Revolutia ca fond privat de pensii
Revolutia a invins definitiv. Si asta cu putin inainte de scurgerea celor 20 de ani pe care profetul Silviu Brucan ii stabilea pentru redresarea tarii triste si cenusii iesite in1989 din marasmul comunist. Pentru a intra in altul, dar asta n-o stiam pe atunci.
Pentru o categorie de cetateni ai patriei, sintagma „la 17 ani de la Revolutie” va trebui ajustata putin pentru a se potrivi noilor realitati. La 14 de la Revolutie este o expresie ceva mai adecvata pentru a masura perioada de timp de care au avut nevoie revolutionarii? pana sa li se recunoasca faptele de vitejie din 89. Pentru ca in 2004 era votata Legea recunostintei, care prevedea facilitati si stipendii pentru ranitii, urmasii celor decedati in evenimentele din acel decembrie sangeros, dar si pentru revolutionarii de carton facuti la apelul certificatelor de catre sinistrul profitor pesedist Bebe Ivanovici.
Guvernul a pus recent in aplicare prevederile zisei Legi, care gratifica prestatia celor iesiti in strada in 89 sa faca revolutia. De fapt, nu chiar a tuturor, ci numai a celor care au avut prevederea de a-si procura si preschimba la timp certificatul de revolutionar, patalamaua care le asigura acum niste beneficii frumusele. Lunar, pana la sfarsitul vietii, posesorii actului cu pricina vor incasa aproape 1.400 de lei; odata cu prima virare a acestei sume vor intra si in posesia platilor retroactive din 2004, anul in care a fost promulgata Legea. Nu mai putin de 300 de milioane de lei vechi vor rasplati meritele din decembrie 1989, ca o prima de instalare in drepturi a eroilor neamului.
Care n-au dus-o chiar rau nici pana acum: scutiri de taxe si impozite, gratuitati la transportul in comun, facilitati si recunostinta umeda a patriei pentru eroismul din strada. Probat in cazul celor mai presus de banuieli cu rani palpabile si cruci pe mormant, in cazul altora, doar cu declaratia a doi martori care au sustinut ca i-au vazut luptand atunci pentru doborarea dictaturii comuniste.
Revolutionarii pe drept si impostorii cu martori devin astfel multimilionari. O veste buna pentru planurile marunte de buticari pe banii concetatenilor ale ultimilor, dar si un dos de palma peste fetele fostilor detinuti politic si ale novembristilor din 1987 de la Brasov. Pentru actele de curaj si suferintele carora statul nu a gasit – si nici nu va mai gasi – vreo solutie reparatorie de cuantificare.
Pentru simplul motiv ca, in temnitele comuniste, doldora de tortionari fara simtul umorului, la apelul de seara nu era suficienta declaratia a doi martori care sa jure ca te-au vazut pe-acolo.
Vifor Rotar
