Nurnberg – fals ghid de calatorie
Personajul X pleaca in calatorie. Cand se-ntampla sa sufere de mania scrisului, lasa negresit posteritatii amintirea clipelor, minunate sau execrabile, pe care le petrece pe unde il poarta drumurile. Voiajele nasc impresii care nasc mai departe texte, daca nu chiar tomuri voluminoase. Unele se citesc dintr-o suflare, altele se digera mai greu decat o masa de Craciun incarcata de porcarii.
De multe ori, ceea ce le face pe ultimele atat de antipatice sunt detaliile futile care impaneaza textul mai dihai decat ar face-o o gospodina constiincioasa cu un curcan bortos inainte sa-l vare la cuptor. Preocupat de veridicitate mai mult decat de virtutile estetice, naratiunea te sufoca adesea de la primele randuri. Siruri de cuvinte noduroase si strivitor de banale ti se incolacesc pe dupa gat, iar amanunte din cele mai neinteresate te gatuie cu tentaculele literelor de prisos. Nu reusesc niciodata sa trec de propozitiile de introducere in aventura pe care vilegiaturistul cu veleitati literare s-a muncit s-o redea natural si credibil. Cu o pasiune de ceasornicar, omul desface toate surubulele ce compun mecanismul povestii, dar le scapa intr-o magma plicticoasa in care plutesc la suprafata pretul biletului, ceafa transpirata a tovarasului de scaun, ori pozitia exacta a Soarelui cand el s-a suit in autobus. Cheful de a-l insoti in explorarea necunoscutului ma paraseste indata ce personajul principal a pus piciorul pe terra ferma et incognita.
Desi constient de plictisul tern pe care-l starneste o poveste inceputa cu descrierea tinutei, sunt nevoit sa fac o introducere la calatoria la care am purces cu doua zile in urma. V-as spune simplu si direct ca ma gasesc la Nurnberg – ceea ce va doresc si dumneavoastra. Dar v-as priva de sfaturi pretioase despre cum sa evitati s-ajungeti in superbul oras german pe drumul pe care am facut-o eu. N-o luati ca pe-o introducere – considerati-o o avertizare.
Hotii si conductorii
Nu plecati fara rezervari din timp. Mai ales daca nu calatoriti singur si mai ales daca o faceti cu trenul. Sigur veti calatori in vagoane separate. Ceea ce n-o sa v-ajute deloc daca vreti sa faceti cu schimbul de paza la bagaje in rapidul de Viena. Mai cu seama in intervalul delicat dintre miezul noptii si cinci dimineata, cand somnul e greu si mana hotilor de bagaje usoara.
Pana la hotii nocturni trebuie sa dati insa piept cu conductorii. Oricat de ciudat suna, vi-i recomand cu caldura pe romanii nostri. Mitocani, dar au vagoane aproape incalzite, fata de cele austriece, care au optat iarna asta pentru congelare.
Nu va amagiti, insa. Frigul se mai poate combate cu o patura-doua, dar impotriva fumului e greu de luptat. Mai ales cand vine de la un sabot de franare blocat pe roata si este impins apoi in instalatia de incalzire. La prima aspirare in plaman, buimac de somnul pe sponci, l-am confundat cu sprayul pe care il pulverizeaza de regula hotii in compartimentele pe care le jefuiesc.
Zorile sunt singurul lucru bun care poate veni, ca o recompensa nesperata, dupa o noapte de frig, fum si nesomn. Ce-au adus ele veti afla, insa din episodul viitor.
Vifor Rotar
