CLOSE

Yearly Archives: 2018

0 342

Divizia Secuiască a fost o unitate de 10-12 mii luptatori ai „armatei republicane ungare”, care a existat, începand cu perioada 1 decembrie 1918 – 27 aprilie 1919 și a fost continuatoarea Diviziei 38 Honvezi, care isi stabilise abuziv sediul la Cluj .Structurarea ei a început după dezintegrarea armatei austro-ungare si respingerea de catre populatie a politicilor revizioniste horthyste si ale comunistilor unguri  adusi de la Moscov  Înființatp de comunistii lui Bela Kuhn, asa zisa armata republicana ungară a reusit să se reorganizeze, tot pe baze revizioniste și să se înarmeze – astfel încât să poată fi un factor activ, în ce privește soluționarea disputelor teritoriale ale Ungariei fatza de statele „succesoare” ale fostei Austro-Ungarii. Efectivele unității au fost reconstituite preponderent pe baze etnice, dar completarea acestora s-a făcut si prin încorporarea derefugiați,dezertori și elemente revizionist , sovine maghiare, mai ales din Transilvania, direct afectate de avansul trupelor de eliberare antifasciste române, 

Divizia careia i se rescrie de catre Regimul Orban o istorie patriotarda, a fost considerată o formațiune militară sovina  a statului ungar, atât a celui creat de Revolutia Crizantemelor, cât mai ales a celui din perioada Republicii Sovietice Ungare, datorită forței sale revansarde și antiromanesti.  A fost comandată de către colonelul Károly Kratochvil, care si-a dislocat trupele sale inițial pe aliniamentul liniei de demarcație dintre armatele română și ungară, având un rol eminamente activ în confruntările care au urmat după retragerea trupelor maghiare din CLUJ și dislocarea acestora pe cel de-al treilea aliniament al respectivei linii de demarcație.

Pe măsură ce puterea politică a încăput pe mâna comunistilor, autoritățile centrale ungare au avut față trupele de diviziei secuiesti o atitudine defavorabilă – al cărui exponent principal a fost conducătorul Consiliului Militar Maghiar, József Pogány, motivată prin eticheta atribuită militarilor acesteia de reacționari  și contrarevoluționari.
 Linia revizionismului interbelic arbitrar a fost dat Dictatul de la Viena (rezultatul unui arbitraj internațional bistatal), prin care Germania lui Hitler și Italia fascista au impus ruperea unei mari părți din teritoriul nord-vestic al Statului român, dându-l, pur si simplu  Ungariei revizioniste, condusă de Horthy. Autorii Diktatului urmăreau prin proclamarea lui, sprijinirea geopolitică a planului lor general de reîmpărțire expansionistă a Europei, care va cauza declanșarea Marelui Razboi!  Astfel Transilvania de Nord a fost ocupată și administrată de statul horthyst  ungar până la sfârșitul anului 1944, când va fi eliberată de trupele,  indeosebi românesti.

În timpul ofensivei din aprilie 1919  din perioada Razboiului romano-ungar atacul principal susținut de trupele române a fost dirijat în zona apărată de către unitățile asa -zisei „divizii independente”. Trupele acestei marii unități, inițial au menținut pozițiile, dar suferind pierderi grave s-au retras în partea de nord a câmpului de operații dintre Someș și Tisa, în partea dreaptă a trupelor române care operau împotriva Debrecen-ului.
Ca efect al urmăririi  Diviziei Secuiești de către unitățile românești,  și al dezastrului suferit, la 27 aprilie 1919 Divizia Secuiască a CAPITULAT în fața Diviziei 2 Cavalerie, comandata de Generalul Basarabescu.
Unii dintre soldații maghiari – animați de un sovinism fara seaman, au fost implicați în unele acțiuni directe – cu totul reprobabile – împotriva populației românești din Transilvania, cu precădere în primele luni ale anului 1919, cand au incendiat si dinamitat numeroase scoli romanesti si biserici !!

În perioada interbelica mulți  dintre foștii soldați conduși de Kratochvil s-au încadrat ulterior în noua armată revizionista a Ungariei, iar Károly Kratochvil a devenit o personalitate de marcă a mișcării revizioniste maghiare. A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în stare latentă. Acum se concretizează cele două ideologii opuse care au schimbat nu doar fața Ungariei, dar si a lumii: fascismul, nazismul dar și comunismul. Aceste  ideologii câștigă-si in zilele noastre – tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democrațiilor europene.

