Blocați în propriile idei fixe
Ideile fixe sunt trombii gândirii noastre. Ca și în cazul cheagurile de sânge producătoare de tromboze, principala particularitate a ideilor noastre fixe este că blochează și invalidizează. Blochează circulația ideilor, blochează logica, blochează cutezanța explorării, blochează aventura descoperirii, blochează accesul la adevăr.
Ideile fixe au devenit o armă general aplicabilă în lumea manipulatorilor profesioniști. Pentru că ele pot fi provocate, pot fi implantate nu doar în creierele deficitare, unde principalul vector de infestare este anemia sinapselor, ci și în caracterele mai bine mobilate intelectual unde calea dominantă de acces este vanitatea, un ego obsedat de confirmări (meritate sau nu), orgolii personale puse mai presus de respectul față de adevăr.
Imediat după evenimentele din decembrie 1989 mi-a atras atenția o voce de intelectual activ social, aflat printre fondatorii GDS. Mă refer la Stelian Tănase. Pozițiile lui mi se păreau juste, analizele lui rationale. Îl consideram “de urmărit” ca publicist și, mai ales, ca spirit liber. Nu m-a deturnat de la impresia mea în general pozitivă despre el nici faptul că, la un moment dat, a acceptat să lucreze pentru Sorin Ovidiu Vântu la Realitatea, nici faptul că și-a legat numele de Comisia Tismăneanu și nici faptul că a consimțit să devină Președinte al Societății Române de Radio și Televiziune cu sprijinul lui Victor Ponta. Pe vremea aceea simpatizam PNL-ul condus de Crin Antonescu.
Doar că, la un moment dat, după demiterea sa cu cântec de la SRRT, ceva s-a modificat radical în prestația publică a lui Stelian Tănase. A devenit pătimaș, ultrapartizan, fixist, cu gândirea lui până atunci liberă și limpede umbrită brusc de demoni primitivi.
A început să gândească furios, să scrie propagandistic.
Pentru mine Stelian Tănase devenea, cu fiecare articol publicat, cu fiecare apariție televizată, o decepție în permanentă reconfirmare. În virtutea simpatiei ce i-am purtat-o în primii ani de după căderea lui Ceaușescu, m-am abținut să scriu critic despre el.
Auzisem că a suferit un infarct, mi se părea, cumva, marginalizat chiar de unii dintre colegii săi de baricadă GDS-istă, așa că am ales să mă concentrez cu textele mele critice (unele la limita pamfletului) pe nocivii consecvenți îngrămădiți sub umbrela plină de privilegii a titulaturii de “intelectuali ai lui Băsescu”.
Doar că acum două zile am citit o postare a lui Stelian Tănase pe blogul propriu care reflectă o decădere etică a autorului de netolerat. Așa că m-am hotărât să n-o tolerez nici eu. Ea este legată de specularea abjectă a cazului Caracal și demonstrează câtă orbire viscerală, câtă ură scăpată de sub control poate secreta un om în onestitatea căruia am crezut odată.
E clar că, de când a fost demis de la conducerea TVR, Stelian Tănase s-a impregnat de un venin antipesedist ce îl găsim, de obicei, la scorpioni și cobre. Printr-un capriciu al naturii creierul și fierea sa au primit rețeta fabricării acestei otrăvi, iar pixul său o injectează în fiecare text politic.
Să fim bine înțeleși: PSD este un partid plin de corupți, iar vina sa în existența acestui fenomen generalizat la nivel de țară este de netăgăduit. Aș cuteza să spun că vinovăția PSD în degradarea generală a statului roman este una direct proporțională cu durata perioadelor sale de guvernare. Prin urmare, poate fi considerat chiar principalul vinovat. OK! Dar a-l considera, singurul vinovat, a-l pomeni doar pe el în lista culpabililor când, evident, cel puțin în cazul Caracal, avem de-a face cu o indiscutabilă complicitate transpartinică, transinstituțională și, la limită, transnațională, este o oribilă mistificare.
Stelian Tănase, în acest text, minte abject prin omisiune.
Atacă furibund poliția, asociată guvernului PSD, dar nu scoate o vorbă (nici măcar una, la alibi) despre complicitatea procurorilor și judecătorilor (favoriții lui Iohannis), ori despre incompetența STS (deținătorul atotputernicului soft electoral ce a făcut posibil miracolul din mai de la europarlamentare).
“Autoritatile tac la cel mai înalt nivel. A se vedea VV Dăncilă și Mihai Fifor…”. Dar președintele României? El nu tace? El nu e complice la cârdășie din moment ce nu pune la aceeași masa serviciile secrete, și nu le obligă să colaboraze, cu informațiile pe care le dețin, la rezolvarea cazului? De ce nu este pomenit președintele Iohannis? Pentru că e din gașca dumitale, domnule Stelian Tănase?
“Liderii PSD sunt f amestecați in porcăria asta. Dacă ar iesi cu comunicate (V. Dăncilă – n.a.) s-ar acuza singură, ar deranja personaje mult prea puternice de la virful PSD. Baronii, parlamentarii PSD ar avea de suferit”.
Adevărul, cernitule domn Stelian Tănase, este că, pe lângă liderii PSD, fără îndoială “amestecați în porcăria asta” sunt lideri și politicieni și din PNL și din jurul președintelui, care ar avea de dat socoteală și de care nu pomenești nimic. Nu uita de scandalul cu prostituate din Caracal din 2012, de pe vremea când președinte era Băsescu iar la guvernare era PDL. Acel PDL este jumătatea de azi a PNL, partid pe care dumneata îl slugărești rușinos prin aceste texte.
Ar mai fi multe de spus despre contribuția ideilor fixe la proliferarea mizeriei umane. Dar cui ar folosi?
Lui Stelian Tănase și fanaticilor săi camarazi în niciun caz!
Sunt atât de trombozați de această idee fixă că pentru distrugerea PSD orice minciună, orice abjecție, orice încălcare a evidenței și a bunului simț sunt acceptabile încât nu se pot obiectiva nicicum.
Blocați în propriile idei fixe acești oameni sunt incapabili de a-și regăsi rațiunea. S-au metamorfozat total în dejecția urii lor.
