Cel mai mare urs împușcat de o pușlama princiară, sau de ce au început românii să urască Liechtenstein
Moștenitorul tronului unui stat european cunoscut ca cel mai important paradis fiscal din Europa, Liechtenstein, le-a omorât românilor cel mai mare urs, cunoscut ca fiind regele pădurii, deci denumit Arthur, după celebrul rege legendar al Camelotului.
În consecință, românii au început să urască la rândul lor liliputanul regat, pentru că altceva nu au ce să-i vacă vinovatului princiar, degeneratul Emmanuel von und zu Liechtenstein, ahtiat după trofee cinegetice. Uciderea ursului emblemă a faunei românești în urma unei partide de vânătoare ilegală nu este un simplu act de braconaj izolat, care se poate rezolva cu o simplă amendă. Marele urs era monitorizat de organizațiile ecologiste internaționale și reprezenta un caz rarisim de prădător aflat în fruntea lanțului trofic, care s-a dezvoltat până la asemenea dimensiuni impresionante în condițiile reducerii drastice a ecosistemului său prin defrișările ilegale ale pădurilor virgine românești. De unde și scandalul interanțional declanșat de Agent Green și VGT Austria.
Un simbol al României pulverizat de un degenerat și de complicitățile criminale de la Mediu
Dar organizațiile respective nu evaluează întreaga importanță a lui Arthur. Nu consemnează importanța simbolică a celui mai mare urs din Europa pentru fauna românească, pentru turismul românesc, pentru biodiversitatea Europei în genere și nu în ultimul rând pentru mândria noastră națională. Asemenea exemplare sunt studiate de cele mai mari institute de biologie din lume și pot reprezenta o sursă de informații extrem de valoroase pentru studierea și conservarea speciilor de urși din toată lumea. Exemplarele mari ale prădătorilor de top sunt și un indicator al sănătății ecosistemului. Nu sunt în niciun caz destinate ,,extragerii,, vânătorești de către toți primitivii împătimiți de colecționarea de trofee, precum ,,von und zu,,-ul liechtensteinian sau precum mai autohtonii noștri mioritici, Adrian Năstase și Ion Țiriac.
Adrian Năstase, un mort politic care umblă neîngropat și emană teorii putrefacte
Spunea fostul premier roșu că numai ong-urile și idioții sunt isterizați de crima cinegetică (sic!). Nu și românii, oripilați de această mentalitate primitivă, după cum spunea Caragiu, care este vânătoarea ,,sportivă,,(sic!), în care bietul animal nu are nicio șansă. Și că trofeul Arthur este normal să fi fost colecționat de o pușlama princiară, că asociațiile de vânători au nevoie de fonduri și că urșii periculoși trebuie omorâți și colecționați ca trofee pentru că s-au înmulțit, iar noi, chiar și sub înțelaapta sa guvernare, ne-am tăiat pădurile seculare. Și că, precum Florin Cîțu, știe el niște urși mai mari.
Din perspectiva acestei alegații și capul său a meritat a fi colecționat de DNA și atârnat pe peretele biroului procurorului general. În fond, Adrian Năstase prin corupția ridicată de el la nivelul de politică de stat a fost mult mai toxic și mai periculos pentru țară decât o plagă biblică egipteană, iar corupții s-au înmulțit necontrolat în timpul guvernării sale, iar DNA era normal să-i ,,extragă” din societate și din libertate. Dar expunerile sale vânătorești, sau chiar și altele, pe orice altă temă, nu mai interesează demult pe nimeni.
Evident că fiind vorba despre o îndeletnicire dragă sufletului său contorsionat în prea plinul hâdoșeniei sale, Năstase nu se poate dezbăra de metehnele care l-au condus la pierderea alegerilor prezidențiale și la pierderea pe deplin justificată a libertății. Singurul regret pe care îl pot încerca românii este acela că glonțul, pe care și l-a administrat pieziș din lașitate în momentul arestării, nu și-a găsit adecvata traiectorie, iar cel destinat mărețului urs Arthur da.
Un tandem toxic la Ministerul Mediului care încearcă să-și escamoteze responsabilitatea
Cât despre această tărășenie care a acoperit din nou România cu ridicol și cu oprobiul internațional, evident că nu afectează conducerea bicefală a Ministerului Mediului, Tanczos-Banciu, pentru că aceștia oricum nu vizează îmbunătățirea imaginii României în lume, ci degradarea ei. Tanczos ca udemerist iar Banciu ca plusist progresist, deși mai nou se dă liberal revopsit. Ipocrit și speriat că mățăraia corupției din minister i se destramă supt șezut și că riscă pușcăria, Tanczos chiar a anunțat măsuri de restricționare a colectării de trofee cinegetice de către străini.