Prof. Deak Andrei

0 378

Existenţa, chiar supravieţuirea poporului şi a statului naţional ungar în bazinul Carpaţilor sunt si un miracol al istoriei europene a cărei imagine de-a lungul veacurilor şi al epocilor să fie învăluită de atâtea şi de aşa de contradictorii clişee cum este cea a maghiarilor.
Cum se face că nişte „canibali mâncători de copii“ şi nişte „huni însetaţi de sânge“ au devenit…in literatura apărători ai Occidentului creştin şi luptători eroici pentru libertate împotriva mongolilor, turcilor şi…uneori ruşilor? Cine au fost „barbarii asiatici” care în incursiunile lor de pradă răspândiseră spaimă şi oroare din Elveţia până în Franţa, din Germania până în Italia şi care totuşi, ca ultime valuri migratoare dinspre Asia, nu au dispărut de pe scena istoriei?
Patria lor originară, obârşia lor şi rădăcinile limbii lor, cauzele migrării şi aşezării lor pe alte meleaguri sunt controversate şi în ziua de azi, însă faptul că în Europa maghiarii  formează poporul cel mai solitar, cu o limbă şi o istorie… unice în felul lor, cu greu poate fi pus la îndoială. Arthur Koestler, care visa în ungureşte, dar îşi scria cărţile în nemţeşte, a spus odată: „Poate că prin această singurătate excepţională se explică intensitatea ciudată a existenţei sale. A fi ungur este o nevroză colectivă.”
De la descălecatul incert de pe la 896, această „singurătate” cu multele ei faţete a rămas factorul determinant în istoria ungară. Spaima pe care o inspiră moartea lentă a unei mici naţiuni, rarefierea rândurilor ungurimii şi efectul războaielor pierdute tradus prin diluarea forţată” a unor întregi grupuri umane (fiecare al treilea etnic maghiar trăieşte în… străinătate) constituie explicaţia de fond a faptului că imaginile funebre abundă în poezie şi în proză. Poveştile, legendele şi tradiţiile populare au acoperit sau au deformat realităţile.
In acelaşi timp, aceste mituri in care cred ,uneori prosteste milioane de unguri  au creat însă si o alta istorie in acest spaţiu şi au marcat conceptul de naţiune.
Sub coroana… mult prea”stralucitoare” a regelui Ştefan, percepută ca simbol al aşa-zisei „naţiuni politice”, şi-a făcut loc un anumit raport între băştinaşi şi cuceritori, între cei veniţi din alte părţi şi cei dislocaţi din mediul lor existenţial: un raport foarte schimbător, încununat uneori de succese strălucite, dar marcat de multe ori de conflicte tragice. Jocul dintre deschidere şi închistare, dintre cosmopolitism şi naţionalism, dintresentimentul singurătăţii şi conştiinţa unei false „misiunii istorice”, dintre spaima de moarte şi cutezanţa de a se opune puternicilor vremii şi-a găsit o oglindire impresionantă în avatarurile culturii şi istoriei Ungariei.
 Un lung lanţ de înfrângeri fatale a întărit sentimentul de popor trădat („, A spus-o poetul naţional Petofi…un  geniu al cuvantului,dar si un agitator fara necesara eruditie!)  a făcut ca pesimismul în faţa vieţii să prindă rădăcini în aproape toate generaţiile maghiarimii.
Catastrofa de la Mohâcs din 1526 urmată de un secol şi jumătate de ocupaţie turcească, momentul 1848/49, când lupta pentru libertate, dar si nejustificata…ambitie de cuceritori a altor neamuri)  a fost înăbuşită de armatele unite ale Habsburgilor şi ale ţarului Rusiei,apoi distrugerea Ungariei istorice(?!) prin dictatul (?) de la Trianon din 1920, cele patru decenii de dominaţie sovietică şi de comunism împreună cu reprimarea sângeroasă a răscoalei din octombrie 1956 au fost catastrofe care au acutizat în permanenţă conştiinţa de popor părăsit.(Dar oare, numai ei au fost atunci  victime?)
Cine ar putea să conteste însă vreodată incredibila capacitate de a rezista şi desăvârşita artă de a „supravieţui” a acestui popor? în ciuda faptului că ţara a fost împărţită (în trei mari etnii!) şi în ciuda secolelor de dominaţie străină(daca Habsburgii puteau fi considerati…asupritori, ungurii au fost capabili să-şi păstreze identitatea naţională. Dragostea fierbinte de patrie(Marea lor Ungarie, in care ungurii erau mai putin de… jumatate!) a fost aceea care le-a dat forţa ca, strânşi între germani şi slavi,(dar unde erau cei aproape 4 milioane de romani?) lipsiţi de rude şi izolaţi de restul lumii prin „zidul chinezesc” al limbii lor singulare, să supravieţuiască şi să treacă de catastrofe.
Una dintre cheile pentru înţelegerea ascensiunii şi prăbuşirii Ungariei, de la descălecat până la sfârşitul Primului Război Mondial, dar şi pentru înţelegerea succesiunii precipitate a răsturnărilor de situaţie dintre 1920 şi 1990, o furnizează învăţăturile din jurul anului 1030 (redactate probabil de un preot german) ale primului rege creştin din dinastia de Arpâd, Ştefan cel Sfânt, către fiul său.
„O ţară care are limbă numai de un fel şi obiceiuri numai de un fel este slabă şi neputincioasă. De aceea, fiul meu, îţi poruncesc să te întâlneşti cu ei şi să te porţi cuviincios cu ei, pentru ca lor să le fie mai plăcut a zăbovi la tine decât altundeva, căci de vei distruge cele construite de mine, de vei împrăştia cele adunate de mine, atunci, fără îndoială, stăpânirea ta de mare pagubă va avea parte.”
Astfel, încă din secolul al Xl-lea, la invitaţia dinastiei, au venit germani în Ungaria de Sus şi în Transilvania. De-a lungul secolelor, ungurimea a absorbit, ca să zicem aşa, nu numai popoarele nomade ca, de pildă, pecenegii şi cumanii, ci şi nemţi şi slovaci, români şi croaţi, sârbi şi evrei. Unul dintre cele mai uluitoare fapte ale istoriei ungare —  trecut sub tăcere de istoriografi naţionalişti — este acela că făuritorii mitului naţional, mult cântaţii eroi ai războaielor cu turcii, conducătorii politici şi militari ai luptei pentru libertate împotriva Habsburgilor, unele figuri proeminente ale literaturii şi ştiinţei au fost, în întregime sau parţial, de origine germană sau croată, slovacă, română sau sârbă.
In vremea împăratului Iosif II, maghiarii de-abia de formau o treime din populaţia de-atunci a Ungariei, dar…brusc,in cateva decenii până în 1910 au atins o pondere de 54,5 la sută, ceea ce, fără îndoială, înseamnă că putem vorbi de o… dinamică de-a dreptul senzaţională a asimilării lingvistice şi politice în vechea Ungarie…daca nu cumva…
Potrivit datelor statistice, numărul germanilor proaspăt convertiţi la hungarism depăşea 600 000, iar cel al slovacilor asimilaţi şi al evreilor deveniţi maghiaripare să fi fost de peste o jumătate de milion,In general, se apreciază că, încă înainte de Primul Război Mondial, ponderea in Ungaria a germanilor, slavilor şi evreilor asimilaţi, reprezenta mai mult de un sfert din maghiarimea certificată statistic. Ideea ungurească de stat, inclusiv presiunea asupra naţionalităţilorfăcută sub semnul unei viziuni total nerealiste despre rolul viitor al unui… mare imperiu al coroanei lui Ştefan în spaţiul dunărean, nu ar avea un caracter rasist, ci doar unul…  cultural.
Orice om care… se declara ungur i se promitea ca avea …aceleaşi şanse de a promova.( In aceasta a constat, desigur, şansa acelorevrei care, ca unguri evrei , s-au identificat încă din timpul revoluţiei de la 1848 cu… mişcarea naţională maghiară (O Doamne!) şi în deceniile următoare cu limba şi cultura maghiară. Pe de altă parte, Ungaria avea nevoie de oameni loiali, care să mărească ponderea elementului unguresc în interiorul… provinciilor coroanei lui Ştefan şi în acelaşi timp să fie gata (împreună cu germanii şi cu grecii) să preia în domeniile economiei şi al finanţelor, precum şi în profesiunile liberale! Raportul (unic în felul lui!)10 dintre evrei erau şi maghiari… a marcat revirimentul economic şi cultural din deceniile de după compromisul cu Austria. Destinul evreimiidispuse să se lase asimilată ţine de capitolele strălucite şi apoi, mai ales după ocupaţia germană din 1944/45, de capitolele cele mai întunecate ale istoriei ungare. 
A fost una dintre consecinţele absurde şi totuşi logic de asteptat ale legislaţiei antievreieşti promovate de stat faptul că multe dintre marile talente, printre care vreo sapte-opt laureaţi ai Premiului Nobel, şi-au conirmat repurtatia  nu în patria lor „natala”, ci mai ales în Marea Britanie sau Statele Unite care si-au valorificat acolo succesele lor  în ştiinţă şi artă, în finanţe şi industrie.
Revenind, după căsătoria în anul 996 a lui Ştefan cu prinţesa bavareză Gisela, sora viitorului împărat Henric II, raportul dintre unguri şi germani a fost şi el în unele privinţe un unicat. La Curtea primului rege al Ungariei, preoţii, cavalerii şi nobilii germani veniţi în suita Giselei au jucat un rol de prim-plan, iar regele visa la instituţiile germanice ca la nişte modele. Succesorii săi din dinastia arpâdiană au încurajat şi ei sistematic formarea de mari colonii germane, ceea ce l-a făcut pe un istoric maghiar din secolul al XlX-lea să spună: „Ungurii au creat statul; germanii, oraşele.”
Sentimentele stratului conducător maghiar oscilau între admiraţie fără rezerve şi neîncredere profund înrădăcinată. Oraşele libere regale dominate de burghezia germană au rămas neatinse de războaiele cu turcii. în timp ce regii unguri au implantat primele grupuri mari de germani în părţile de nord ale ţării şi pe saşi în Transilvania, Habsburgii aduc în secolul al XVIIl-lea colonişti mai ales în regiunile Backa şi Banatul din sudul Ungariei. Privilegiile acordate cetăţenilor germani au trezit suspiciuni în rândul ungurilor dezavantajaţi.

Mai importantă din punct de vedere politic a fost însă mişcarea condusă la începutul secolului al XlX-lea de nobili şi literaţi însufleţiţi de sentimente naţionale şi desfăşurată sub semnul păstrării şi înnoirii limbii maghiare ameninţate de germanizare. In multe familii ungureşti se considera pe atunci că nu este de bonton să conversezi în limba maternă sau să aduci vorba despre poezii şi romane ungureşti. Poetul Kâroly Kisfaludi, care la început el însuşi corespondase în germană cu fratele său şi care a trebuit, ca să spunem aşa, să reînveţe limba maternă, avertiza: „Poporul care nu posedă o limbă maternă nici patrie nu are.“ în ajunul revoluţiei din anul 1848, scriitorul Jozsef Bajza a ţinut o cuvântare înflăcărată la Academia de Ştiinţe din Budapesta:
Limba şi cultura germană reprezintă un pericol pentru naţiunea noastră. Ar trebui în sfârşit să ne venim în fire şi să înţelegem că această modă ne duce la pierzanie şi că în special prin pătrunderea limbii germane ni se pregăteşte sfârşitul. […] Nu trebuie să-l urâm pe german, ci să ne ferim de el. […] Eu nu sunt barbar şi nu vreau să mă ridic împotriva civilizaţiei. […] Dar consider că este un păcat ca un popor să plătească civilizaţia cu propria lui existenţă. 
(Pal Lendvay)

