DE LA „OPERAȚIUNE MILITARĂ SPECIALĂ” LA RĂZBOI DESCHIS
Discursul televizat din 22 sept. a lui Vladimir Putin și remarcile ulterioare ale ministrului său al Apărării, Șoigu, care anunță mobilizarea parțială a rezervelor armatei ruse pentru a adăuga un total de 300.000 de oameni la campania militară din Ucraina, au fost raportate pe larg în presa occidentală.
Planurile de a organiza referendumuri privind aderarea la Federația Rusă în republicile Donbas în ultimul weekend și, de asemenea, în regiunile Herson și Zaporojie în viitorul foarte apropiat au fost, de asemenea, raportate de presa occidentală.
Cu toate acestea, așa cum se întâmplă foarte frecvent, interrelația dintre aceste două evoluții nu a fost văzută sau, dacă este văzută, nu a fost împărtășită publicului larg. Deoarece tocmai această interrelație a fost evidențiată în emisiunile televiziunii de stat ruse în ultimele două zile, folosesc această ocazie pentru a aduce cititorilor mei faptele cheie cu privire la întorsătura pe care o va lua acum conflictul în curs din Ucraina și o perspectivă actualizată a când se va încheia. si cu ce rezultate.
Însăși ideea de referendum în Donbas a fost ridiculizată de mass-media din Statele Unite și Europa. Acestea sunt denunțați ca „false” și ni se spune că rezultatele nu vor fi recunoscute. De fapt, Kremlinului nu-i pasă deloc dacă rezultatele sunt recunoscute ca fiind valabile în Occident. Logica lor se află în altă parte.
În ceea ce privește publicul rus, singura remarcă critică cu privire la referendum a fost legată de momentul, chiar și unii patrioti spunând deschis că este prea devreme pentru a organiza votul, având în vedere că Republica Populară Donețk, oblastele Zaporojie și Herson nu au fost pe deplin „eliberate.”
Și aici, logica acestor voturi se află în altă parte.
Este o concluzie dinainte avansata că republicile Donbas și alte teritorii ale Ucrainei aflate acum sub ocupație rusă vor vota pentru aderarea la Federația Rusă. În cazul Donețk și Lugansk, doar sub presiunea Moscovei, referendumurile lor din 2014 au vizat declararea suveranității și nu a deveni parte a Rusiei.
O astfel de anexare sau fuziune nu a fost salutată de Kremlin atunci, deoarece Rusia nu era pregătită să facă față atacului economic, politic și militar masiv așteptat din partea Occidentului care ar fi urmat.
Astăzi, Moscova este mai mult decât pregătită: într-adevăr, a supraviețuit foarte bine tuturor sancțiunilor economice impuse de Occident chiar înainte de 24 februarie, precum și aprovizionării din ce în ce mai mari către Ucraina cu materiale militare și „consilieri” din țările NATO.
Votul pentru aderarea la Rusia va atinge probabil 90% sau mai mult pentru.
Ceea ce va urma imediat de partea rusă este, de asemenea, perfect clar: în câteva ore de la declararea rezultatelor referendumului, Duma de Stat a Rusiei va adopta un proiect de lege privind „reunificarea” acestor teritorii cu Rusia și în aproximativ o zi va fi aprobat. de camera superioară a parlamentului și imediat după aceea proiectul de lege va fi semnat de președintele Putin.
Privind dincolo de serviciul său ca agent de informații KGB, care este tot ceea ce „specialiștii din Rusia” occidentali fac la nesfârșit în articolele și cărțile lor, să ne amintim și de diploma de drept a lui Vladimir Putin. În calitate de președinte, el a rămas sistematic în dreptul intern și internațional. O va face si acum. Spre deosebire de predecesorul său, Boris Elțin, Vladimir Putin nu a guvernat prin decret prezidențial; a condus prin legi promulgate de un parlament bicameral constituit din mai multe partide. El a guvernat în conformitate cu dreptul internațional promulgat de Națiunile Unite. Legea ONU vorbește în favoarea integrității teritoriale a statelor membre; dar legea ONU vorbește și despre sfințenia autodeterminării popoarelor.
Ce rezultă din fuziunea oficială a acestor teritorii cu Rusia?
Și asta este perfect clar. Ca parte integrantă a Rusiei, orice atac asupra lor, și cu siguranță vor exista astfel de atacuri din partea forțelor armate ucrainene, este un casus belli. Dar și înainte de asta, referendumurile au fost precedate de anunțul mobilizării, care indică direct ce va face Rusia în continuare dacă evoluțiile pe câmpul de luptă o vor cere.
Fazele progresive de mobilizare vor fi justificate în fața publicului rus ca fiind necesare pentru apărarea granițelor Federației Ruse de atacurile NATO.
Fuziunea teritoriilor ucrainene ocupate de Rusia cu Federația Rusă va marca sfârșitul „operațiunii militare speciale.”
Un SMO (operațiune militară specială) nu este ceva pe care îl desfășuri pe propriul teritoriu.
Acesta marchează începutul războiului deschis împotriva Ucrainei cu obiectivul capitulării necondiționate a inamicului.
Acest lucru va presupune probabil înlăturarea conducerii civile și militare și, foarte probabil, dezmembrarea Ucrainei. La urma urmei, Kremlinul a avertizat în urmă cu mai bine de un an că cursul dictat de SUA de aderare la NATO a Ucrainei va duce la pierderea statutului său de stat.
Cu toate acestea, aceste obiective particulare nu au fost declarate până acum; SMO era despre apărarea Donbasului împotriva genocidului și despre denazificarea Ucrainei, ea însăși un concept destul de vag.
