Cine ne apără de pandemie: un preşedinte laș și un guvern iresponsabil!
Am intrat în 2021 orfani. Suntem pe cont propriu. Un popor abandonat.
După oficializarea noului guvern am aşteptat un minim semnal de schimbare în bine. Ceva ce s-ar fi putut face imediat, printr-un gest simbolic temerar, printr-o declaraţie luminoasă, printr-o decizie politică de recâştigare a încrederii sociale şi de reconstruire a speranţei românilor.
Două posibile astfel de semnale, care ar fi arătat bune intenţii şi respect faţă de cetăţeni, îmi vin imediat în minte: transparentizarea comunicării grupului strategic privind pandemia şi exemplul personal al preşedintelui Iohannis de a se vaccina primul.
1. Să fi ieşit primul ministru şi ministrul sănătăţii să anunţe care este componenţa grupului de comunicare strategică şi după ce reguli lucrează acesta; să dea asigurări că populaţia va fi informată complet, corect, prompt şi responsabil privind evoluţia pandemiei în România;
2. Să fi ieşit preşedintele Iohannis şi să anunţe că, pentru a-i convinge pe români de necesitatea şi siguranţa vaccinării, el se va vaccina primul, în direct, şi că acelaşi gest îl vor face, în aceeaşi zi, şi membrii guvernului, ca o garanţie a încrederii lor în această soluţie de scoatere a ţării din criza pandemică.
Nimic de acest fel nu s-a întâmplat! Ba, dimpotrivă!
Problema pandemiei este tratată cu paradoxuri. Pe de o parte restricţiile dure se menţin şi plouă cu amenzi de dimineaţa până seara, iar, pe de altă parte, testele se împuţinează şi raportările oficiale ne ameţesc cu cifre triumfaliste.
De la peste 10 000 de noi infectări zilnic am ajuns, în trei săptămâni, la sub 4 000. De la peste 200 de decese zilnic, pe 31.12.2020 s-au raportat 127 iar pe 1 ianuarie 2021 s-au raportat 74. Numărul internaţilor la ATI a scăzut spectaculos de la peste 1200 cu opt zile în urmă, la doar 1149 în ultima zi a anului 2020 şi la 1111 în prima zi a noului an.
După ei şi raportările lor ar rezulta că se întâmplă minuni! Că mergem, galopant, spre însănătoşire!
Cât m-aş bucura să fie aşa, cu adevărat. Dar, orice documentare serioasă, analizele de specialitate obiective, relatările din interiorul sistemului de sănătate, vocea societăţii civile, spun cu totul altceva.
Cum să credem în cosmetizările lor grosolane când însuşi Șeful DSU, Raed Arafat, susține că numărul de infectări COVID-19 raportate nu mai reflectă realitatea. El, cu gura lui, spune: “Cifrele raportate în această perioadă nu mai reflectă realitatea. Românii care își fac teste rapide de Covid acasă nu sunt monitorizați atent de autorități, iar Ministerul Sănătății trebuie să găsească soluții prin care cei pozitivi să fie raportați corect”.
Am înţeles că în sistemul de raportare s-au modificat criteriile analizei statistice. Noii îmbolnăviţi se calculează altfel, unii dintre morţii de COVID care au avut şi alte boli nu mai sunt incluşi şi socotiţi aici, testele rapide sunt mai mult ignorate decât inventariate şi introduse în baza de date etc.
Foarte bine! Criteriile se mai schimbă, algoritmii de calcul se perfecţionează din mers, dar să ni se explice şi nouă cât este în această fotografie zilnică modelare statistică (adică ficţiune dependentă decisiv de ipotezele de calcul) şi cât este realitate brută (rezultată din situaţia dramatică efectivă din spitale şi, mai cuprinzător, din societate).
Pentru că, altfel, lumea nu mai ştie ce să mai creadă şi, derutată, alunecă spre extreme, spre insubordonare şi spre gesturi limită.
Cum vine asta? Într-o lună se înjumătăţeşte numărul infectărilor zilnice, morţii şi internaţii la ATI se reduc cu peste 25% peste noapte şi noi tot cu şcolile închise, tot cu HORECA pe butuci, tot cu masca obligatorie în spaţii libere, tot cu spărgători de petreceri în uniformă amendând cu frenezie tot ce apucă.