0 200
Victor Ponta a povestit  intr-un interviu la Tv. despre parcursul său în partidul social-democrat, dar şi despre colegii săi din PSD. Fostul premier a declarat că nu şi-a schimbat niciodată părerea despre Liviu Dragnea, catalogându-l drept „genul de om de la ţară, foarte ambiţios şi capabil de orice”.
„Cu Dragnea m-am cunoscut la PSD. Eu eram preşedintele Tineretului, iar el venea de la PD.  E un gen de om de la ţară foarte ambiţios şi capabil de orice, zice Dinu Păturică, varianta secolului XXI. Eu, zice Ponta, nu mi-am schimbat niciodată părerea despre el. Dar eu nu mă lupt cu Dragnea pe chestii personale, ci pe lucruri de alternativă. Şi nu există alternative la Dragnea în afară de mine. Oamenii care au votat PSD şi nu mai vor cu Dragnea, pot să mă voteze pe mine. Asta e de fapt marea cheie.
Eu am considerat mereu că un om care a fost în PD, venit de la Băsescu, nu poate ajunge liderul PSD. Dar iată că m-am înşelat”, a explicat Ponta.
Întrebat despre ultimele declaraţii lansate în spaţiul public de Marian Vanghelie, fostul lider PSD, a precizat că sunt doar „nişte lucruri făcute de nişte oameni cu puţini neuroni ca să creeze tărăboi”. Victor Ponta l-a numit pe fostul primar al sectorului 5 „un escroc de cartier care a ajuns mai departe”…
– „Eu întotdeauna am considerat că Vanghelie este o pată, o ruşine incredibilă pentru PSD, pentru Bucureşti. Până la urmă el e un escroc de cartier care a ajuns mai departe. M-am bucurat că am făcut ceva bun când l-am scos din PSD, slavă Domnului că nu l-au mai ales cei din Sectorul 5. Eu cred că el acum îşi bate joc de nişte jurnalişti pentru că le spune nişte poveşti, care evident sunt stupide, dar ce face, nu ştiu. Vrea şi el un pic de atenţie…
Toţi aceşti baroni, hoţomani, şmecheri,  eu i-am dus în spate şi e unul din motivele pentru care am pierdut alegerile. E vina mea, sigur”, a povestit PONTA!
Despre Marian Oprişan, unul dintre  vicepreşedinţii  PSD, Ponta a spus că „este o râmă politică”. Acesta a mai adăugat că din cauza „oamenilor ca el, care pupă unde au scuipat” şi „care cad tot timpul în picioare”, partidul social-democrat a devenit atât de urât de electorat.  El se „trage,”… se târăşte tot timpul pe lângă sefi…
Să vă povestesc de Congresul din 2010 când Eu am candidat pentru preşedinţia PSD. La început toată lumea credea ca pierd. Şi, la Congres, lângă mine stătea Adrian Năstase, cred că Robert Negoiţă, Nicu Bănicioiu, încă vreo 4-5 oameni. Lângă Geoană erau vreo 100 de oameni. La un moment dat m-a înşfăcat cineva de haină, m-a întors, era cineva matahala, că totuşi nici eu nu-s prea mic; m-a luat în braţe aşa cum eram transpirat, şi eu şi el, era Oprişan…  Mi-a venit să vomit pentru că ştiam că nu mă votase şi că nu îi lăsase nici pe cei de la Vrancea să mă voteze…. 
Ăştia sunt genul de oameni pentru care, de fiecare data PSD-ul, deşi a guvernat bine, desi a avut oameni buni, a fost atât de urât. Pentru că acest gen de oameni care cad tot timpul în picioare, care pupa unde au scuipat, asta e o problemă structurală pe care eu n-am reuşit să o rezolv în cinci ani de leadership. Eu n-am auzit de la nimeni în viaţa mea, vorbe mai urate despre Liviu Dragnea decât de la Oprişan.
Eu vorbesc de un anumit tip de baron care întotdeanua se pune bine cu şeful desi îl urăşte pe şefu. Eu cred că Oprisan,ca simă ura şi pe mine, dar vai, ce îmi făcea, ce mă aştepta, la Focşani…”, a povestit Ponta.
Victor Ponta, unul dintre fondatorii noului partid Pro România, a mai precizat  că astfel de politicieni despre care a vorbit nu vor mai exista în partidul său, „deşi sunt cei care pot aduce cele mai multe voturi”. „Nu o să vedeţi absolut niciun fel de baron de genul ăsta încarede politicieni, care au cariat PSD-ul,care mi-au stricat şi mie multe lucruri şi crează şi impresia asta, pe bună dreptate, pentru electorat”.
Sursa: adev.ro/

0 318

Autoritatea de Concurenţă din Ungaria  a deschis pe 14 noiembrie o investigaţie cu privire la achiziţia operatorului maghiar de telecomunicaţii Invitel de către sucursala locală a Digi (Digi HU), în vederea reanalizarii anumitor aspecte legate de anumite localităţi în care i-TV Digitalis Tavkozlesi Zrt. (una dintre filialele Digi HU) şi Invitel îşi suprapun activităţile.
Astfel, Autoritatea de Concurenţă (GVH)  a revocat decizia  iniţială din mai 2018 prin care aproba achiziţia şi a amendat Digi HU cu aproximativ 350.000 dolari(90 milioane HUF).

Digi Communications a finalizat achiziţia operatorului maghiar de telecomunicaţii Invitel Tavkozlesi pentru suma de 135,4 milioane euro, după aproape un an de la semnarea contractului de achiziţie, în 21 iulie 2017.”
Motivul afirmat de GVH pentru revocarea Decizie Initiale se bazeaza pe sustinerile ca Digi HU nu a comentat in mod proactiv in cadrul procedurii initiale de concentrare economica referitor la anumite informatii despre acoperirea teritoriala a serviciilor de comunicatii electronice furnizate de i-TV, care au fost folosite de GVH in adoptarea Deciziei Initiale”, se arată în comunicatul Digi publicat la BVB, semnat de directorul general al Digi Communications, Serghei Bulgac. 

Potrivit companiei, proprietatea şi controlul Digi HU cu privire la Invitel nu sunt afectate de deciziile autorităţii de la Budapesta, in conditiile in care GVH a emis tot pe 14 noiembrie o decizie care permite expres societăţii Digi HU să continue să îşi exercite controlul asupra Invitel.

0 234
Paul Stănescu a demisionat luni din funcția de ministru al Dezvoltării și din cea de vicepremier. Demisia sa a fost înregistrată la secretariatul General al Guvernului. „Cred, în continuare, că ţara are nevoie de unitate și de guvernare responsabilă”, spune Stănescu într-un comunicat de presă.
Iată cum începe Comunicatul trimis de Stănescu care se crede om de onoare!!!
„În contextul evenimentelor din ultima vreme de pe scena politică, vă aduc la cunoştinţă că astăzi, 26 noiembrie, mi-am depus cererea de demisie din funcţia de viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Aceasta a fost înregistrată la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 16495/26.11.2018…”

Anunțul demisiei lui Stănescu vine la scurt timp după ce premierul spunea că a avut o discuție cu Paul Stănescu, căruia PSD i-a retras sprijinul politic, iar acesta i-a spus că nu vrea să-și dea demisia.
Dăncilă spunea, la finalul ședinței Biroului Permanent al PSD, că nu a discutat cu președintele Klaus Iohannis pe acest subiect.
La rândul său, Liviu Dragnea afirma, după ședința PSD, că demisia lui Paul Stănescu e problema acestuia și nu îl interesează. „Nu mai vreau să comentez acest subiect, îl faceti mult prea important față de cât este”, a precizat el.

Noi miniștri, desemnați de conducerea PSD, Olguța Vasilescu si Mircea Drăghici, mai au de așteptat. Klaus Iohannes aflat la Paris nu vrea să discute subiectul decât luna viitoare.
Hoaria D.R.

0 258

,,Lupii”au avut o evoluție excelentă în deplasarea din Ungaria, contând pentru Erste Liga, reușind să câștige toate cele trei meciuri pe care le-au disputat!
În prima partidă, Corona Braşov Wolves a jucat cu UTE, pe care a reuşit să o învingă, după o prestaţie convingătoare. După o primă repriză fără goluri, ,,lupii”s-au descătuşat în următoarele două, încheind partida cu o victorie clară : 3-0 (0-0, 2-0, 1-0).
Pentru echipa Braşovului au înscris : Carlson, Lidhammar şi Tendler.
Corona Braşov şi-a continuat prestaţia excelentă din meciul cu UTE, obţinând duminică o nouă victorie, de data aceasta, în fața echipei Dunaújvárosi Acélbikák, pe care a învins-o cu 5-2 (3-0, 1-1, 1-1). Echipa Brașovului a avut o evoluţie de excepţie, mai ales în prima repriză, când și-a asigurat un avantaj clar. Pentru Corona Braşov Wolves au marcat Tendler, nu mai puţin de trei goluri, Gliga şi Zsok, câte un gol.
A urmat ultimul meci al acestei deplasări și o nouă victorie : 3-2 (1-1, 2-0, 0-1), cu DEAC Debrecen. Golurile ,,lupilor”au fost înscrise de Lidhammar (2) și Borysenko.
Prima linie a echipei Braşovului a fost formată, în toate cele trei partide, din : Toke – Carlson, Peretyagin, Gliga, Lidhammar, Tendler.
În clasamentul Erste Liga, Corona Brașov Wolves este pe locul 3, cu 56 de puncte, din 27 de partide disputate.
Următorul meci al ,,lupilor” este programat la Brașov, în 2 decembrie, cu Ferencvaros.
D.D.