Adăugarea a încă 300.000 de oameni în arme la forța desfășurată de Rusia în Ucraina reprezintă aproape o dublare și, cu siguranță, va rezolva lipsa numărului de infanterie care a limitat capacitatea Rusiei de a „cuceri” Ucraina.
Tocmai lipsa cizmelor pe teren explică retragerea dureroasă și jenantă a Rusiei din regiunea Harkov în ultimele două săptămâni. Ei nu au putut rezista concentrării masive a forțelor ucrainene împotriva propriei stăpâniri subțiri păzite asupra regiunii.
Valoarea strategică a victoriei ucrainene este discutabilă, dar le-a sporit mult moralul, care este un factor major în rezultatul oricărui război. Kremlinul nu putea ignora acest lucru.
La conferința de presă de la Samarkand, săptămâna trecută, după încheierea reuniunii anuale a șefilor de stat ai Organizației de Cooperare de la Shanghai, Vladimir Putin a fost întrebat de ce a dat dovadă de atâta reținere în fața contraofensivei ucrainene. El a răspuns că atacurile rusești asupra centralelor ucrainene de generare a energiei electrice, care au urmat pierderii teritoriului Harkov, au fost doar „de avertizare” și că vor urma acțiuni mult mai „de impact”.
În consecință, pe măsură ce Rusia trece de la SMO la războiul deschis, ne putem aștepta ca distrugerea masivă a infrastructurii civile și militare ucrainene să blocheze pe deplin toată circulația armelor furnizate de Vest de la punctele de livrare din regiunea Lvov și alte granițe până la linia frontului. Ne putem aștepta în cele din urmă la bombardarea și distrugerea centrelor decizionale ale Ucrainei de la Kiev.
În ceea ce privește intervenția ulterioară a Occidentului, mass-media occidentală a înțeles amenințarea nucleară subțirel acoperită a președintelui Putin la adresa potențialilor cobeligeranți. Rusia a declarat în mod explicit că orice agresiune împotriva propriei sale securități și integritati teritoriale, așa cum a fost vazută de generalii pensionați din SUA, vorbind la televiziunea națională în ultimele câteva săptămâni despre destrămarea Rusiei, va fi întâmpinată printr-un răspuns nuclear.
Atunci când amenințarea nucleară a Rusiei este îndreptată spre Washington, așa cum este acum cazul, mai degrabă decât către Kiev sau Bruxelles, presupunerea până acum, este puțin probabil ca factorii de decizie de pe Capitol Hill să rămână mult timp pasivi cu privire la capacitățile militare rusești și să urmărească o escaladare suplimentară.
În lumina tuturor acestor evoluții, sunt obligat să-mi revizuiesc aprecierea față de ceea ce sa întâmplat la reuniunea Organizației de Cooperare de la Shanghai.
Mass-media occidentală și-a concentrat toată atenția asupra unei singure probleme: presupusele frecări dintre Rusia și principalii săi prieteni globali, India și China, în legătură cu războiul său din Ucraina.
Asta mi s-a părut extrem de exagerat. Acum pare a fi o prostie totală. Este de neconceput că Putin nu a discutat cu Xi și Modi ce urmează să facă în Ucraina. Dacă Rusia într-adevăr oferă acum efortului său de război o parte mult mai mare din potențialul său militar, atunci este pe deplin rezonabil să ne așteptăm ca războiul să se încheie cu victoria Rusiei până la 31 decembrie a acestui an, deoarece Kremlinul pare să fi promis asta susținătorilor săi loiali.
Privind dincolo de posibila pierdere a statului Ucrainei, o victorie a Rusiei va însemna mai mult decât un nas însângerat asemănător Afganistanului pentru Washington. Va expune valoarea scăzută a umbrelei militare americane pentru statele membre ale UE și va duce în mod necesar la reevaluarea arhitecturii de securitate a Europei, ceea ce cereau rușii înainte de lansarea incursiunii lor în Ucraina în februarie.
de Gilbert Doctorow
Sursa: https://original.antiwar.com/gilbert_doctorow/2022/09/22/from-special-military-operation-to-open-war
NOTA:
Gilbert Doctorow este un observator profesionist al Rusiei și un actor în afacerile rusești începând cu 1965. Este absolvent magna cum laude al Colegiului Harvard (1967), un fost bursier Fulbright și deținător al unui doctorat. cu onoruri în istorie de la Universitatea Columbia (1975).
După terminarea studiilor, domnul Doctorow a urmat o carieră de afaceri concentrată pe URSS și Europa de Est. Timp de douăzeci și cinci de ani a lucrat pentru multinaționale americane și europene în marketing și management general cu responsabilitate regională.
În perioada 1998-2002, Doctorow a fost președinte al Premiului literar rus Booker la Moscova. În cursul anului universitar 2010-2011, a fost cercetător invitat al Institutului Harriman, Universitatea Columbia.
Din 2008, domnul Doctorow publică în mod regulat articole analitice despre afaceri internaționale pe portalul cotidianului belgian “La Libre Belgique”. Din acest material a produs patru colecții de eseuri, dintre care cea mai recentă a apărut în octombrie 2017: „Does the United States Have a Future?”
Următorul proiect al domnului Doctorow va fi un memoriu al serviciului său corporativ la Moscova în anii sălbatici 1990.
Domnul Doctorow este cetățean american și rezident de multă vreme în Bruxelles, Belgia.
Trducerea: CD
Sursa: IonCoja.ro
