Se aud iar clopotele de la Alba
Declarațiile lui Andrei Marga de la Alba Iulia nu sunt un fapt de biografie intelectuală personală. Nu spun vorbe mari, dar ele pot deveni un reper istoric. Și asta pentru că Andrei Marga a spus la lansarea cărții sale ceea ce gândește majoritatea covârșitoare a românilor. Am ajuns în halul în care a vorbi despre români înseamnă că ești putinist. Dacă spui că ucrainienii pleacă din țara lor cu valize de bani ascunse sub mașini de lux înseamnă că ești plătit de Kremlin. Dacă te revolți de aroganța celor pe care-i primim cu înțelegere, dar care ne scuipă în cap, afirmând că ei sunt refugiați și trebuie să li se le permită absolut orice, înseamnă că ești agent rus.
Opiniile lui Marga au spart o bulă de indiferență în care ne bălăceam cu toții. Au ridicat un văl al nepăsării și au dat curaj celor resemnați. Au insuflat încrederea că nu putem rămâne la nesfârșit încolonați cu umilință în spatele propagandei sistemului.
Prin opiniile sale exprimate public, Andrei Marga ne salvează pe toți, arătându-ne că nu suntem țara lui alde Gregoar Ecriven.
Andrei Marga nu mai avea nevoie să a intre în prim-planul actualității. Nici nu-i este în fire să caute publicitatea. La statutul său intelectual, n-avea nevoie de o popularitate construită involuntar de niște propagandiști ignoranți. Opera sa excepțională există, experiența academică este incontestabilă, implicarea în viața publică este notorie. Dar în țara noastră ignoranța a devenit secretul supraviețuirii, iar înjurătura fără argumente e modul cel mai comod pentru disprețuirea oamenilor de valoare.
Ideile avansate de profesorul Marga la Alba Iulia se regăsesc în multe dintre comentariile și analizele publicate de el, dar pentru mulți cititul este mai complicat decât înjuratul.
FRONTIERE VIOLABILE ȘI INVIOLABILE
Cel mai mare deranj l-au făcut trimiterile lui Andrei Marga la modul în care s-a compus teritoriul actualului stat ucrainian. MAE s-a grăbit să scuipe în sân pe o temă care încă sângerează în adâncimile sentimentelor naționale ale românilor. „MAE precizează că respinge ferma poziționarea lui Andrei Marga” și totodată „reiterează susţinerea sa fermă pentru suveranitatea şi integritatea teritorială ale Ucrainei, în graniţele sale recunoscute la nivel internaţional”.
Despre subiectul respectiv mai există, însă, o poziție oficială a României, și anume o Declarație a Parlamentului, care, potrivit Constituției, reprezintă puterea suverană a poporului român.
Declarația a fost adoptată în noiembrie 1991, în împrejurarea în care Ucraina anunțase că va organiza un referendum pentru declararea independenței. Adică tot un referendum din acela pe care aceeași Ucraina nu l-a recunoscut în cazul Crimeii, iar acum nu-l recunoaște nici în cazul republicilor din vestul țării. Viața e ironică…
Declarația respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 29 noiembrie 1991 și are următorul text:
„1. Parlamentul României a luat cunoştinţă de hotărîrea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independentei Republicii Ucraina.
Profund atasat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărîri soarta, Parlamentul României saluta hotărîrea autorităţilor ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenta Republicii Ucraina.
Avînd în vedere ca acest referendum ar urma să se desfăşoare şi pe teritoriile româneşti – Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi judeţele din sudul Basarabiei -, Parlamentul României declara solemn ca aceste teritorii au fost rupte din trupul tarii, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.
Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinta teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodată Ucrainei şi sînt de drept ale României.
2. Parlamentul României reintereaza atasamentul faţă de prevederile Actului inal al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificării frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.
3. Parlamentul României, declara solemn ca referendumul organizat de autorităţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forta în cadrul fostei U.R.S.S. – respectiv în Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei – este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.
4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei sa declare expres ca aceasta recunoştinţă nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.
5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinării, împreună a problemelor stabilirii unor relaţii de bună vecinătate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentară ucraineana urmează să efectueze o vizita la Bucureşti, cat mai curând posibil.
6. Parlamentul României solicita guvernului tarii sa înceapă de urgenta negocieri cu autorităţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forta de U.R.S.S.
Aceasta declaraţie a fost adoptată de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi”.
N-ar fi prea multe de comentat. Poziția Parlamentului României din 1991, pe de o parte, și a Ministerului de Externe din 2022, pe de altă parte vorbesc de la sine.
O întrebare umilă s-ar putea pune, totuși: când a avut dreptate statul român?
Fostul secretat de stat american Henri Kissinger scria în 2014, după referendumul de independență a Crimeii, că „Ucraina este independentă de numai 23 de ani; a fost anterior sub un fel de stăpânire străină încă din secolul al XIV-lea. …iar Crimeea, a cărei populație este rusă în proporție de 60% , a devenit parte a Ucrainei abia în 1954, când Nikita Hrușciov, un ucrainean de naștere, a acordat-o în cadrul sărbătoririi a 300 de ani a acordului rusesc cu cazacii”.
Miercurea trecută, președintele Serbiei, Aleksander Vučić, ridica de la tribuna Adunării Generale a ONU o altă problemă: „Aș dori să-i întreb pe liderii multor țări, să răspundă care este diferența dintre suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și Serbiei?”. Vučić a reamintit că Serbia nu a încălcat niciodată suveranitatea și integritatea teritorială a niciunei țări, dar „acest lucru nu a împiedicat 19 țări suverane bogate, membre NATO, să atace țara noastră, subminând suveranitatea fără acordul Consiliului de Securitate al ONU”.