0 480

De parca nu suntem deja…
Unul dintre cei mai cunoscuți geostrategi din lume lucrează cu o firmă românească de IT și are câteva „sfaturi” inedite pentru țara noastră.
Prezent în România zilele trecute, analistul George Friedman a făcut o predicție surprinzătoare.
În opinia lui Friedman, inteligențele pot angrena o economie puternică, iar România, ca și alte țări din regiune, este bogată în resurse umane de nivel înalt.
Omul de științe politice crede că atunci când un astfel de angrenaj se va construi, deja se va putea pune problema construirii unei baze aeriene militare de anvergură în Transilvania.
„Altfel, deveniți colonie (dependency)!”, a spus George Friedman, citat de Profit.ro.
„Când mă uit la România, când mă uit la Ungaria, când mă uit la Polonia, văd o regiune cu unele dintre cele mai mari inteligențe, la costuri reduse”, a mai spus geostrategul.

El consideră că economia americană are nevoie de aceste creiere ieftine și chiar le importă. „Aș vrea să le cumpăr pe toate și să le duc în SUA. Din nefericire, se întâmplă!” – arată analistul.

Recomandă României să acorde atenție acestui subiect. Una la fel de mare ca și cea pentru proiectarea unui tanc. „Este la fel de serios! Nu vrei să faci treaba pentru companii străine”.

În 2015, Friedman a părăsit celebra companie privată de informații Stratfor și a înființat societatea Geopolitical Futures, dedicată exclusiv publicării analizelor de previziune geopolitică, în care folosește serviciile specialiștilor IT de la o companie românească.George Friedman

„Sunt foarte buni și, peste toate, foarte ieftini. Iubesc asta!”
George Friedman s-a născut la Budapesta, în anul 1949, într-o familie de evrei care au supraviețuit Holocaustului.
Pe când era copil, familia sa a părăsit Ungaria pentru a scăpa de regimul comunist, stabilindu-se inițial în Austria, iar apoi a imigrat definitiv în Statele Unite. George Friedman a învățat la o școală publică din New York și a lucrat ca designer de jocuri pentru calculator. A absolvit City College of New York, specialitatea științe politice, și a obținut titulatura de Ph.D. în guvernare la Cornell University.
Mai apoi, Friedman a activat aproape două decenii în domeniul academic, profesând științe politice la Dickinson College.
Este căsătorit cu Meredith Friedman (născută LeBard) și are patru copii. Trăiește în Austin, Texas, SUA.

https://ro.sputnik.md

0 507

În uriașul tărăboi stârnit la București de președintele Klaus Iohannis, puțini sunt cei care au remarcat o ieșire în forță a lui Traian Băsescu, care a lansat acuzații grave la adresa Olandei și a intențiilor acestui stat legate de Portul Constanța și construcția faimoaselor corvete. Dar cine a fost interesat, a aflat câte ceva din intențiile reale ale lui Traian Băsescu. Iar eu am aflat ceva mai multe. Băsescu se preface că le arată pisica olandezilor. Dar în realitate încearcă un șantaj asupra autorităților din Statele Unite. Pentru a-și salva pielea.

Tocmai în acest scop, el amestecă merele cu perele. Și cu cireșele. Respectiv tema șantierelor navale de la Mangalia și Galați, operate în prezent de grupul olandez Damen, unul dintre cele mai puternice din lume, Portul Constanța, care până de curând a fost practic adjudecat de partenerul său de afaceri, constănțeanul Gheorghe Bosînceanu, și o parte din programul de înarmare al României. La care, de asemenea, olandezii au toate șansele să participe. Pentru a înțelege ce vrea Traian Băsescu, să despărțim apele.

Grupul Damen, este adevărat, a preluat șantierele navale Mangalia și Galați și încă cu mult succes, pentru că acolo se lucrează în fine din plin în beneficiul ambelor părți și, într-adevăr, intenționează să construiască faimoasele corvete cu care va fi dotată flota României din Marea Neagră. În acest scop, s-a înscris la o licitație, care este în curs și pe care are toate șansele să o câștige, fiind singurul ofertant care se angajează să realizeze acest important proiect în România. Băsescu arată cu degetul spre această preconizată operațiune și, pentru a fi mai credibil, introduce în ecuație și Portul Constanța. Pe care, este adevărat, olandezii doresc de ani de zile să îl preia. Pentru că, în perspectivă, Portul Constanța este un concurent mortal pentru Rotterdam. Am toate motivele să cred că interesele strategice ale României vor prevala. Cred că și Băsescu e conștient de acest lucru. Dar ce vrea el de fapt? De ce atacă în forță aceast temă? De ce acuză el statul român că este pe cale să ofere Olandei un plocon de 1,3 miliarde de euro, care reprezintă valoarea maximă a corvetelor echipate și a fregatelor retehnologizate pe care le-am achiziționat mai de mult din Marea Britanie?

Traian Băsescu nu are cum să nu cunoască o informație, care pune într-o cu totul altă lumină această operațiune. Dar o ignoră cu bună știință. Este adevărat că statul român a disponibilizat 1,3 miliarde de euro pentru această etapă a creării unui sistem modern de apărare navală pe Marea Neagră, dar la fel de adevărat e că niciunul dintre firmele ofertante și nici Damen nu a oferit un preț atât de mare. Acesta este însă doar un detaliu. Esențialul pe care îl ascunde deliberat Traian Băsescu este că 80% din suma alocată, respectiv 80% din plata contractului va reprezenta nu construcția propriu-zisă  realizată de olandezi, ci contravaloarea echipamentelor de luptă care urmează să fie instalate pe corvete și pe fregate. Iar aceste echipamente urmează să fie frunizate nu de olandezi, ci de americani. Băsescu știe acest lucru, dar îl ignoră cu bună știință. El transmite astfel un mesaj brutal autorităților din Statele Unite, încercând să le șantajeze. În sensul că ar putea să facă atât de multă gălăgie pe această temă, prefăcându-se că atacă Olanda, încât să compromită 80% din proiect, care este american. Dar de ce face asta?

Pentru a răspunde la întrebarea de mai sus, mergem în Costa Rica.  Acolo unde Elena Udrea, colaboratoarea sa apropiată și nu numai, împreună cu Alina Bica, fosta șefă a antimafiei, sunt supuse unui briefing intens de către reprezentanții FBI. Și ce obiectiv au aceștia? Răspunsul îl găsim la Washington. Unde Donald Trump, ca un bun gospodar, încearcă să-și pregătească terenul pentru un nou mandat. Și s-ar putea să se împiedice de Joe Biden. Cel care i-a asigurat la timpul potrivit un colac de salvare lui Traian Băsescu, reîncarnat din președinte refuzat de popor, în guvernator menținut la putere de Statele Unite. Cordonul ombilical dintre cei doi a fost nimeni altul decât un fost ambasador al Statelor Unite la București, Mark Gitenstein. Familia acestuia, în trecut, l-a ajutat financiar să-și facă studiile pe Joe Biden. Cele două famili sunt foarte legate. La fel ca și cele două personaje. Dacă-și rupe gâtul Mark Gitenstein, cariera politică a lui Biden va fi seros zdruncinată. Și care este punctul vulnerabil? Sunt mai multe puncte. Unul fiind legat de megaescrocheria Microsoft, unde Mark Gitenstein este subiectul unui denunț penal formulat atât la București cât și la Washington, cu informațiile și probele aferente, de către Gabriel Sandu, fostul ministru al Comunicațiilor. Între timp, autoritățile americane au întreprins unele investigații, au obținut date de la Microsoft, precum și o sumă colosală sub formă de penalizare, pentru că a corupt înalți demnitari din trei state, inclusiv România. Iar unul dintre cei care au acționat în acest sens, așa cum denunță Gabriel Sandu, este fostul ambasador al Statelor Unite. Nici Elena Udrea, nici Alina Bica nu sunt străine de toate aceste informații. Dimpotrivă, ele știu cu exactitate cum s-au petrecut lucrurile, care este partea de răspundere a fostului ambasador al Statelor Unite la București și care este partea de răspundere a lui Traian Băsescu.

În acestă operațiune FBI, Mark Gitenstein este ținta principală iar Traian Băsescu, ținta secundară. În alte investigații făcute cu ajutorul martorilor cheie din Costa Rica Traian Băsescu devine ținta principală. Dar nu acesta este subiectul acum. În al doilea rând, americanii doresc să afle de la cele două captive detalii privind operațiuni ilegale săvârșite de Mark Gitenstein la Fondul Proprietatea, pe care l-a condus cu sprijinul autorităților de la București, dintre care cea mai importantă era Traian Băsescu.

