Nivelul de militarizare la care a ajuns presa din România este înspăimântător!
Pare că peste jumătate din angajații SRI (Serviciul Român de Infractori) s-au inflitrat în redacții, dar ce zic eu „infiltrat”, le-au invadat, le-au acaparat. Securistan, tati!
Cum s-a burzuluit Klaun nițel la profesori, cum a început tăvălugul, campania națională de denigrare a protestului legitim. Digi24, Spotmedia, Ziarecom, chiar și Antena 3 și RTV, ca la un semn, toate au început să lapideze, să latre pe același ton.
E-pu-van-ta-bil!
Dar Klaun are dreptate! Întreabă retoric: Cum îndrăznește cineva să pună în pericol examenele?
Dar asta întreabă și profesorii, și părinții, și elevii!
Cum îndrăznesc Klaun Golfhannis și „Guvernul Meu” să pună în pericol examenele?
Sistemul politic pune în pericol examenele, nu profesorii.
Profesorii, dacă țin la demnitatea lor și la interesul elevilor, mai au o singură soluție: Să rămână în grevă, să rămână uniți și să fie dispuși inclusiv să înghețe anul școlar. Să nu accepte ca anul acesta să se susțină vreun examen.
Da, o generație ar pierde un an, dar, în perspectivă, România ar câștiga enorm.
O astfel de măsură extremă are potențialul de a genera resetarea sistemului educațional, resetare care nu poate începe din altă parte decât de la BUGET, de la cuantumul său.
După ce ai buget, poți să te apuci să construiești, să modelezi, să filtrezi, să perfecționezi, să extirpi, să atragi. Invers nu se poate.
Bugetul alocat Educației generează cea mai mare dobândă pentru un stat, deci e absurd să fie mai mic decât cel alocat achiziției de rachete, avioane de luptă, tancuri și submarine bune de dus la muzeu.
Războaiele viitorului nu se vor purta cu arme și nici nu vor fi oprite prin arme, ci prin diplomație, care este o artă ce ți-o însușești prin…EDUCAȚIE!
Așadar, cea mai bună strategie de APĂRARE a unui stat o constituie investiția în Educație.
Totodată, solidaritarea profesorilor transmite un mesaj de unitate, de coalizare a societății civile în fața satrapului de la Cotroceni, având capacitatea de a genera un val național (și necesar) de greve, proteste și acte de nesupunere civică, sedițiuni care să producă de urgență suspendarea, demiterea și anchetarea acestui Klaun sinistru, căderea guvernului și alegeri anticipate, astfel încât să apară o clasă politică legitimă, în locul acestei monstruoase Coaliții de necesitate (necesitatea lui Klaun de a dormi bine și a profita la maxim de beneficiile funcției).
Situațiile disperate cer măsuri disperate, măsuri de forță, însă „Ultima soluție, altă revoluție” e un slogan pueril și nerealist, căci, în România, nu a fost nicio revoluție. Fie e nevoie de o nouă Constituție, de reforma Serviciilor, de măsuri care să faciliteze meritocrația, de alegeri libere la care să participe (și) oameni aleși prin intermediul unei platforme de merit, nu doar aceleași figuri pârdalnice ce duhnesc a „eau de securist”, fie de o lovitură de stat asemnănătoare cu cea din 1989, dar, de această dată, de una a poporului, nu a securiștilor.
De o lovitură de stat creionată de popor pentru înlăturarea securiștilor (Klaun e tot produsul sistemului securist). Căci Puterea nu se dă, se ia.
Sigur, unii vor vorbi aici despre legi și sistem. Aveau latinii o vorbă: Lex malla, lex nulla.
Într-un stat unde guvernanții nu respectă legile date de… ei (amintesc aici Legea Educației – 6% din PIB, legea care prevede mărirea pensiilor cu 40%, Legea Salarizării ș.a.m.d.), întreg sistemul este cangrenat, deci orice prevedere legală și/sau constituțională devine opțională pentru întregul popor (cum și-a permis, de exemplu, Raed Sirianu’, în vremea pandaliei, să declare: „Nu mă opresc din cauza Constituției”).
Profesorii au reușit „un pic” (citat din preș. WK Iohannis) mult până acum. Au deranjat Sistemul, l-au sfidat pe Klaun (Împăratul gol), au tulburat coluziunea (coluziune = înțelegere secretă între două părți, două persoane etc. în defavoarea unei a treia; cf DEX n.r.). dintre PSD și PNL, au deschis o cale. Dar încă n-au obținut nimic concret, salarii decente, reformă, respect!
Dacă vor renunța, orice alte acțiuni legitime de protest vor fi descurajate pentru mult timp. Zilele ce vin reprezintă un test: Se trezește vulgul din somnul cel de moarte sau va rămâne adâncit în perena stare de placiditate, în mentalitatea de tip „las-o că merge și așa”?
Profesorii au dat tonul, cerând „acta, non verba”. Noi ce facem?
Lecție de gramatică pentru Klaun cel Leneș. În ultima sa alocuțiune, președintele a făcut două greșeli de exprimare ce ar oripila chiar și un elev de clasa a 5-a: Folosirea expresiei „un pic mult”, o lapalisadă, și a sintagmei „pe gratis”. Dacă în cazul primei erori putem să-i acordăm Klaunului prezumția de „licență poetică”, să o considerăm un soi de neinspirată figură de stil, a doua formulare e monstruoasă.
Prepoziția „pe” nu are ce căuta în nicio situație înainte de adverbul „gratis”, căci produce un non-sens (cum v-ar suna „pe fără plată”?).
Ori spui „gratis”, ori spui „pe daiboj”, dar niciodată „pe gratis”. Seamănă cu acel odios „se merită”, care, din punct de vedere gramatical, ar avea aceeași valoare precum „se există”, adică valoarea de aberație.
Oare Klaun, în „pereoada” în care a fost elev, chiar n-a fost deloc interesat de orele de gramatică?
PS:
Divide et impera, ăsta e spectacolul pe care îl veți vedea la televiziuni și pe site-urile de știri în zilele următoare. Proprietarii de trusturi media, îmbuibați deja din bugetul de stat, privesc cu jind spre cele 4 rânduri de alegeri de anul viitor, deci 4 campanii electorale prin care, dinspre bugetul public, se vor muta munți de bani înspre trusturile de presă private. Că așa e în #kapitalism.
Scopul mass-media nu mai este „informarea în masă”, ci manipularea în masă sau chiar îndobitocirea în masă.
Atenție la manipulări!
Autor: Dinu Popescu
Sursa: facebook.com
