Revolta clasei muncitoare împotriva politicilor Zero Carbon
În prezent au loc două tipuri de blocaje rutiere în Europa.
În primul, fiii și fiicele privilegiaților, oameni cu nume precum Edred și Tilly, blochează traficul pentru a face presiuni asupra guvernelor pentru a accelera politicile Zero Carbon. Dacă nu reducem drastic emisiile de carbon, spun ei cu tonurile lor cristaline, biata noastră planetă va muri din căldura rezultată din acțiunea omenirii putrede.
În al doilea caz, oamenii care muncesc – fermieri, șoferi de camioane, șoferi de taxi – blochează străzile pentru a face presiuni asupra guvernelor să încetinească Zero Carbon. Sau și mai bine, pentru a elimina complet acest program. Dacă nu tăiem prostiile Zero Carbon, spun acești oameni care produc și livrează lucruri pentru diverși Edred și Tilly, fermele se vor închide, se vor pierde locuri de muncă și precaritatea economică se va intensifica.
De partea cui ar trebui să fii?
Este o alegere evidentă. Aici avem un conflict între predicțiile apocaliptice de lux ale unei clase mijlocii superioare mai preocupată de propria sa importanță decât de autosuficiența societății, pe de o parte, și bunul simț al muncitorilor care înțeleg că agricultura, producția de alimente, crearea de energie și transportul sunt esențiale pentru supraviețuirea speciei noastre, de cealaltă parte.
Între o elită înnebunită de viziunile unei apocalipse a schimbărilor climatice și oameni obișnuiți care încă locuiesc în lumea bazată pe realitate. Între fanaticii Zero Carbon care vor să dea înapoi cuceririle modernității și scepticii Zero Carbon, care cred că modernitatea funcționează destul de bine, mulțumim.
Pe aceștia din urmă – pe oamenii care își folosesc mașinile, tractoarele și taxiurile pentru a transmite un mesaj sever eco-elitelor noastre – ar trebui să-i aplaudăm. Revolta lor împotriva politicilor Zero Carbon reprezintă o lovitură populistă îndrăzneață împotriva iluziilor și a complezenței elitelor secolului 21.
Camionagiii danezi sunt cei mai recenți muncitori care s-au alăturat rebeliunii împotriva autoritarismului ecologic. Zilele trecute au provocat „haos pe drumuri” în Danemarca. Și-au parcat camioanele uriașe unul lângă altul pe drumurile principale. Secțiuni ale graniței cu Germania au fost afectate, la fel autostrăzile M11 și M16 din jurul Copenhagăi. Drumurile către docurile de feriboturi de la Helsingor – „unul dintre cele mai importante porturi din Danemarca” – au fost, de asemenea, blocate pentru scurt timp de șoferii furioși.
Motivul lor de nemulțumire?
Planul guvernului de a introduce o „taxă pe camioane” în 2025. Ca parte a devotamentului său față de cultul Carbon Zero, clasa conducătoare daneză vrea să reducă emisiile de carbon cu 70% până în 2030. Și una din modalitățile prin care intenționează să facă acest lucru este prin impunerea unei eco-taxe punitive pe baza kilometrajului pentru șoferii de camioane diesel, în speranța că presiunea financiară va deveni atât de insuportabilă încât vor trece în schimb la camioane electrice.
Ingratitudinea este uluitoare. Șoferii de camioane sunt forța vitală a unei societăți moderne. Ei transportă combustibilul, alimentele și alte bunuri care sunt esențiale pentru viața de zi cu zi. Ei conduc singuri, ore întregi, pe orice vreme, pentru a menține societatea bine aprovizionată.
Și cum îi răsplătesc elitele de la Copenhaga pe acești oameni care, fără tam-tam sau să atragă atenția, le aduc tot ce au nevoie? Prin impunerea unui nou tip de taxă de viciu – viciul în acest caz fiind să conduci un vehicul pe care cei care au preocupări ecologice îl consideră „murdar” și „poluant”.
Nu e de mirare că șoferii de camioane sunt furioși.
