Din lacul rusesc in putul gandirii
Tarile europene care se respecta sunt in toiul unor negocieri aprige cu Rusia, pentru aducerea pe cai separate in tarile proprii a gazelor cu care Putin santajeaza Europa. Marile conducte prin care proprietarul zacamintelor de la Rasarit livreaza in mod curent atat de pretiosul gaz, unesc teritoriile diverselor state europene, dar le si expun, in acelasi timp, hazardului din jocul cu robinetii, caruia presedintele rus i se abandoneaza frecvent. Ca sa se sustraga discret dependentei de gazele rusesti de care sufera, liderii comunitatilor europene negociaza mai mult sau mai putin privat cu marele gazar de la Rasarit alternative la magistralele comune. Germania a inceput demult tatonarile pentru noi trasee de aducere a gazelor prin Marea Baltica. Italia tocmai parafeaza intelegerea cu Putin pentru alt traseu alternativ. Ungaria a batut palma cu rusii pentru un gigantic depozit de gaze pe teritoriul sau.
Pe hartie exista o solidaritate energetica europeana, care se resimte puternic de fiecare data cand liderul de la Kremlin anunta ca are chef de o noua partida de joaca la robinet. In realitatea, legatura energetica comuna este subminata de retelele pe care presedintii Europei, prevazatori, le trag din vreme pe dedesubt.
Traian Basescu s-a remarcat, inca de la preluarea mandatului, prin limbarita cu iz patriotic ce il afecteaza in public cand glasuieste despre dependenta energetica a Europei fata de Rusia. Atitudinea vine coerent dupa vitejia acvatica pe care a comis-o cand a numit Marea Neagra „lac rusesc”. Au urmat diverse ratoieli cu mainile in solduri si cu fata catre Rasarit pe tema energiilor controlate de rusi. Ultima isprava a consacrat definitiv saritura presedintelui din lac in putul cu gaze.
La summitul de la Zagreb dedicat problemelor energetice, presedintele Traian Basescu a reafirmat din nou intransigenta Romaniei in probleme de santaj energetic. De parca, in spatele sau s-ar gasi coalizate toate interesele europene, periclitate de dispozitia santajista a lui Vladimir Putin, iar el – Basescu – ar fi portavocea acestor interese lezate. „Trebuie sa acceptam toti ca energia este o marfa, fie ea si strategica, dar niciodata nu vom accepta ideea utilizarii energiei ca instrument de presiune politica”, zicea deunazi in Croatia chiriasul Cotrocenilor, citand parca dintr-un manual de deontologie energetica.
Frumoase cuvinte. Si adevarate, daca penibilul scenei in care Basescu isi asuma rolul de gurist al tarafului european n-ar fi intarit de retragerea discreta in culise a restului ansamblului, pentru negocieri separate.
La doar o zi de la isprava croata, Basescu si Putin s-au intalnit din nou la Istanbul, la summitul aniversar al Organizatiei pentru Cooperare Economica la Marea Neagra. Cand se credea ca liderul de la Kremlin isi va manifesta oftica pentru vorbele indraznete ale lui Basescu de la Zagreb, Putin s-a dovedit si el imprevizibil. In locul vreunei mine ciufute, fostul kaghebist a afectat o moaca prietenoasa, mimand invidia pe succesul de la referendum al presedintelui Romaniei: „Bravo! Felicitari, nici eu nu am reusit un indice de 75 la suta!”, i-ar fi spus Putin lui Basescu, mascandu-si impecabil eventuala iritare pentru vorbele de la Zagreb ale omologului sau.
Nici n-ar avea de ce sa fie iritat, Putin. Pentru ca, la terminarea mandatului de la Kremlin, va controla, din postura de director suprem la Gazprom, unde se va retrage strategic, mai mult de 75% din energia ce santajeaza Europa. In vreme cu guralivul Basescu, chiar daca va mai prinde un mandat la Cotroceni, isi va vedea statul tot mai mult deposedat de parghiile energetice pe care crede ca le detine. Insasi Europa, pentru care presteaza in calitate de vorbete oficial, o sa-l faca renunte si la actiunea de aur pe care pauperul stat roman o mai detine la privatizatul Petrom.
Vifor Rotar
