Lasata Secului pentru Postul Craciunului
Pentru Postul Craciunului, crestinii ortodocsi lasa Sec in seara zilei de 14 noiembrie, iar daca aceasta data cade miercurea sau vinerea, asa cum se intampla anul acesta (14 noiembrie – miercuri) se lasa Sec cu o zi mai inainte (13 noiembrie). Este ultima zi in care se poate manca „de dulceâ€, dupa aceasta data incepe propriu-zis Postul Craciunului, care dureaza pana in seara zilei de 24 decembrie inclusiv.
Postul Nasterii Domnului (al Craciunului) a fost randuit de Biserica pentru a pregati pe credinciosi spre cuviincioasa intampinare si serbare a marelui praznic al nasterii cu trup a Mantuitorului. El aduce aminte crestinilor de patriarhii si dreptii din Vechiul Testament, care au petrecut timp indelungat in post si rugaciune, in asteptarea si nadejdea venirii lui Mesia – Izbavitorul.
Primele mentiuni despre practicarea acestui post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin si episcopul Leon cel Mare al Romei.
La inceput unii posteau numai sapte zile, altii sase saptamani; unii tineau un post mai aspru, altii unul mai usor. Sinodul local din Constantinopol tinut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi) a uniformizat durata postului Nasterii Domnului in Bisericile Ortodoxe, hotarand ca toti credinciosii sa posteasca timp de 40 de zile, incepand de la 15 noiembrie.
Obiceiuri populare la Lasatul Secului
In traditia populara, Lasatul sau Lasata Secului este si prilej de petrecere. Inca mai exista obiceiul, pastrat mai ales in lumea satului, ca rudele sa se intalneasca si sa petreaca in seara dinaintea primei zile de post. Toti mesenii beau si mananca pe saturate. Lasatul Secului este si prilej pentru unele practici magice: daca fetele batrine reusesc sa tina in aceasta zi post negru, se spune ca imediat dupa Paste se vor marita. In aceasta zi, vrajitoarele taie nuiele de alune, pe care le vor folosi in descantecele de dragoste.
Inainte se obisnuia ca, dupa masa festiva a Lasatului de Sec, toate oalele sa se intoarca cu fata in jos, pentru ca cei din casa sa fie feriti de orice necaz sau paguba, pentru ca sa nu se cuibareasca duhurile rele.
In prima zi dupa Lasatul Secului de Craciun, lumea obisnuia sa se spele, sa se curete la carciuma satului de mancarea de frupt de dinaintea acestui moment. Prin unele sate era obiceiul ca resturile culinare de la masa ceremoniala sa fie adunate intr-un stergar si sa se arunce pasarilor zicandu-se: „Pasari ale cerului! Eu va dau voua hrana din masa mea, cu care sa va indestulati si de la holdele mele sa va opritiâ€. Acest aspect nu era altceva decat un rit cu scop preventiv, chiar apotropaic, ca omul sa se asigure ca viitoarea recolta nu va fi atacata de pasari.
Laura Moise
