TELEVIZIUNILE, AMORUL MEU!
Trebuie sa recunosc: droaia posturilor de televiziune, aparute postrevolutionar si butonand (tele)comanda, m-au trezit la realitate, condamnandu-ma la o viziune moderna asupra lucrurilor si la o reeducare la care nu am visat niciodata. Caci eu, de mic copil am fost cam prostut si am luat de bune, valorile clasic recunoscute.
Mama m-a nascut normal, tipand si gemand, intr-o zi ca oricare alta, pe la orele pranzului. dar dupa frageda pruncie, incepand eu sa merg si sa ma zbengui pe propriile picioare, am dat intr-o zi cu capul de un piron al portii din curte. de atunci mi s-au cam deranjat piticii si am ramas cam …tantalau. Stiu ca asta nu ma prea ajuta in viata pentru ca este o prostie dobandita. Caci daca ar fi fost prostie din nastere, combinata cu viclenie si tupeu, as fi ajuns si eu undeva, sus, politico- socialo- culturalo- economica. dar asa, am ramas un tantalau de rand, care se mira intr-una, ca prostul in baie, de tot ce vede sau aude. Si atuncea, ma uit la televizor, ca sa-i vad pe cei? mai ajunsi ca mine si sa invat si eu cate ceva de la ei. Caci pe afara nu prea ies, de teama diferitelor accidente si a avioanelor cazatoare.
Cel mai des ma duc in piata de langa bloc, incercand sa inteleg de ce saracii sunt tot mai saraci iar bogatii tot mai bogati – de ce la televizor se spune tocmai invers si de ce eu nu mai inteleg nimic – si mai trec si pe la carciumioara din colt, unde privesc cum se imbata lumea discutand politica. In rest, stau in fata televizorului, mancandu-mi jumatatea de paine zilnica si butonez cand pe un post de televiziune, cand pe altul, admirand intelepciunea izvorata din cutia de sticla. Astfel constat ca daca in copilarie as fi avut la dispozitie astfel de programe de televiziune, nu ar mai fi fost necesar pironul din poarta!.
Caci televiziunile sunt un fel de biblie, un principal factor educational in viata noastra. Nici nu mai e nevoie de prea? multa scoala pentru a te forma ca om al eternei noastre tranzitii. Pe mine toate emisiunile…ma distreaza. Mai ales? cele politice, ca-n filmele cu prosti, ma baga aproape in coma.
Astfel ar trebui sa invat cum trebuie sa ma port, caci razand, inveti mult mai usor orice tampenie! Ce frumos trec zilele, cand vad cum ii tot baga si-apoi cum ii tot scot, pe fel de fel de grasani, de la DNA prin Mititica! Pe chestia asta faceam pariu cu nevasta-mea, cat ii tin inauntru si cat afara.
Nu e ca pe vremea mea, cand, beat fiind si plin de sete, i-am furat unui vecin damigeana cu visinata si astia m-au umflat …pe netrezite, mi-au dat un avocat – din oficiu- (eram cam sarac si pe atunci) si doi ani am avut timp sa ma trezesc sapand santuri pe santierele patriei!
Azi, nu as mai fi fost obligat sa-mi iau nevasta cu trei ani mai mare, doar pentru ca avea garsoniera si rude la tara!
Azi, as fi stat sa imbatranesc si sa-mi cada closca si mi-as fi luat …o fata de liceu!
Sau m-as fi facut “bodyguard” ca sa fiu inmormantat cu manele si mititei prin preajma, in bazaconii oferite de un soi de slujitori ai? Domnului (dupa toale)!
Astea da exemple pentru junimea de azi, nu ca pe vremea mea cand bunul simt era ca un stindard.
Azi insa avem cu totii cate ceva de invatat de la televizor.
De pilda, cum Vulturul de Mare tine un motociclist in gheare, de nu mai stii care partaie mai tare, in cotcodacitul polifon al celor de sub dansii. Asta, ca tara sa fie mai bine condusa spre haosul de la inceputurile Terrei. Mi s-ar putea reprosa lipsa nu stiu carei …viziuni. Da’ de unde! N-are cum, dupa atata amar de intelepte televiziuni! Si astfel, din programele butonate, deduci ca multi, e drept ca nu chiar toti, dar multi, al dracului de multi, au dat cu capul de cate un piron de-a lungul vietii lor.
Dan Bota
