Un experiment cum nu s-a mai văzut până acum – Vacinul ARNm aplicat direct pe oameni! (2)
Ce NU ne spun autoritățile și producătorul despre noul vaccin anti covid bazat pe tehnica ARNm
Efectele secundare ale vaccinului Pfizer/BioNTech
N-ar fi cazul să surprindă pe nimeni faptul că un vaccin eficient are mai multe efecte secundare (ușoare). Sistemul imunitar este activat, aspect ce poate fi cel mai bine comparat cu o orchestră simfonică care începe să cânte. Diverse celule sunt activate, celulele T și celulele B, dar și multe altele și toate aceste celule produc substanțe semnalizatoare numite citokine care conduc la simptome asemănătoare gripei, ce pot apărea și cu o infecție cu virusul în sine. Aceste reacții secundare pot fi împărțite în reacții adverse locale și sistemice. Mai ales durerea, ca efect secundar local, a fost mult mai frecventă în grupul care a fost vaccinat, de aproximativ opt ori mai mult comparativ cu grupul care a primit placebo. Efectele secundare sistemice legate de cefalee și oboseală au fost de două ori mai frecvente în grupul vaccinat.
Deși efectele secundare la care ne referim aici sunt relativ ușoare și tranzitorii, aceste diferențe legate de proporţia lor pun în pericol principiul studiului „în orb”. Este de luat în calcul și chiar plauzibil ca persoanele care au prezentat multe efecte secundare ale injecţiei să presupună că au primit vaccinul și, prin urmare, sunt mai puține șanse să fi atribuit gripei covid-19 orice simptome non-specifice, cum ar fi durerile de cap, durerile musculare și tusea, şi să nu le fi raportat. Acest aspect este cu atât mai dificil cu cât nu se specifică care sunt simptomele de care s-au plâns participanţii din niciunul dintre grupuri ce au condus la suspiciunea de covid-19 și cât de frecvente și grave au fost aceste plângeri.
Dacă se dovedește că persoanele care au avut covid-19 și au primit vaccinul au raportat în medie mult mai multe și mai grave simptome decât persoanele din grupul placebo care au fost diagnosticate cu covid-19, acesta ar fi un indiciu că grupul vaccinat nu a interpretat simptomele mai ușoare ca o expresie a covid-19 și, prin urmare, nu le-a raportat. În plus, în timp ce cercetătorii erau „orbi” față de cine a primit vaccinul și cine nu, nu erau „orbi” cu privire la înregistrarea efectelor secundare, iar acest aspect ar fi putut influența decizia de a testa sau nu pe cineva. De asemenea, vreau să menționez că persoanele care au administrat vaccinurile sau injecţia placebo nu au fost „orbi”.
Întrebarea este, prin urmare, în ce măsură au interacționat cu cercetătorii?
În ceea ce privește efectele secundare în sine, este pe deplin justificat ca oamenii să aibă plângeri atât de ușoare de la un vaccin, dacă menirea lui este de a preveni o infecție gravă și potențial fatală. Și ne putem întreba dacă într-adevăr acesta este cazul. Mortalitatea în rândul celor 21.728 de persoane care au primit placebo este exact … zero!
Rezultatele studiului
Acestea sunt rezultatele observării efectelor vaccinului împotriva virusului SARS-CoV-2 la măsurarea primului rezultat, așa cum este descris mai sus. Într-adevăr, probabilitatea de a avea simptome reclamate ca fiind ușoare și nespecifice în grupul vaccinat este cu 95% mai mică. Cu toate acestea, în opinia mea, aceasta este o măsurare irelevantă a rezultatului, cu valoare zero. Măsura în care un vaccin este capabil să prevină reclamațiile relativ ușoare – așa cum se observă și cu o gripă ușoară, răceală sau gastroenterită – este, în opinia mea, fără valoare, în timp ce vaccinul este aprobat și autorizat pe baza acestor date. În cele din urmă, se referă la un număr de 169 de persoane cu aceste plângeri în grupul placebo și 9 persoane în grupul vaccinat.
„Covid-19 confirmat a fost definit în conformitate cu criteriile Food and Drug Administration (FDA) ca prezența a cel puțin unuia dintre următoarele simptome: febră, tuse nouă sau crescută, dificultăți de respirație noi sau crescute, frisoane, dureri musculare noi sau accentuate, pierderea gustului sau mirosului, dureri în gât, diaree sau vărsături, combinate cu o probă respiratorie [adică un rezultat pozitiv al unui test RT-PCR] obținut în perioada simptomatică sau în termen de 4 zile înainte sau după.”