Vučić l-a citat pe Martin Luther King Jr. spunând că nedreptatea într-un singur loc duce la nedreptate peste tot.
UCRAINA SPRE EUROPA. CARE EUROPĂ?
Un alt reproș adus lui Andrei Marga se referă la observațiile sale despre inexistența democrației în Ucraina. Ca și cum am fi uitat toți despre traficul de țigări, traficul de femei, găștile de racheți și toată pletora de indivizi care au dus faimă proastă Ucrainei. Ca și cum n-am ști că în prezent partidele sunt desființate, televiziunile private sunt sub control, iar parlamentul și guvernul există doar pe hârtie.
Frau der Lynen, care ar trebui să fie supusă unei proceduri penale pe dosarul contractelor cu vaccinuri anti-covid, vede altceva. Aflată pentru a treia oară la Kiev, președinta CE declara că este impresionată de „viteza, determinarea, precizia” cu care Ucraina progresează spre aderarea în UE. ,,Procesul de aderare este pe drumul cel bun” , a declarat ea săptămâna trecută, în timpul unei conferinţe de presă la Kiev, alături de Zelenski.
Care Europa, care progres, care aderare?
Care criterii politice de la Copenhaga, cu care bruxelezii ne-au scos ochii peste două decenii?
Care drepturi ale minorităților, pentru care România a fost pusă la colț ani în șir? Pe teren, „progresul de aderare” care-o impresiona pe der Lynen însemna arestarea de către militarii ucraineni a profesorilor din regiunea Harkov care au predat în școli după programele educaționale rusești.
„Progresul” mai însemna și ce spunea secretarul Consiliului de Securitate al Ucrainei, Oleksii Danilov,și anume că, după intrarea Forțelor Armate ale Ucrainei pe teritoriul regiunii Harkov, localnicii vor fi ucrainizați și decomunizați fără milă. Nu este nevoie să te intereseze „capriciile localnicilor”, adică, „vă place sau nu”, va avea loc decomunizarea monumentelor, iar limba ucraineană va deveni singura limbă în educație, comunicare și denumiri, decreta mâna dreaptă a lui Zelenski.
Ministerul de Externe s-a rățoit la Andrei Marga, dar e mucles în cazul batjocoririi la care sunt supuși în continuare românii din Ucraina, în pofida promisiunilor mincinoase făcute de Zelenski în acel mesaj video rafistolat transmis în Parlamentul României.
În această primăvară, autoritățile din Cernăuți au înlăturat din Piața Centrală panoul cu copia privilegiului lui Alexandru cel Bun, care mărturisește prima atestare documentară a orașului (8 octombrie 1408) și, implicit, apartenența acestei străvechi așezări românești. Hrisovul domnitorului moldovean (1400 – 1432) avea să fie înlocuit cu o imagine ce ilustrează drapelul ucrainean, având în centru un trident și stelele de pe steagul Uniunii Europene. Nu s-a auzit ca MAE ori ambasada noastră la Kiev să fi avut vreo reacție.
Săptămâna trecută, secretarul Consiliului de Securitate al Ucrainei, Oleksii Danilov, declara cu privire la drepturile minorităților de a studia în limba maternă că „dacă dorești să studiezi suplimentar în alte limbi, precum româna, poloneza, ebraica, te rog, dar nu pe cheltuiala statului nostru, îți poți îmbunătăți educația pe cheltuiala ta’’. La acest nou afront adus românilor din Ucraina, MAE a reacționat printr-o tăcere asurzitoare…
ANDREI MARGA – PREȘEDINTE
Peste doi ani sunt alegeri prezidențiale. Atitudinile publice în condițiile războiului din Ucraina reprezintă un examen sui generis de capacitate pentru prezumtivii candidați. Ne-am cam lămurit deja despre ce poate fiecare dintre cei care își dau numele la testare pe piață.
O notă aparte face Andrei Marga. Eu cred că este candidatul de care acum România are nevoie. După cele două decenii prăfuite sub Băsescu-Petrov și Werner Iohannis, țara are nevoie să-și deschidă larg ferestrele, să respire un aer curat, să-și ridice fruntea spre lumină. E nevoie de reunirea românilor ca pe vremuri, la Alba Iulia. Simbolic, a fost să fie ca Andrei Marga să lanseze tot de acolo câteva idei care au trezit lumea, i-au făcut pe români să fie atenți și să spere.
Andrei Marga rezistă cu demnitate atacului toxic al unei propagande bine antrenate și stipendiate. Lucru foarte important – își menține opiniile, nu se înconvoaie la fâlfâitul licuricilor. Revine de fiecare dată, cu noi argumente, în susținerea opiniilor sale. Are o irepresibilă vocație a construcției instituționale. Crede și știe și poate face ceea ce înseamnă o democrație reală. Este capabil să lupte cu sistemul pentru că este prea puternic în convingeri și prea limpede în idei ca să fie doborât.
Mai presus de toate, Andrei Marga este capabil să redea România românilor. Știe cum, știe de ce și știe pentru ce. Iar românii par să simtă asta. Așa cum cândva au gândit la unirea între aceleași granițe, tot astfel gândesc acum la reunirea sub valorile tradiționale ale acestui neam. Cineva trebuie să ridice steagul. Andrei Marga o poate face.
Se aud iar clopotele de la Alba Iulia.
Autor: Octavian Știreanu