Alții sunt la fel de furioși. Fermierii olandezi sunt într-o stare de revoltă de câțiva ani. Ei protestează împotriva planurilor guvernului lor de a reduce emisiile de azot la jumătate înainte de 2030, ceea ce ar presupune ca fermierii să renunțe la un număr mare de animale și ar putea duce la închiderea a 3.000 de ferme.
Politica de reducere a emisiilor de azot a fost elaborată sub presiunea eco-oligarhilor din UE, care exercită presiuni asupra tuturor statelor membre să se grăbească către acel paradis secular al Zero Carbon. De asemenea, în Irlanda, fermierii sunt nemulțumiți de planurile guvernului de a reduce „emisiile agricole” cu până la 30%, pentru ca Irlanda să-și atingă „obiectivele climatice”. Ei sunt îngrijorați că 58.000 de locuri de muncă în agricultură ar putea fi pierdute din cauza devotamentului de sclav al elitelor față de ideologia Net Zero.
În altă parte, șoferii de taxi și transportatorii de marfă din Anglia au blocat drumurile în semn de protest față de introducerea taxelor de „aer curat” pentru oricine conduce un vehicul presupus murdar. Unii londonezi au luat măsuri directe împotriva balizelor urâte ridicate în cartierele cu trafic redus pentru a descuraja conducerea și împotriva camerelor care sunt instalate pentru a monitoriza mișcările vehiculelor considerate „cu poluare ridicată”.
Și să nu uităm că marea revoltă a Vestelor Galbene din Franța din 2018 până în 2020 a început ca o revoltă împotriva unei creșteri a taxei pe combustibil care a fost introdusă ca parte a planului guvernului de „reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră”.
Un alt atac programului Zero Carbon asupra buzunarelor muncitorilor. Francezii știau foarte bine că această eco-pedeapsă era un act de exagerare jupiteriană a lui Emmanuel Macron. Iar șoferii de camion danezi, fermierii olandezi, taximetriștii britanici și alți blasfemiatori din clasa muncitoare împotriva religiei Zero Carbon simt în mod clar același lucru despre politicile ecologice care le sunt impuse.
Aceste revolte evidențiază în mod clar elitismul ideologiei schimbărilor climatice. Ele dezvăluie elementul de clasă din tirania verde. Este din ce în ce mai clar că acolo unde urmărirea progranului Zero Carbon ar putea aduce beneficii elitelor, oferindu-le un sentiment de misiune morală în timp ce abordează apocalipsa fantezistă a propriilor visuri febrile, această politică este incredibil de distructivă pentru comunitățile din clasa muncitoare.
Întoarcerea agitată a conducătorilor noștri împotriva societății industriale amenință să decimeze locurile de muncă în industriile „murdare” și să mărească și mai mult costul energiei și al șoferului, afectând și mai mult pe cei săraci.
Este chiar mai grav decât un război de clasă, totuși. Tensiunea care se formează între elită și oamenii obișnuiți din cauza obsesiei reducerii emisiilor de carbon pare existențială. Aceasta reflectă o clasă conducătoare modernă atât de impregnată de prejudecăți post-industriale, atât de îndoctrinată de religia Zero Carbon, atât de coruptă de relativismul moral, încât nici nu poate vedea cât de importante sunt producția, agricultura, hrana pentru viața de zi cu zi . Atacurile asupra fermelor, camioanelor și mașinilor vorbesc despre o elită care a părăsit pe deplin tărâmul rațiunii.
Ultimul aspect al acestei povești este că stânga europeană actuală este de partea celor care blochează drumurile, nu a celor din clasa muncitoare.
Stânga cântă ode perturbatorilor de trafic din mișcare eco-isterică ”Extinction Rebellion”, în timp ce fie ignoră fermierii și șoferii de camion revoltați, fie îi denunță drept eco-păcătoși și populiști periculoși.
Acesta este un alt lucru pentru care ar trebui să le mulțumim rebelilor din clasele muncitoare – au făcut praf pretenția stângii moderne că îi pasă de oamenii care muncesc.
Autor: Brendan O’Neill
Preluare/Traducere de la https://www.spiked-online.com/2023/05/16/the-working-class-revolt-against-net-zero/
Sursa: reactionarii.home.blog