Vă rugăm să rețineți! Permiteți-mi să repet: doar unul dintre aceste simptome reclamate nespecifice, așa cum am menționat mai sus, a fost suficientă pentru a da diagnosticul clinic de covid-19. Desigur, aș dori să știu în ce măsură vaccinul este capabil să prevină „covid-19 sever”. Din păcate, acest fapt nu este menționat în articol și îl caut în suplimentul articolului. Dacă vă uitați la 7 zile de la a doua doză de vaccin, se pare că au existat patru cazuri de covid-19 sever în grupul placebo și unul în grupul vaccinat.
Acum apare un număr numit „Numărul necesar de persoane vaccinate” și, deși acest aspect este înțeles ca un concept diferit în diverse locuri din literatură, este ilustrativ să arătăm aici câte persoane este necesar să fie vaccinate pentru a preveni un caz de „covid-19 sever”. Adică 19.965/(4-1) = 6.555 persoane. Desigur, acest număr de persoane necesar să fie vaccinate va scădea pe măsură ce se îmbolnăvesc mai mulți oameni și, în plus, aceste cifre nu sunt altceva decât zgomot statistic.
Cu toate acestea, un punct important de subliniat este că nu știm câți oameni din grupul placebo au avut, de fapt, o infecție cu virusul SARS-CoV-2. Ceea ce ar fi putut fi realizat cu ușurință ca studiu paralel este reprezentarea numărului de persoane din grupul placebo care au dezvoltat anticorpi pentru a estima câte persoane au avut efectiv o infecție cu virusul SARS-CoV-2 în perioada studiului, pentru a determina ce proporție de oameni erau încă „expuși riscului” de a se infecta. Cu toate acestea, aceasta nu s-a făcut și, în opinia mea, faptul în sine este un neajuns major al acestui studiului. Este ușor de înțeles asta din perspectiva producătorului, producător care dorește să vândă cât mai multe vaccinuri posibil. Nu este în interesul său să arate că o mare parte din oameni nu mai au nevoie de vaccin, deoarece au fost deja infectați cu virusul SARS-CoV-2.
Mai mult, mi se pare extrem de izbitor faptul că autorii îndrăznesc să afirme, pe baza acestor cifre, că probabilitatea „teoretică” de „ameliorare a bolii mediate de vaccin” este neglijabilă. Cu o atât de scăzută frecvență a bolii, aceasta este o concluzie foarte prematură, deoarece este un fenomen atât de rar.
Siguranța vaccinului
Ce scriu autorii despre siguranța vaccinului? Ei spun că există o probabilitate de 83% de a descoperi un efect secundar relevant dacă efectul secundar în cauză apare mai des decât la 1 din 10.000 de vaccinați (0,01%). Aceasta înseamnă, de asemenea, în mod automat, că există o probabilitate de 17% ca un astfel de efect secundar advers să nu fie detectat la această frecvență de apariție. Efectele secundare mai rare de atât sau efectele secundare care apar doar într-un stadiu ulterior nu pot fi, desigur, detectate prin această cercetare.
Ceea ce mi se pare deosebit de tulburător, și nu înțeleg de ce editorii NEJM au aprobat acest aspect, este că autorii articolului susțin că ar fi (etic) nejustificat să se evalueze siguranța și eficacitatea vaccinului în contextul continuării studiul în dublu orb. Acest aspect implică faptul că au intenționat să vaccineze și grupul placebo. A face aceasta va elimina categoric posibilitatea de a atribui cu certitudine orice efecte secundare grave vaccinului. Acest fapt servește direct interesului producătorului de vaccin în contextul oricărei răspunderi, chiar dacă această răspundere a fost transferată la autoritățile naționale.
În plus, mă întreb de ce să fie eliminată componenta „orb” şi de ce este lipsit de etică să fie continuat studiul în modul în care a fost setat de la început, din moment ce rata de fatalitate a infecției (IFR) a participanților la studiu este foarte scăzută, iar întrebarea dacă vaccinul le va aduce beneficii rămâne. Exact asta este întrebarea pe care o cercetează studiul pe termen lung.
Ceea ce mă uimeşte mai presus de toate este de ce Pfizer/BioNTech pare să considere a fi etic să fie vaccinaţi într-un context de cercetare copii cu vârsta sub 12 ani împotriva virusului SARS-CoV-2, o infecție care nu îi îmbolnăvește pe copii sau abia îi atinge.
