Război deschis Orban-Iohannis – declarații șocante și repetate – un președinte cu probleme psihice?
De cînd e lumea și există politicieni, orice gest controversat al lor e explicat de adversari prin țicneală: ”De ce a făcut asta? De nebun, de aia!”. În rare momente, însă, în spatele unei asemenea explicații stau lucruri ceva mai serioase. România a trăit acum vreun secol, e drept, experiența unui mare politician, președinte al PNL și prim-ministru cu mai multe mandate, care a fost dus din politică direct la ospiciu, după ce gesturi inimaginabile comise de el au dus la un control medical cu verdict nemilos. O serie consistentă de afirmații făcute în ultima vreme de un politician de maximă greutate, foarte apropiat de Klaus Iohannis, încep să sară granița dintre metaforă și acuzație concretă, sugerînd tot mai clar că și actual președintele ar avea probleme psihice autentice.
Să amintim pe scurt cîteva fapte.
Primele semne de întrebare vizavi de comportamentul personal al lui Iohannis au apărut, conform unor surse de încredere, prin 2014, înainte ori imediat după alegeri, în rîndul liderilor PNL sau PDL care interacționau cu el.
Ceva era aparte în poziționările și exprimările președintelui în raport cu respectivii lideri, dar, la acea vreme, fiecare și-a ținut părerile pentru el, cu atît mai mult cu cît era vorba de un lider devenit puternic.
Scena celebră cu paltonul trîntit pe capotă nu a făcut decît să alimenteze bîrfele, dar nimic cu adevărat serios.
În 2015, a venit prima referire concretă la prezumtive probleme ale președintelui, atunci cînd, în martie, într-un articol din Ziuanews.ro, un specialist a declarat jurnaliștilor, sub protecția anonimatului, că Iohannis ar suferi de o formă de autism, numită sindromul Asperger. Fără probe, fără nume, deci ”subțire”.
Cîteva luni mai tîrziu, într-un interviu acordat Evenimentului zilei de către reputatul sociolog Alin Teodorescu, a mai apărut un semn de întrebare. Întrebat dacă Iohannis chiar e genul care tace și face, Teodorescu l-a etichetat stupefiant: ”Ludwig al II-lea al Bavariei. Principe fără legătură cu lumea reală, este principe, domnește, nu conduce, nu are legătură cu România, reprezintă interesele unei supra-minorități a capitalului transnațional şi a fost votat pentru că lumea nu l-a vrut pe Victor Ponta”.
Ludwig al II-lea, să o spunem, a intrat în istorie cu supranumele de regele-nebun, pentru că așa și era, clinic vorbind.
În această toamnă, a venit un verdict mult mai dur, dar și de la o voce mult mai autorizată, psihologul dr. Laurențiu Ioan Ștefan, care a scris pe Facebook, fără echivoc, șocînd multă lume, despre Klaus Iohannis: ”Primitiv. Avar. Brutal. Nerafinat. Lipsa totală a autoironiei, a umorului, a empatiei, înlocuite cu stări de absență și indiferență afectivă brutale, justificate de o falsă decență, îi dezvăluie sărăcia afectivă. Arogant, cu o morală contrarie alimentată de megalomanie, cinism și iresponsabilitate. Dominat de senzația superiorității sociale, devine adesea ridicol și disonant. Dizarmonic. Fals. Crud. Inadaptat”.
Au mai fost voci, nu puține, care au vehiculat chestiuni similare de-a lungul anilor în spațiul virtual, cel mai adesea.
În principiu, toate aceste acuzații pot fi considerate simple exagerări, așa cum spuneam, eticheta de zmucit, zurliu, dus cu pluta șamd s-a lipit dintotdeauna cu maximă ușurință, în timp căpătînd chiar un caracter mai degrabă metaforic decît clinic.
O serie de afirmații din aceeași categorie lansate în ultima vreme de către Ludovic Orban tind, însă, să pună serios pe gînduri. Tocmai pentru că sunt din ce în ce mai insistente. Și pentru că vin de unde vin.
