Victor Ciutacu, anti-Bolojan, Cornel Nistorescu, pro-Bolojan, două săbii jurnalistice în teci opuse

„Nea Ilie Sărăcie dă de-a dura cu miliardele pentru armament și proștii satului se bucură că reglăm deficitul din cafele tăiate, CASS la mămici, veterani și popi și Dustere fără șoferi”, a afirmat realizatorul TV Victor Ciutacu.
El a povestit că a fost invitat la o întâlnire informală cu premierul.
„Am participat. M-au servit oamenii cu o cafea și o apă plată. Pe care le-am băut. Ca un bou ce sunt.
Abia azi îmi dau seama că am subminat lupta cu deficitul bugetar. Dacă realizam atunci, achitam la ieșire.
Sper că există vreun cont de solidaritate unde se strâng banii de la bogații care suferă alături de săraci.
Dacă-l aflu, jur că plătesc instant online. Cu cardul, să nu încurajez evaziunea fiscală…”,a scris Victor Ciutacu pe Facebook, preluat de Cotidianul.

Când un mare jurnalist e izbit de tâmpire, precum vița de filoxeră
Editorialul de astăzi al lui Cornel Nistorescu din Cotidianul, un jurnalist pe care aproape că-l divinizez, mi-a lăsat pe bolta palatină un gust ce mi-a produs o greață prezidențială asemenea celei a lui Constantinescu, gust ce-mi amintește de descrierile latrinelor romane de către Dio Cassius.
Ce i-o fi făcut Doamne! Bolojan lui Nistorescu, de l-a făcut plachetă comemorativă pe edificiul nelegiuirii tăierilor sale de la săraci, de la copii, de la mame și de la bolnavi?
I-o fi dat ceva mici și bere pe vremea când mai măcelărea ca primar pe la Oradea?
Asemenea osana jurnalistică ridicată unui satrap de stat din România n-am văzut de pe vremea Anei Pauker și a lui Zăroni, în Scânteia!
Fără îndoială că l-au atacat pe maestru cu tehnologii ale energiilor înalte emise de acceleratorul de particule CERN, din Elveția, de i-au afectat la nivel subatomic helixul de AND al conexiunilor sale neuronale, altfel nu-mi explic!
Nu pot pune transgresiunea aceasta jurnalistică, una care-i va macula de aici încolo multă vreme statura profesională gigantescă, dealtminteri, decât pe o momentană pierdere a uzului rațiunii, ca-n Caragiale. Însănătoșire grabnică, maestre!

Un editorial scabros, un Laudatio pentru un satrap îmbuibat și rău
„Bănuiam că Ilie Bolojan va continua cu tăierile. 
Așa a făcut la Oradea, și la Primărie, și la Consiliul Județean, așa a început la Senat și același lucru a început și la guvern. Mă așteptam ca automatismele sale de econom administrativ să funcționeze și să înceapă. Și, spre surpriza multora, chiar o face.
Măsurile lui Bolojan pot fi începutul unei campanii de restructurare și curățenie în instituțiile publice din România. Ar fi chiar un prilej pentru o revoluție instituțională.
Dacă tot trebuie să facem reduceri importante de cheltuieli, ar trebui să nu ne uităm doar la bani, ci și la structura instituțiilor, la competențe, la birocrație, la fluxuri și, mai ales, la profesionalismul și onestitatea celor care servesc. Reușita ar reprezenta un cîștig enorm de încredere în România, ar fi o gură de oxigen pentru renașterea atașamentului, pentru revenirea cetățeanului alături de stat.(sic!!!)” și
„România are milioane de păreriști „geniali”, de oameni care sunt doctori experți în măsurile administrative și din cetățile grecești și care știu că tot ce face Bolojan nu este bine, că trebuie procedat altfel, că așa nu merge, că știu ei cum ar trebui, dar care măsuri nu se vor contura și aplica niciodată.
„Doctorii” aceștia în viitorul luminos și imposibil se grăbesc și se chinuie să blochezeze orice încercare de schimbare a lucrurilor. Sunt buni de gură, dar le place supraviețuirea în balta mediocrității, a șpăgii, a cumetriilor, a nepotismului, a veresiilor, a țiitoarelor, a ciupelii, a lui „merge și așa”.
Faptul că Bolojan reduce posturile, mașinile, cheltuielile enervează, sperie, întărîtă. Mulți trebuie să redescopere munca. Mulți vor pierde ce mai pica pe lîngă. Și vor urla, vor mobiliza presa, sindicatele, vor ieși în stradă.
Mă tem că Ilie Bolojan nu va provoca atîta entuziasm și încredere în schimbare în așa fel încît oamenii să accepte că anumite lucruri presupun și un pic de sacrificiu, o durere, un strop de devoțiune și de suferință pentru un mai bine al tuturor(sic!!!), etc.etc.etc.” a scris dezgustător Nistorescu, maculând paginile Cotidianului.
Doamne ferește! să ajungi la 72 de ani și să te lovească filoxera slugărniciei față de stăpân!

Dan Libiu Mateescu

Share on Facebook

Tweet

Follow us