În plus, probabilitatea ca aceștia să moară din cauza acestei infecţii este practic zero. La copii, probabilitatea ca ei să moară din cauza unei infecții cu virusul SARS-CoV-2 este, cel mai probabil, mai mică decât probabilitatea de a muri din cauza unei infecții cu virusul gripal.
Prin urmare, sunt de-a dreptul nedumerit că, la o rată de fatalitate a infecției atât de scăzută la aceste grupe de vârstă, Pfizer/BioNTech au primit se pare permisiunea de la diferitele autorități să vaccineze copiii într-un context de cercetare cu un vaccin experimental care, așa cum am menționat, nu a fost folosit până acum. Autorii merg din nou prea departe în discuție și mă tem că această propoziție vine direct de la departamentul de PR al Pfizer/BioNTech, afirmând următoarele: „Demonstrarea riguroasă a siguranței și a eficacității după mai puțin de 11 luni…” Cu toate acestea, nu s-a demonstrat încă nimic „riguros”, rezultatele nu sunt decât nişte indicii, obţinerea rezultatelor finale va dura ani de zile.
Care este concluzia finală?
Iată întrebările pertinente la care ar fi cazul să răspundă un studiu corespunzător privind eficacitatea și siguranța unui vaccin:
- Care este efectul vaccinului Pfizer/BioNTech asupra numărului de internări în spital, a numărului de internări în terapie intensivă și a mortalității?
- Care este eficacitatea pe termen lung a vaccinului, în acest caz o perioadă mai mare de două luni?
- Care este siguranța pe termen lung a vaccinului, în acest caz o perioadă mai mare de două luni?
- Ce știm despre efectele secundare mai rare, dar posibil grave, cum ar fi tulburările autoimune, care pot apărea și pe termen lung și pentru care această cercetare nu a avut durata și puterea necesare?
- Este vaccinul capabil să rupă lanțul de transmitere, adică să prevină transmiterea virusului de la o persoană la alta?
Adevărul este că nu știm răspunsurile la aceste întrebări. Pentru a răspunde la ele, este nevoie de cercetări științifice mai multe şi mai lungi, preferabil efectuate de cercetători care nu sunt plătiți de producător.
Ceea ce se prezintă acum este un experiment masiv de vaccinare, diferit de orice s-a văzut până acum, doar cu date minime privind siguranța și eficacitatea vaccinului folosit. Este foarte posibil ca în câțiva ani să se ajungă la concluzia că această nouă tehnică ARNm a condus la un vaccin sigur și eficient, dar o astfel de concluzie în prezent este extrem de prematură și extrem de riscantă. Nu ar fi pentru prima dată când au loc accidente majore ca urmare a grabei și a neglijenței, așa cum a fost subliniat recent, pe bună dreptate, într-un editorial din JAMA.
De asemenea, faptul că vaccinul Pandemrix împotriva gripei porcine, care a fost promovat de Ab Osterhaus (printre altele) ca „virus ucigaș”, a fost descoperit, la o inspecție mai atentă, a fi unul dintre cele mai benigne virusuri gripale dintotdeauna, ar fi cazul să ne avertizeze împotriva alarmantei lipse de grijă şi a marii grabe. Dar se pare că politicienii, administratorii, mulți universitari – și da, mulți medici, de asemenea – sunt surzi și orbi la lecțiile pe care ni le dă istoria.
În cele din urmă, aș dori să le sugerez doamnelor și domnilor cu educație înaltă – cărturari juridici, eticieni și filosofi, oameni ca Roland Pierik, Marcel Verweij, Gert van Dijk, Brigit Toebes și Martin Buijsen – să se cufunde mai întâi riguros în studiul acestei probleme înainte să împingă cu forţa vaccinul în brațele poporului olandez, ca niște adevărați fasciști ai vaccinului.
Propaganda necritică pentru un vaccin care nu și-a dovedit încă nici în mică măsură valoarea, eficacitatea și siguranța este extrem de dăunătoare pentru utilizarea altor vaccinuri care și-au dovedit siguranța și eficacitatea și toate acestea fac jocul celor care resping categoric orice formă de vaccinare.
NOTA
Jan B. Hommel, autorul studiului, este neurolog olandez. Blogul său poate fi găsit aici.
de Jan B. Hommel (neurolog),
Sursa:sott.net & yogaesoteric.net