Făcând multă gălăgie, fără a o spune direct – și vom vedea că această acțiune va fi reluată – Traian Băsescu încearcă cu disperare să le sugereze americanilor că prin dezvăluirile pe care le face el, s-ar putea să piardă un contract extrem de gras cu Ministerul Apărării din România. Admițând că s-ar întâmpla așa, admițând că fostul președinte strâns în prezent cu ușa ar reuși să arunce în aer acest contract, România ar avea pierderi uriașe în plan militar, în plan politic și în plan geostrategic. De ce? Pentru că nu s-a ajuns întâmplător la ideea unei colaborări între grupul olandez Damen și companile din Statele Unite Boeing, Raytheon și General Dynamics în procesul de construcție și echipare a corvetelor și fregatelor. Alternativa ar fi fost echiparea acestora chiar de către olandezi, cu observația că rachetele, minele antisubmarin și celelalte echipamente de foc sunt mult sub performanțele celor americane.
O altă soluție ar fi fost utlizarea echipamentelor furnizate de Franța, care și ea construiește corvete. Dar aici a intervenit un grav accident. Anterior anexării Crimeei de către Federația Rusă, Vladimir Putin a anunțat încheierea unui contract cu Franța tocmai în domeniul construcției și echipării de corvete. S-a avansat în această direcție până când partea franceză a fost obligată să pună la dispoziția părții ruse întreaga documentație tehnică. La scurt timp însă, Rusia a anexat Crimeea și a fost sancționată. Respectivul contract a fost aruncat în aer. Ar fi extrem de imprudent pentru România ca în Marea Neagră să-și asigure apărarea cu echipamente pe care potențialul inamic le cunoaște în detaliu.

Mai trebuie spus nu numai că echipamentele americane cu care urmează să fie dotată flota din Marea Neagră sunt cele mai performante din lume, practic ultimul răcnet al tehnologiei, rachetele având o rază de acțiune mult mai mare decât ale celorlalți, ci și sau mai ales că respectivele echipamente sunt perfect compatibile cu apărarea de coastă și cu apărarea aeriană asigurată în baza unei tehnologii similare americane.

Ne oprim aici pentru moment cu detaliile pe această temă. Ceea ce ar fi bine să reținem și noi, dar și autoritățile de la București, este că Traian Băsescu, încercând să-și salveze pielea, aduce sau este pe cale să aducă grave prejudicii României, punând într-un pericol major siguranța acestui stat.

Autor: Sorin Roscan Stanescu

Sroscas

0 782

Acest Habsburg era un personaj bizar, un introvertit supraponderal înclinat mai mult spre alchimie, ocultism şi discuţii metafizice decât spre politică. Cu toate că Mihai Viteazul l-a acceptat drept suzeran în schimbul armelor şi mercenarilor pentru apărarea creştinătăţii de turci, grasanul Rudolf nu doar că nu şi-a ţinut promisiunile, dar se pare că nu a fost deloc străin de asasinarea lui Mihai Viteazul.
Oricum, este sigur faptul că generalul albanez Gjerj Basta, un supus fidel al Habsburgilor, nu ar fi îndrăznit să-l ucidă fără voie de sus pe Mihai Viteazul, care era  comandant imperial cu autoritate totală în Transilvania, fiind investit chiar de Rudolf al II-lea.
Misterul asupra celul care a dat ordinul de asasinarea al Viteazului persistă şi astăzi. Se ştie sigur însă pe baza documentelor istorice, că eroul de la Călugăreni, a fost victima unor maşinaţiuni ordinare care au constat inclusiv în plasarea de scrisori false în cortul său. Chiar şi după moarte, prin ecoul faptelor sale, viteazul Voievod s-a impus Europei de atunci drept cel mai valoros comandant de oşti al vremurilor sale, singurul de altfel care… administra înfrângeri pe bandă puternicului aparat militar otoman.
Rămâne însă în istorie perfidia şi lipsa unei strategii pe termen lung de care s-a făcut vinovată dinastia de Habsburg. Aceeaşi dinastie imperială care l-a tratat mizerabil pe Mihai Viteazul,  atunci când s-a simţit stăpână pe situaţie,au uitat de felicitări şi promisiuni când simţeau pericolul otoman care se apropia de tronul lor.
Nu a contat pentru ei fidelitatea Viteazului, care continua să creadă în bunele intenţii ale Europei, chiar şi atunci când era în apogeul puterii sale şi putea să facă oricând o paceseparata dar  durabilă cu Stambulul în detrimentul definitiv al întregii Europei Apusene. Sunt chiar istorici maghiari care spun ca: „Poate  ar fi trebuit să se încreadă mai mult în turci, care s-au dovedit mai mereu  mai „omenosi” şi înţelegători, intre adversarii lor,  de-a lungul istoriei romanilor. Turcii , care s-au dovedit de altfel mult mai corecti înţelegerilor cu voievozii români decât ungurii, austriecii, germanii, ca să nu mai pomenim de ruşi…
Altfel ar fi fost nu doar istoria românilor, dar poate a întregii Europe, dacă Mihai Viteazul aflat în apogeu militar şi politic ar fi acceptat un foarte posibil tratat avantajos cu Stambul-ul, în care s-ar fi angajat să lase „hordiile otomane” să treacă nestingherite prin ţările române în drum direct spre inima Europei.

Dacă în urma unei ipotetice, dar deloc improbabile recunoaşteri a independenţei depline a voievodatelor sale, Mihai s-ar mai fi angajat să-i susţină pe turci cu provizii, sau trupe, Europa ar fi fost cucerită în maximum trei ani, Căci maşina de război otomană din acele vremuri, la care s-ar fi adăugat experimentaţii războinici valahi ,  nu ar  mai fiîntâmpinat un obstacol serios, deoarece Europa de atunci nu avea armate capabile să stăvilească Imperiul Otoman, ajuns  la apogeul  istoric!
Cel mai mare erou al românilor, (pe care un autor  nemernic din Romania – szekely csaba -isi permite sa-l ridiculizeze intr-o spectacol teatral la Tg. Mures !)  a ramas credincios crestinatatii si Occidentului! El nu a tradat, (precum pe El, liderii vremii de la viena,budapesta ori Pozsony, dimpotriva, a ales să fie fidel celor pe care, din prea multă bunăvoinţă, i-a ales drept aliaţi şi chiar suzerani. Fidelitate care l-a costat în final trădarea şi moartea.
Asasinatul nemernic  s-a dovedit nu doar inutil, ci şi de-adreptul păgubos pentru europeni, căci conform cronicilor lui Edward Barton  reperezentant oficial al Angliei la Stanbul, acesta nota: „ Din cauza morţii sale, poporul valah doreşte încă mai puţin să accepte protecţia Împăratului Rudolf al II-lea, temându-se de el mai mult decât de sultan ”.Chiar şi după moarte, prin ecoul faptelor sale, viteazul voievod s-a impus Europei de atunci drept cel mai valoros comandant de oşti al vremurilor sale, singurul de altfel care administra înfrângeri  puternicului aparat militar otoman.

Rămâne însă în istorie perfidia şi lipsa unei strategii pe termen lung de care s-a făcut vinovată dinastia de Habsburg. Aceeaşi dinastie imperială care l-a tratat mizerabil pe Mihai Viteazul atunci când s-a simţit stăpână pe situaţie, dar îl gratula cu felicitări şi promisiuni când simţeau pericolul otoman care se apropia de tronul lor.Nu a contat pentru ei fidelitatea Viteazului, care continua să creadă în bunele intenţii ale Europei, chiar şi atunci când era în apogeul puterii sale şi ar fi putut să facă oricând o pace durabilă cu Stambulul în detrimentul definitiv al întregii Europei Apusene.
Poate că ar fi trebuit să se încreadă mai mult în turci, care s-au dovedit …mai  înţelegători intre duşmanii noştri, de-a lungul istoriei. Turcii chiar  s-au dovedit de altfel mult mai sinceri fatza de înţelegerilor convenite cu voievozii români, decât ungurii,  austriecii, germanii, ca să nu mai vorbim de ruşi… Altfel ar fi fost poate  istoria românilor, dar mai ales a  Europei, dacă Mihai Viteazul aflat în apogeu militar şi politic ar fi acceptat un foarte posibil tratat avantajos cu Stambulul, în care s-ar fi angajat să lase ostile otomane să treacă nestingherite prin ţările române în drum direct spre inima Europei.
Habsburgii care dominau pe atunci  mare parte din Europa continentală, iar prin Spania visau controlul in Lumea Nouă, coastele Africii şi Indiile Orientale, nu vroiau tocmai existenţa unui stat centralizat, necontrolabil  şi independent la graniţele lor. Mihai Viteazul, cel numit „Malus Dacus” adică Dacul cel Rău în latină, de cronicile maghiare ale vremii (încă o dovadă istorică atât asupra faptului că înca din Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi direcţi ai dacilor, cât şi asupra politicii anti-imperiale a Viteazului).
Referitor la tristul şi ruşinosul asasinat politic de la Câmpia Turzii, trebuie şi merită amintit un amănunt puţin cunoscut publicului larg. Primul ostean care a sărit să-l apere pe Domnul tuturor românilor a fost comandantul pedestraşilor secui, credincioşi Viteazului – pe nume Ludovic Rakoczy. Dar poate, semn de la Dumnezeu!, ai cărui urmaşi au ajuns chiar principi ai Ardealului si alături de alţi domnitori ai Munteniei şi Moldovei doreau si ei sa implinesca visul lui Mihai Viteazul, reunirea Daciei Mari!