Ce mai contează ce declară mincinos ipochimenul udemerist când cel mai mare urs român, nu maghiar, a căzut sub gloanțele unui infractor princiar al Imperiului Austro-Ungar?
Dictonul latin ,,Esse est percipi” sau ,,Aut percipere”, definește, conform idealismului subiectiv al lui Berkeley, conceptul ,,A fi înseamnă a fi perceput”.
Deci România nu poate pretinde o altă imagine externă decât cea pe care o proiectează și în baza căreia este percepută cu sârg de zeci de ani, cea a unei țări bantustane, cam ca Burkina Faso.
Imaginea unei țări unde femeile, copii și animalele, sunt ființe de categoria a doua și a treia, primele două fiind traficate cu obstinație pe piețele internaționale ale sclaviei sexuale respectiv pe cele ale pedofiliei și adopțiilor ilegale, iar animalele fiind măcelărite după bunul plac al căpeteniei tribale a bantustanului, cum ar fi defunctul politicianist Năstase, sau actualul președinte Iohannis.
Un sistem judiciar menit să protejeze interesele străinilor îl acoperă conspirativ și pe prinț
Chestiunea corupției din interiorul sistemului, pe frontul căreia a căzut eroic ursul Arthur și a fost ,,extras,, din ecosistem și din viață, ar fi de competența Parchetului General, dacă am avea un procuror general în loc de un preș prezidențial.
Acesta ar trebui să înceapă neîntârziat ancheta penală împotriva prințului și a celor care l-au ajutat să comită crima cinegetică și să notifice Interpolul în vederea reținerii acestuia. Prințul ,,von und zu,, liechtensteinian nu s-a teleportat în mijlocul arealului arthurian ci a fost adus de cineva, escortat și îndrumat în perimetrul zonei protejate în care-și făcea veacul cel mai mare urs din Europa.
Prezența sa în țară era cunoscută serviciilor de informații românești, ca și scopul vizitei sale de plăcere în Covasna. Iar greșeala pe care-o invocă oficialii de la Mediu, cum că ursul imens ar fi fost confundat cu o ursoaică cu pui agresivă, pentru care au emis autorizația de extragere, este pe cât de neverosimilă pe atât de ridicolă, iar un procuror serios nu poate lua în considerare această posibilitate.
Prințul a știut apriori exact și câte puncte valorează trofeul, că este un mascul excepțional și că ceea ce face este ilegal, împreună cu ciracii care l-au ajutat în măreața faptă de arme. Informația i-a parvenit pe canale neoficiale dar instituționale, de la asociația de vânătoare covăsneană, via Ministerul Mediului, via canale diplomatice sau informative neoficiale.
Degeneratul și-a și vizualizat sufrageria împodobită cu blana imensă a ursului Arthur înainte să pășească pe teritoriul României.
Iohannis și legăturile sale nepotrivite cu casa de Liechtenstein
Președintele Iohannis a primit de la tatăl prințului o tinichea care-i recunoștea meritele europene, probabil acelea care se referă la încălcarea cu obstinație și cu consecvență de către România a legislației europene privind protecția animalelor și a fondului cinegetic. Ar trebui acum să restituie indignat decorația împreună cu o notă de protest adresată casei princiare, dar relația sa personală cu familia prințului transcende principiilor europene ale conservării mediului, doar și sub ochii săi s-au defrișat ultimele păduri virgine ale Europei, ce să vezi, tot de către o firmă austriacă.
Primitivismul unor vânători români se reflectă în slugărnicia statului român
Nu supt nasul său prezidențial a fost împușcat și omorât tigrul de Bengal scăpat din grădina zoologică a Sibului, când este cunoscut faptul că specia este pe cale de dispariție, în lume mai existând doar câteva sute de exemplare?
Nu supt privirile sale neputincioase a fost omorât puiul de urs care a străbătut speriat Sibiul fără să atenteze la vaița nimănui? De ce să ne mai mirăm că românii sunt considerați un popor înapoiat în Europa, când președintele lor dă exemplul toleranței față de vânătoarea accidentală sau pentru trofee?
Dacă am avea pe lângă absentul procuror general și un ministru de externe în locul unui bichon diplomatic, atunci consulul Liechtensteinului ar fi chemat la minister pentru a da explicații despre comportamentul criminal al prințului său. Și n-am mai reprezenta ceea ce europenii percep și susțin că suntem, o colonie marginală de la porțile Europei.
Ceea ce ne rămâne după această afacere vânătorească este gustul amar și fetid al neputinței și al slugărniciei lacheilor care ne-au condus și ne conduc încă, față de toți infractorii străini veniți la jefuit în bantustanul România, lacheide care nu ne putem elibera nici la treizeci de ani de la Revoluție.
Libiu Mateescu
