Ce face presa dintr-o moarte tragica? Studiu de caz
Senatorul PRM de Brasov Nicolae Iorga este, in aceste zile, daca nu cel mai nefericit parinte, cu siguranta unul greu incercat. Intr-un interval de doar cativa ani, doi dintre cei trei baieti i-au pierit in brate. Primul sau fiu, rodul primei casatorii, a murit in urma unui accident cumplit de masina. In urma cu doua zile, in vila de la tara pe care familia Iorga o detinea la Lunca Marcusului, unul din cei doi baieti pe care ii avea din a doua casatorie, s-a spanzurat cu o cordelina de alpinism.
Senatorul Iorga era intrigat ca baiatul nu-i mai raspunde la telefon. Venind de la Bucuresti spre Brasov, a sunat mai multi vecini din localitatea covasneana, ca sa se intereseze de soarta fiului sau. Oamenii il vazusera cu o zi inainte jucandu-se in curte cu cainele. N-au putut sa-i spuna decat ca masina baiatului se afla in fata casei. Tatal Iorga n-a mai venit la Brasov si s-a indreptat in cea mai mare graba spre Lunca Marcusului. Aici a avut parte de o scena de cosmar. Fiul sau isi pusese capat zilelor, dupa toate probabilitatile dintr-o deceptie amoroasa.
Relatand tragedia care a lovit familia Iorga, ziarele si televiziunile interesate de subiect n-au uitat sa pomeneasca despre dosarele in care au fost cercetati fratii Iorga. Amandoi au fost acuzati de viol si au scapat cu NUP dupa ce victimele si-au retras plangerile, in conditii considerate cel putin suspecte.
Tocmai felul cum au preferat mass-media sa relateze evenimentul merita a fi comentat, mai degraba decat incarcatura morbida a celor intamplate. Un cotidian brasovean a ales sa ignore stirea. Altul a strecurat-o in prima pagina, fara poza si fara sa insiste pe detaliile sinuciderii ori ale trecutului penal al celui decedat. O alta publicatie a consacrat tragicei morti chiar deschiderea editiei de ieri.
Chiar raportarea neunitara a presei brasovene la genul acesta de intamplari dovedeste ca rolul media este interpretat, daca nu diferit, cel putin nuantat, de catre gazetarii locali. Intrebari de genul „pana unde poate merge presa cu dezvaluirea amanuntelor din viata privata a subiectilor despre care face stiri?” n-au inca un raspuns care sa intruneasca toate adeziunile. Intre decenta radicala, cea rezervata si denudarea seaca a realitatii la televizor sau in pagina de ziar, atitudinile jurnalistilor tradeaza interpretari variate ale menirii presei.
Nici chiar ziarul care a inteles sa se alature tacit suferintei parintelui Iorga nu este un practicant cucernic al zicalei crestine „Despre morti, numai de bine”. A considerat – si este o decizie pe care si-o asuma – ca abtinerea este un semn de respect? al durerii familiei. Asta nu face insa din ceilalti colegi de breasla neaparat niste hiene atrase de mirosul sangelui doar pentru ca au livrat detalii reale, chiar daca scandaloase, intr-un context tragic. Nu cred ca memoria spanzuratului are de suferit dupa dezvaluirea unor fapte cu amintirea carora a putut sa traiasca foarte bine pana cand si-a pus capat zilelor. Pentru cei care cred totusi asta, dupa cum cred ca lesul unui individ reprobabil este mai demn de respect decat acelasi personaj in viata, exista PAX TV.??
Vifor Rotar