Post Sriptum
Trilogia Minelor”piesa lui Szekely Csaba – ”Flori de mină”, ”Orb de mină” și ”Apă de mină” – denigratorul lui Mihai Viteazul, care… examineazăprobleme tabu (!) din viața rurală din Transilvania, precum șomajul, alcoolismul, naționalismul, corupția sau rata mare de sinucideri (!!), Piesele lui au fost montate pe mai multe scene din România, Ungaria și Slovacia.
În 2014 a câștigat un premiu  la un concurs de dramaturgie organizat de Teatrul Weöres Sándor din Ungaria chiar cu bshcalia istorică ”Mihai Viteazul” (montat la teatrul respectiv), textul luând și premiul Asociației Criticilor de Teatru din… Ungaria (info ddr)

 

6 3625

”Rromani este singura limbă străină pe care am vorbit-o!”
Cel mai  mare actor din toate timpurile,  Charlie Chaplin, spune, în a sa autobiografie, ”cred că bunica maternă era pe jumătate țigancă iar Rromani este singura limbă străină pe care am vorbit-o”. Pentru că nu există un act de naștere cu numele său, unii consideră că a venit pe lume într-o șatră, aproape de Birmingham. Geraldine, fiica, adaugă: ”Tata mi-a zis că o șaisprezecime din sângele meu e românesc!”
Precizare: materialul de față nu vrea a aduce nici cea mai mică știrbire geniului numit Charlie Chaplin, probabil cel mai mare actor din toate timpurile. Locul în care s-a născut, împrejurările în care a venit pe lume și apartenența sa la o anumită comunitate nu-i pot lua inegalabilului”Vagabond” din strălucire. Sunt puse, cap la cap, câteva idei compilate din ”Autobiografia” sa, din lucrările celor care l-au cunoscut și din amintirile copiilor. De asemenea, titlul apare cu semnul de întrebare pentru că deși există multe detalii ce conduc spre o asemenea pistă, uriașul actor nu a recunoscut, niciodată, că ar fi țigan sau, și mai mult, un țigan român.
Sunt, însă, trei aspecte interesante din viața lui ”Charlot”, ce nu pot fi ignorate. Știm despre Sir CHARLES SPENCER ”CHARLIE” CHAPLIN că s-a născut pe 16 aprilie 1889. Locul nu e precizat nicăieri, deși actorul a ținut, tot timpul, să sublinieze că este… londonez prin naștere. Am fost fiul lui Charles Chaplin Sr. și al lui Hannah Hariett Pedlingham Hill, la acea vreme actori de music-hall.

1. În 1964, apare ”Autobiografia mea”, sub semnătura lui Chaplin. Cu un an înainte ca opera să iasă de sub tipar, în toamna lui 1963, actorul ajunge la Londra.Plătește pentru a putea verifica baza de date a Registrelor Centrale, în speranța că aici va găsi actul său de naștere. Logic, acesta nu apare pentru simplul fapt că nu există, nefiind redactat niciodată. ”Am ajuns, aici, la Somerset House, lângă Tamisa…Dar nu există niciun Charlie Chaplin”, scrie el. Presa e asmuțită asupra sa. Se știe că în perioada erei Victoriene, când ”Vagabondul” a venit pe lume, a fi țigan era un lucru de neacceptat, mai ales pentru o viitoare vedetă de o asemenea talie. ”De ce lipsește actul meu? Am venit pe lume într-o familie de muzicieni stradali, de oameni de circ, de oameni care mergeau la tot felul de carnavale”, iscălește același actor. Cu toate acestea, credea că Mary Ann Hill, bunica sa pe linie maternă, ar fi putut fi ”țigancă sau pe jumătate țigancă. Nu m-am descurcat în viața mea, în nicio limbă străină. Dar Rromani (n.r. – limba țigănească) este singura pe care am înțeles-o și am vorbit-o și asta grație bunicii”, încheie Chaplin.?u=https%3A%2F%2Fa1.ro%2Fuploads%2Fmodul

2. Ediția electronică a cotidianului ”Birmingham Mail”, din 25 iulie 2015, prezintă declarațiile unor experți britanici care susțin că, în proporție de 99, 9 la sută, Charlie Chaplin s-ar fi născut într-o șatră, în Black Patch Park, din Smethwick, a așezare situată în Midlands, la șapte kilometri de Birmingham. Ted Rudge, liderul unei comunități rrome de acolo, preciza că Michael Chaplin, cel de-al doilea fiu al lui Charlie cu Oona O’Neill, acceptase să ajungă în Smethwick, pentru a dezveli o placă în memoria comunității. ”Nu avem nicio hârtie oficială care să certifice faptul că marele Charlie Chaplin s-ar fi putut naște pe aceste meleaguri, dar ne bazăm pe caracterul oral al poveștii transmise, ce precizează că a văzut lumina zilei în Black Patch Park”, adaugă Rudge.

Mai mult, materialul face referire la uriașa descoperire făcută, în 1991, de către Victoria, fiica unui anume Jack Hill, din Tamworth. Conform scrisorii găsite, acesta îl făcea ”mincinos” pe Chaplin, pe care-l acuza că și-a falsificat biografia, scriind că s-a născut la Londra. ”Ai văzut lumina zilei în Black Patch, în Smethwick, într-o caravană. Știu asta pentru că și eu m-am născut tot acolo, doi ani și jumătate mai târziu. Mama ta nu și-a mai urmat tatăl, din nu știu ce motive, dar acolo te-a adus pe lume, nu la Londra! Știi bine că sunt singurul om din lume care cunoaște acest lucru”, spunea scrisoarea datată 1952.

O altă precizare importantă vine de la David Robinson, cel mai mare exeget al filmelor și al vieții lui Charlie Chaplin. În faimoasa sa lucrare din 1985, ”Chaplin. His Life and Art” (n.a. – alături de ”My Autobiography” a constituit sursa de inspirație pentru celebra peliculă ”Chaplin”, din 1992, în care Robert Downey Jr. face un rol de nedescris), Robinson precizează că Charlie se trăgea din Hannah, ”fiica unui pantofar dintr-o șatră țigănească”…”Dacă mă tăiam, mi se scurgea tot sângele românesc din mine!”

3. Cea mai interesantă declarație este, însă, cea a sotiei,Geraldine Chaplin, primul copil al lui Charlie cu Oona, nepoata marelui dramaturg american Eugene O’Neill, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură. Aceasta, care i-a călcat, oarecum, pe urme, marelui Chaplin, a devenit actriță, cu peste 100 de filme la activ.
 În 2012, a fost invitată la TIFF, la Cluj, spre a primi un premiu pentru toată activitatea. La conferința de presă a făcut dezvăluiri incredibile:  „Tata mi-a spus, când eram copil, că o șaisprezecime din sângele meu e românesc, așa că, de fiecare când mă tăiam sau mă loveam și sângeram, mi-era frică să nu-mi pierd acea particică românească”.
Actrița a adăugat, de asemenea, încântată de țara noastră și, date fiind originile străbunicii sale, că a învățat și un cuvânt din limba Romani, spunând despre festivalul la care a participat că este… ”Mișto!”
Mai mult, Geraldine a adăugat că mătușa sa a fost româncă get-beget. Sydney, fratele lui Charlie, s-a căsătorit, după moartea primei soții, Minnie,  prin 1946, cu Henriette, o româncă, stabilindu-se la Nisa. Inutil să mai precizăm că porecla Henriettei era ”Gypsy”.

