr-o anticampanie electorala pe care o voi duce a la Don Quijote.

O ziarista draga mie povestea cum si-a julit genunchii pe trepetele nu stiu carui Palat. Eu v-as povesti cum mi-am julit sufletul si increderea in viitorul tarii. Va suna ciudat “viitorul tarii”? Zambiti, mai apoi o sa radeti cu gura pana la urechi.

Asadar, istoria:

Episodul I. Motto. “Doua lucruri sunt infinite, Universul si prostia, dar de primul nu sunt asa de sigur” – Albert Einstein.

In infinitatea prostiei mele, de care, ati vazut? nici Einstein, daca ar mai trai nu s-ar indoi, prostie acumulata cu greu in doua decenii de viata, am decis ca nu e bine sa-i tai cainelui coada dintr-o data, ca nici sa-ti vinzi tara la talciocul democratiei originale nu-i tocmai cuser si tineti-va tare, am decis ca social-democratia e tocmai ce-i trebuie Romaniei, ce-mi trebuie mie. Si cum nu puteam sa stau cu mainile in san fara sa robotesc in bucataria acestei social-democratii am plecat cu o harta in mana in cautarea sediului PSD-ului, pe atunci proaspatul FDSN. Voaiam nene sa fac politica! Cu spancenele ridicate de uimire (cine dracu mai vazuse atunci un tanar ciocanind sfios, de buna voie si nesilit de nimeni la usa FDSN) m-au inscris oamenii in Partid. Credeam atunci, in prostia-mi recunsocuta si sper, pe jumatate iertata, ca social-democratia e lozul cu valoare mai mica, dar care iese mai des castigator, decat potul foarte mare care imbogateste doar pe unul. Cool, nu? Credeam ca stanga (o stanga moderna, nu una extremista, schimonosita de dictatura) chiar inseamna ceva si exultam la gandul ca de pe umila mea pozitie de slujbas in armata politica a lui Iliescu voi putea da tarii o firimitura de bunastare, de bucurie, de siguranta. Vax!

Eu votam cu Iliescu si cu FDSN, ridicam mana la sedinte, ma atacase disciplina de partid precum raia si aveam un extraordinar apetit de a ma umili! Si in timp ce eu votam ca proasta-n targ (daca-mi bagati comentarii cu “se vede”, nu ma supar), ai mari sopteau pe la colturi cum ca trebuie votat…un liberal? Cuuum? Ei, da! Cand am auzit asta prima oara am fost in stare de soc, acum nu m-ar mira sa-l voteze PSD-ul pe Hayssam! Daca asa o fi jocul de culise, daca asa o fi decis Hrebe, daca asa o fi dictat CIA? Sa ma opun eu? Ma opun! Ei si?

Mai apoi imi facusem chip cioplit din partidul ala si ma rugam la el si ma incredeam in el si eram sigura ca intelectuali, muncitori, oameni de afaceri, partidul ala va sti sa gaseasca, precum Mos Craciun in sac, ceva bun pentru fiecare. Si am dormit adanc, cu bradul iluziilor impodobit, asteptand darurile. Care n-au intarziat, au venit, au sporit, s-au umflat. Doar ca Mosul le-a lasat doar lui Sechelariu, lui Bivolaru, lui Trita Fanita si Culita Tarata, la Famiglia brasoveana inrudita cu aia siciliana si ?alti de-astia Eu? Saraca si cintista, dupa chipul si asemenarea Lui! (va urma)