Romii din videoclipuri si tiganii din realitate
Pentru cateva ore, la sfarsitul saptamanii trecute, la Brasov a fost adus un aparat mai putin obisnuit. Reprezentanti ai organizatiei Romani Criss si-au propus sa masoare doza de rasism din atitudinea brasovenilor fata de comunitatea tiganeasca din Romania. Aparatul cu pricina se numeste rasismometru si a testat in cateva ore iritabilitatea subiectilor la conationalii romi.
Nu se cunosc rezultatele testului menit sa arate cat sunt de toleranti locuitorii Brasovului cu etnia cea mai bronzata de prin partile noastre. Probabil ca datele studiului vor fi facute publice dupa ce caravana va fi strabatut toate zonele Romaniei, ca sa aiba o imagine completa asupra atitudinii nationale.
Nu stiu daca aparatul are o gradatie speciala, rezervata primului om din stat, ca exponent de marca al populatiei. Si nu stiu daca poate fi pacalit, asa cum poate fi tras pe sfoara chiar si detectorul de minciuni, de catre suspectii versati si abili in trucuri psihologice. Testat pe Traian Basescu, jucaria ar risca sa indice disperata cotele de avarie, daca nu cumva va exploda pur si simplu.
Va avea, in orice caz, nevoie de o memorie sofisticata ca sa proceseze informatii atat de contradictorii cum sunt cele ce razbat din prestatia presedintelui. Pentru care o flegma groasa adresata tigancilor imputite este acoperita bine de o medalie infipta cu mare pompa in reverul victimelor tiganesti ale pogromurilor.
Expresia cu Traian Basescu exponent al atitudinii nationale nu este doar o figura de stil. Romanii pica de departe orice examen menit sa le masoare toleranta la celalalt. La capitolul tigani, orice bun roman gaseste la repezeala cateva propozitii frumoase despre balaoachesi in general, dar nimeni n-ar vrea sa se invecineze cu vreunul in particular.
Tiganii par oricum mai simpatici decat romii. Ultimii sunt doar versiunea de dictionar a primilor, varianta spalata cu detergentii politic corecti ai tranzitiei. Unul din tiganii cu priza mare la public este Tamango, un lautar giurgiuvean facut celebru de postul Radio Guerilla, care a produs si o replica de mare savoare – sunt tigan negru, nascut noaptea, fara lampa-n casa.
Printre campaniile antidiscriminare purtate pentru tot soiul de subiecte si subiecti, cele mai reusite se refera la tigani. Exista pe tema asta cateva spoturi publicitare geniale. In urma cu ceva ani, unul dintre ele facea furori. Era un clip despre „copiii romi vor sa mearga la scoala” – un bunic negru ca smoala, cu fata de lautar sadea, ii mesterea puradelului un ghiozdan patratos din acordeonul cu care canta probabil pe la nunti. Zilele astea, batalia impotriva prejudecatilor si a tendintelor rasiste este dusa de alta productie, la fel de inspirata. Doi copii – unul alb, celalalt tuciuriu – se joaca si se murdaresc impreuna fara pic de discriminare pe acelasi maidan. Ajuns acasa la masa, cel alb este intrebat de maica-sa cu cine s-a jucat. „Singur” suna raspunsul pustiului, pe care telespectatorul il aude odata cu tovarasul de joaca al copilului mincinos si nedornic sa-si puna parintii in cap. Felul in care tiganusul pleaca ranit privirea are in el imensa pricepere regizorala a producatorilor si traduce foarte bine una din tarele de care sufera natia romana.
Diferenta, insa, este foarte vizibila – tiganii din videoclipurile campaniilor sunt mult mai agreabili decat cei din realitate. Care – stim deja – bate filmul. In plus, nu s-a turnat inca nici un filmulet care sa faca simpatice clanurile interlope de pistolari si sabieri tigani ori hoardele de cersetori care au impanzit strainatatea, inainte sa-i sufoce pe romani.
Cu alte cuvinte, tiganii sunt simpatici doar la televizor. Si acolo doar daca nu apar la stiri.
Vifor Rotar