Chaplin cu Geraldine (stânga) și Oona

Concluzii: Nimeni nu precizează, cu exactitate, dacă Charlie Chaplin a avut – sau nu – rădăcini țigănești și mai ales românești. Se știe doar că actul său de naștere nu există, că și-a falsificat locul în care a venit pe lume, că a refuzat să declare posibila sa apartenență la cultura Rromani într-o perioadă în care cariera putea avea de suferit, că n-a negat, niciodată, faptul că provenea dintr-o familie de muzicieni stradali, care umblau de colo – colo și că, uneori, îi spunea Geraldinei, fiica sa, că are 1/16 sânge românesco-țigănesc.
În afara acestor chestiuni cancanistice rămân cei 53 de ani de carieră uriașă, cele peste 80 de filme și inimitabilele sale gaguri…

Surse: ”My Autobiography”, Charlie Chaplin, 1964. ”Chaplin. His Life and Art”, David Robinson, 1985, ”Birmingham Mail”,www.ednapurviance.org 

https://youtu.be/AYww9sGKwkw

0 859

La o întâlnire organizată în chiar aceste zile de Ministrul de externe în funcție, Teodor Meleșcanu, cu un număr important de foști șefi ai diplomației române din ultimii treizeci de ani, toți cei prezenți au fost de opinie că majoritatea reproșurilor aduse României de către interlocutorii săi externi nu reprezintă decât alibiuri pentru o politică având cu totul alte cauze reale.

Identificarea acestora este esențială pentru găsirea antidotului eficient.Altminteri ne pierdem vremea într-o defensivă tactică eternă fără vreo perspectivă de a schimba situația strategică. Or, în asemenea condiții, oricât de multe bătălii s-ar câștiga în apărare, pierderea războiului este inevitabilă.

Pe plan metodologic, este evident că România are nevoie să iasă din defensivă, care nu poate fi o opțiune infinită, și să declanșeze urgent o contraofensivă. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că trebuie să începem a crea probleme celor care ne crează probleme. Numai după aceea se poate ajunge la negocieri rezonabile bazate pe principiul do ut des– „îmi dai, îți dau”.

Ca să putem ști ce probleme putem încerca să creem altora este obligatoriu să știm ce probleme au ei de rezolvat, ce ținte reale urmăresc să atingă. Altminteri putem ajunge să creem probleme false care să irite mai mult decât să sperie, și să dramatizăm discuția, în loc să îi conferim caracterul rațional și pozitiv dorit.

Din această perspectivă două macro-observații se impun: a) dacă ultimul deceniu al secolului XX și primul deceniu și jumătate al secolului XXI au fost vremea globalizării, ceea ce le-a permis unora să creadă că am ajuns la sfârșitul istoriei (istorie de lupte tribale, feudale și naționale), după această perioadă, printr-un fenomen de recul, se trece la (re)naționalizarea ordinii mondiale; b) dacă în perioada globalizării accentul s-a mutat de le independență la interdependență, integrarea regională cu caracter de uniune politică negând, cel puțin ca tendință, suveranismul, acum se revine la concurența liberă a națiunilor suverane și la concertarea acestora în cadrul unor alianțe cu geometrie variabilă, apte a păstra ordinea universală (adică a garanta pacea) prin asigurarea echilibrului puterilor în concurs. În esență, după o încercare de unificare (caracteristică inclusiv pentru ordinea bipolară, și desigur, pentru cea unipolară, care vremelnic i-a urmat) intrăm într-o nouă perioadă de fragmentare a lumii.

Acest nou curs este impus chiar de către cei care au proiectat și dominat ordinea anterioară, și care au obosit să îi fie gardian – respectiv SUA. Prin Paul Kennedy, America aflase de mult că toate imperiile mor atunci când pentru o perioadă prea lingă de timp cheltuielile pentru securitate le depășesc semnificativ pe acelea pentru dezvoltare. Acum ea descoperă că, potrivit faimoasei remarci a lui Giusseppe di Lampedusa, pentru a se salva ca putere dominantă la nivel global, adică pentru a nu își schimba actualul statut, totul trebuie schimbat.

Astfel, „globalismul democratic”profesat în diverse perioade de toate puterile fără colonii (SUA, Germania, Rusia) ar urma să facă loc „conservatorismului autoritar”; „monismul valorilor”, „pluralismului identitar”. Neoconservatorismul va ceda locul realismului.Nu se va mai urmări uniformizarea culturală și transferul forțat al modelului de organizare socială al protagoniștilor globali, tuturor statelor lumii (așa cum o făceau „talibanii drepturilor omului” sau „industria anticorupției”). Efortul principal va viza acumularea de putere necesară câștigării întrecerii libere dintre actorii globali și vremelnicii aliații ai acestora – globali, regionali sau globali. Ideea UE cu mai multe viteze trebuie citită de acum și ca o expresie a acestei transformări.

Regulile jocului – dreptul internațional – vor fi respectate doar în măsura în care servesc intereselor puterii, și durabilitatea lor va fi garantată numai prin păstrarea echilibrului între puterile concurente. Dreptatea celui mai tare va fi, dinnou, cea mai dreaptă (sic!), puterea nemaifiind limitată de lege, ci de o altă putere comparabilă.În acest sens, John Bolton, consilierul pentru problemele securității naționale al Președintelui SUA, Donald Trump, a publicat recent un amplu studiu intitulat „Is There Really ‘Law’ in International Affairs?” („Există cu adevărat lege / drept în relațiile internaționale?” / „Putem vorbi oare cu adevărat de drept în relațiile internaționale?”). Ultimul paragraf al acestui studiu glăsuiește astfel: „Dacă li se pune întrebarea, ‘dreptul internațional bate constituțiile naționale?’, cei mai mulți juriști vor spune ‘desigur!’. Cu toate acestea, cei mai mulți cetățeni americani vor fi în mod categoric de altă părere. Ar trebui să fim fără jenă, fără scuze și fără compromisuri hegemoni ai constituționalismului american. Dreptul internațional nu este superior Constituției și nu o înlătură. Restului lumii s-ar putea să nu îi placă această abordare, dar abandonarea ei este primul pas către abandonarea Statelor Unite ale Americii. Dreptul internațional nu este lege; este o serie de aranjamente politice și morale care rezistă sau pier potrivit propriilor merite și nimic altceva. Este doar teologie și superstiție deghizate ca lege.”

În măsura în care nici o superputere nu va mai interveni automat, în virtutea unui rol autoasumat dar și cvasiunanim acceptat de „jandarm mondial”, spre a impune prin forță respectarea reglilor convenite și fiecare va acționa potrivit intereselor sale naționale, ordinea, respectiv predictibilitatea și stabilitatea modului de operare și a sensului de deplasare a subiecților de drept internațional, va fi asigurată prin limitarea reciprocă a grupurilor de putere costituite ad hocîn funcție de congruența intereselor celor care le devin membri.Într-o ordine statică, precum cea care a caracterizat primul sfert de veac postbipolar, țintele, de regulă tactice, se aleg în funcție de mijloace, stabilitatea lor fiind determinată de valorile principiale care le circumscriu. Într-o ordine dinamică, precum cea care urmează – impusă de oboseala „imperiului necesar” american, renașterea imperialismelor europene, emergența a noi puteri globale (în special China, dar și India) și criza globală a democrației – mijloacele se aleg în funcție de ținte, de regulă strategice, fără ca valorile să mai joace vreun rol semnificativ. Dacă până acum interesele se deghizau ca valori, de acum interesele se vor manifesta la vedere.

În aceste condiții principalele puteri ale lumii urmăresc două obiective contradictorii.

Pe de o parte, este vizată fărâmițarea statelor care ar putea aspira la un rol de protagonist în alcătuirea viitoarelor centre de putere și a agendelor lor, astfel încât respectivele state să devină deopotrivă controlabile și tranzacționabile. Aceasta va îngădui protagoniștilor să realizeze acordul fin al balanței, adaptând cu promptitudine dinamica raportului de putere în funcție de dinamica intereslor. În acest sens o Românie mare și puternică este de nedoritpentru Germania, Franța sau chiar Olanda. Ca și pentru Rusia, de altfel.

Pe de altă parte, există nevoia păstrării unui număr suficient de mare de jucători sau echipe de jucători relevanți pentru ca alianțele cu impact asupra echilibrului de putere să se poată alcătui cu viteza optimă. Iată de ce SUA și China pot fi intresate ca România, singură sau împreună cu Polonia, Ungaria, Serbia ș.a., să constituie un obstacol suficient de important atât în calea expansionismului hegemonilor tradiționali europeni, cât și a asocierii lor menite să domine Eurasia.