Fost șef de campanie al lui Klaus Iohannis, promotor al acestuia (”Cineeeee e generaaaaluuul?”), desemnat premier de el în două rînduri, președinte al ”partidului lui”, într-un cuvînt, un personaj care poate revendica lesne statutul de bun cunoscător al președintelui, ca om și ca politician, Ludovic Orban pare să transmită public, repetat, un mesaj extrem de grav.
Acela că România ar putea fi condusă de o persoană cu probleme reale la mansardă.
Iată cîteva dintre declarațiile sale la adresa lui Iohannis, făcute în două rînduri la Realitatea TV, și asta doar la emisiunea Ancăi Alexandrescu:
”Nimic nu indica în 2019 că ar putea să ajungă într-o asemenea spirală a nebuniei şi a ruperii complete de realitate”
”Atâta timp cât un om e rațional și acționează pe baza unei gândiri… Părerea mea e că Iohannis nu e rațional”.
”Când un om se îmbolnăvește la cap e foarte greu să anticipezi. Comportamentul lui nu are nicio legătură cu comportamentul dictat de funcția pe care o ocupă.”
”Nu prea am mai avut discuții cu Iohannis. E un comportament și o acțiune complet aberante”.
”Avem un președinte care a luat-o razna complet, se comportă că un turist străin, își ignoră obligațiile pe care le are față de români”.
”Președintele are un comportament care nu mai are nicio legătură cu comportamentul din momentul în care l-am susținut. Cred că nu își va termina mandatul, sincer”.
”Mi se pare că atât Iohannis cât și Cițu cât și cei din jurul lor au înnebunit”.
”Aduceți-vă aminte comportamentul președintelui în pandemie în 2020, care a fost un comportament responsabil și comportamentul actual care e complet inexplicabil”.
”Eu nu îl recunosc pe Iohannis, mie mi se pare că Iohannis a fost înlocuit de o sosie sau parcă cineva îi determină prin telepatie comportamentul”.
”Noaptea minţii! Lipsă totală de empatie, o lipsă totală de înţelegere a exigenţelor funcţiei de preşedinte”.
”Vă mărturisesc că după 1 ianuarie nu mai înţeleg nimic din tot ce a făcut Iohannis. Nu mai înţeleg nimic. De multe ori am senzaţia că parcă a fost înlocuit cu o sosie. Mi se pare că a pierdut complet orice legătură cu realitatea”.
Spirala nebuniei? Om îmbolnăvit la cap? Razna complet. Irațional? Înnebunit? Pierdut legătura cu realitatea?
Formulări extrem de grave, de la un nivel foarte înalt.
Nu de la Șoșoacă, Funar sau de la alți exaltați ai vorbelor.
Ci de la un politician cu maximă greutate în ecuația politică a ultimilor ani, care a condus statul ca premier și partidul de guvernămînt.
Oricare dintre aceste declarații, luate la bucată, s-ar încadra în categoria ”metaforelor” politice atît de des întîlnite, așa cum spuneam.
Doar că ele nu vin la bucată, ci în serie, tot mai des și cu o insistență mult prea suspectă.
Nu prea ar rămîne loc, în opinia noastră, pentru mai mult de două ipoteze:
1) Ludovic Orban știe că anumite atacuri lovesc, chiar fără substrat real, într-un punct sensibil al președintelui și urmărește, în numele anumitor interese, provocarea unei reacții dure a președintelui.
2) Ludovic Orban chiar are informații reale și a început să pregătească opinia publică pentru confruntarea cu un adevăr nemaiîntîlnit de pe vremea lui Dimitrie A.Sturdza.
Va merge mai departe fostul premier cu acuzații/dezvăluiri?
Și dacă da, ce consecințe ar putea avea ele asupra imaginii României?
Bogdan Tiberiu IACOB
Sursa: inpolitics.ro