Sau e bine, sau e rău?! Să se hotărască şi să ne spună. Aşa ar fi normal. Aşa ar fi responsabil. Aşa ar fi uman.
Privind prin Europa şi prin lume, eu cred însă că e rău. Şi, dacă-i aşa, raportările mincinoase comandate de nişte politicieni bezmetici au partea lor de contribuţie negativă la gradul mare de bravadă, de teribilism, de nerespectare a regulilor, de agravare a situaţiei.
Apoi, problema vaccinării. Preşedintele Iohannis, în loc să-şi asume cu bărbăţie rolul de promotor al acesteia prin recurgerea la un gest demonstrativ în faţa ţării, gest făcut cu succes de mulţi şefi de stat, s-a ascuns în spatele unor eschive jenante şi a unor explicaţii de laş care pozează în zmeu altruist.
“Eu m-am oferit, dar nu vreau să se interpreteze că abuzez de poziţia mea ca să o iau înainte la rând altora”.
Hai să ne sufocăm de râs!
Când, de fapt, furişarea asta exprimă frica lui de necunoscut, egoismul lui funciar, tocmai bune să transmită populaţiei îndoieli şi o îngrijorare tot mai apăsătoare faţă de prea multele întrebări la care părinţii vaccinului nu au găsit încă răspunsuri.
Cât ţine imunizarea? Sunt anihilate şi noile tulpini? Cei vaccinaţi pot fi contagioşi pentru cei nevaccinaţi? Contraindicaţiile şi efectele secundare au fost temeinic identificate? Sunt asigurate ca la carte condiţiile de transport şi depozitare? Vaccinul afectat de nerespectarea acestor condiţii e doar ineficient sau devine toxic? Ş.a.m.d!
Din păcate, corcirea asta liberalo – useristă ne-a căzut pe cap ca o pedeapsă de sus, ca o ploaie acidă cu mesaj. Iar mesajul nu anunţă nimic bun. Nişte roţi dinţate defecte, care în loc să se îmbuce într-un angrenaj cu sens doar zdrobesc tot ce prind în danturile lor şi fac mizerie în jur …
Verbele definitorii ale guvernării actuale sunt de distrugere, nu de zidire. A demola, a elimina, a aresta, a mutila. Asta auzim de la useriştii furioşi şi de la liberalii otrăviţi de iohanism. Când ar fi atâta nevoie, în ţara asta făcută ţăndări, de solidaritate, de colaborare, de construire, de finalizare.
Prima grijă a doamnei Clotilde Armand a fost să deschidă zeci de procese aberante şi să lase locuitorii sectorului 1 înghiţiţi de gunoaie. Primul gest al ministrului justiţiei a fost să înceapă demersuri, în regim de urgentă, pentru desfiinţarea SIIJ.
Prima zvâcnire publică a doamnei Dragu, din poziţia de preşedintă a Senatului României, a fost anunţarea unui referendum pentru reducerea numărului de parlamentari. Iar premierul Câţu, hârşit de-acum în farse financiare, şi-a făcut debutul ca surogat de Orban îmbrobodindu-i pe români după sistemul o veste bună / o veste rea. În 2021 nu se vor micşora salariile şi indemnizaţiile bugetarilor, dar, în schimb, se vor plafona acestea la nivelul anului 2020. Adică adio majorări şi sporuri promise atât de electoral şi de ritos medicilor, profesorilor şi altor categorii de servanţi publici care au dus pe umerii lor greul pandemiei.
Nimic constructiv în primele acţiuni ale noilor noştri guvernanţi. Doar diverse forme de negare a ceea ce s-a făcut înaintea lor. A ceea ce s-a făcut chiar de către rudele lor politice.
Răzbunare, desfiinţare, culcare la pământ, austeritate pentru cei fără glas! Atât ştiu să facă, cu asta ne vom alege!
Tot ce putem spera de la anul 2021 este să găsim în noi puterea şi înţelepciunea de a ne putea purta singuri de grijă.
Căci, în nădejdea protectorilor noştri oficiali de azi, ne paşte dispariţia înainte de termen.
La primele două puncte are dreptate balega de contelePulii.
După care vine și țipă că șmecherii lor nu mai pot face bani grămadă cu gunoaiele din Șerpăria lui Bucur. Și le mai și plânge de milă putorilor bugetare.
Pesedistul tot dejecție bipedă rămâne, nu ai ce-i face.