 Iată criterii care trebuie avute în vedere pentru a răspunde la întrebarea „cu cine să ne aliem?”.

Economia României crește în prezent peste media UE. O spun statisticile europene. De ce? Nu neapărat pentru că este bine guvernată, ci pentru că este bogată și bine alcătuită sub aspect geopolitic.

Dacă frontiera Schengen s-ar muta de pe granița de vest a României pe cea de est, un număr semnificativ de mijloace de transport care deplasează pe piața internă europeană produse realizate în România (să spunem, autoturisme), ar reduce numărul de ore petrecute pe drum (nemaipierzând timp cu formalitățile de control frontalier) făcând astfel mărfurile românești mai competitive. Aceasta ar determina deplasarea investițiilor din Europa spațiului Schengen către România, mărind șomajul acolo și profiturile aici. (Ceea ce ar putea determina și revenirea multor emigranți economici români în țară.) De aceea, din punctul de vedere al multor operatori politici occidentali, România nu trebuie să intre în zona europeană de liberă circulație; iar pentru a fi ținută afară trebuie menținut MCV ca probă că românii sunt corupți și de aceea nu li se poate încredința paza frontierelor externe ale UE. E clar?

MCV mai are și un alt rol. El trebuie să facă în așa fel încât justiția română să îi pună pe liderii politici români în situația de a a-și salva libertatea personală cedând suveranitatea națională dată lor spre administrare, și capitalul românesc în situația de a ceda avuție națională corporațiilor multinaționale. Așa se explică de ce rapoartele MCV nu au nici o legătură cu realitatea justiției românești iar informațiile date de autoritățile naționale sunt cu rea credință ignorate. De ce corupții români sunt urmăriți în timp ce corupătorii străini sunt premiați. De ce corupții internaționaliști (precum Klaus Iohannis) sunt protejați, admițându-li-se chiar și derapajele antisemite sau încălcarea tratatelor internaționale, în timp ce „corupții” naționaliști, fie ei și nedovediți (precum Adrian Năstase), sunt trimiși la închisoare.

Mai sunt, desigur, și fregate sau avioane de luptă cu iamici inexistenți de vândut, și combinate petrochimice de falimentat, și concesiuni pentru exploatarea resurselor energetice de procesat în țări bogate la capitolul capacităților de producție dar sărace la cel al materiilor prime, și porturi de scos din competiție, și flote navale de scufundat, și produse agricole locale de lăsat fără piață, și… Acestea sunt mici afaceri în planul imediat, cu efecte mari în plan îndepărtat. Nu le putem refuza pe toate; dar nici accepta pe toate.

Dincolo de pretexte sau de alibiuri, toate vizează scoaterea din jocul global a României prin reducerea puterii ei naționale, într-un moment în care la nivelul ordinii globale puterea se fragmentează.

Pentru a se ajunge la aceasta, se procedează la fragmentarea internă a României.

O metodă este aceea a izolării regiunilor istorice una de alta și a măririi decalajelor de dezvoltare dintre ele.De aceea, fie prin manipularea „statului de drept” cu sprijinul „industriei anticorupției”, fie prin promovarea icompetenței și trădării la pupitrul deciziei, se interzice construcția de infrastructuri de transport strategice (autostrăzile sunt cel mai evident exemplu) în România. Tot așa se explică concentrarea investițiilor străine în Transilvania, sub cuvânt că (un alt mit artificial creat) acolo ar exista o cultură a muncii și cinstei superioară Vechiului Regat.

O altă metodă este aceea a dezbinării sociale și a urii de masă.Printr-o propagandă abilă, întreținută de ong-uri subversive și lideri politici cumpărați, ca și printr-o rețea mediatică antrenată în dezinformare, s-a ajuns nu doar la inducerea unei nevroze interne paroxistice care exclude posibilitatea agreerii unei agende naționale minime, ci și la antrenarea românilor pe plan extern într-o luptă dementă împotriva propriei lor țări. În condițiile unei asemenea fragmentări a spațiului public intern, conceperea și realizarea unei politici externe unitare și, prin aceasta eficiente, sunt imposibile.

Prin urmare, înainte de orice altceva se impune ca România și românii să își fixeze ca prioritate absolută solidaritatea națională.Unirea românilor pe hartă sau în simboluri constituționale este o iluzie dacă ea nu are loc în mințile și în inimile lor. Or tocmai de acolo a fost izgonită, în așa fel încât fragmentarea reală a națiunii române să fie sincronică cu fragmentarea globală.

Reconstituirea solidarității naționale trebuie să înceapă de acolo de unde a început dezbinarea: din conștiințe și simțăminte. La o asemenea operă putem contribui cu toții, fiecare acționând la locul unde se află sau valorificând mijloacele puse la dispoziție de rețelele sociale. Avem aici un „proiect de țară” conceput de țară pentru țară și realizabil prin țară.

Fără aceasta nici un program de politică externă – ca de altfel, nici un program național – nu poate da roade.

Autor: Adrin Severin

adrianseverin.com

1 700

Acțiune a liderilor #Rezist. Conform Antena 3, aceștia cer bani pentru cătușe și le trimit mesaje românilor să doneze bani pentru „a strica manifestațiile de Ziua Națională la care vor participa liderii politici”.

„Ne-am propus să le stricăm corupților poza oficială. Vrem să mergem la manifestații cu pancartele cătușe și să intrăm în cadrele televiziunilor, dar pentru asta mai avem nevoie de pancarte. Contribui și tu?”, se arată în mesajul #rezist.

Acesta este un mesaj de boicotare adresat românilor, care circulă pe adesele de e-mail, dar și pe Facebook. Manifestanții spun că au nevoie de 3.000 de pancarte, iar una costă 5 lei.
Este voiba despre un nou protest împotriva celor de la guvernare, conform Antena 3.

Autor: Loredana Codrut

Stiripesurse

0 701
Domnul Klaus W. Iohannis este un filosemit prin definiţie, cum am aflat şi de la organizaţii evreieşti, în urma afirmaţiilor mele legate de respingerea în funcţia a domnului Ilan Laufer. 

Totodată mă bucur să constat că mai există organizaţii evreieşti în această ţară, care dezbat în manieră cabalică dacă un evreu are dreptul sau nu să se simtă discriminat. Îmi imaginez că subiectul i-a adus într-o situaţie delicată să comenteze acţiunile preşedintelui, mai ales după ce l-au decorat cu medalia „Dr. Wilhelm Filderman – Răsplată pentru merit”.
Odată decorat nu poate fi antisemit prin  definiţie, precum nici Ilan Laufer nu are nevoie de girul comunităţilor evreieşti ca să se simtă discriminat.

Citim că îşi asumă încălcarea unor reguli statutare ale organizaţiilor evreieşti, şi îşi alege cuvintele astăzi cu prudenţă. Domnul Klaus W. Iohannis este remarcat în spaţiul public prin iubirea şi simpatia pe care o poartă evreilor. Să mă explic:

Cum poate să fie președintele României, un prieten al evreilor, care 12  ani a fost, de asemenea, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), care se pretinde a fi succesorul legal al unei foste organizații naziste? Opoziţia preşedintelui la comanda Berlinului de a muta ambasada țării la Ierusalim este doar un mic detaliu.

Angajamentul său față de cauzele pro-evreiești este remarcabil. După ce a fost ales, s-a implicat pentru prima dată pe 27 ianuarie 2016, de Ziua Internațională a Holocaustului, când a susținut evenimentul intitulat „Cu fața, în spatele sârmelor ghimpate: Deportarea etnicilor germani în URSS”. Ca să nu mai vorbim că, în 2016, România preluase președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance – IHRA).

Această comemorare a suferințelor autorilor războiului care au fost deportați din România în URSS, la această dată, a creat o echivalență falsă între făptuitori și victime și, de fapt, a ignorat Holocaustul.

În timpul mandatului său de șef al FDGR, am fost martorii obtinerii succesiunii în România, de fapt și de drept, a unei organizații naziste care a fost desființată în 1944 pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de statul român în cadrul tratatelor de pace la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această legalizare a succesiunii unui grup pro-hitlerist poate avea consecințe deosebit de grave, nu numai pentru supremația legii în România, ci și pentru ordinea juridică internațională, bazată pe tratatele care au pus capăt conflagrației mondiale.

În procesele de la Nürnberg, „Grupul Etnic German” a fost clasificat drept o organizație fascistă vinovată de sprijinirea războiului lui Hitler, inclusiv în ceea ce privește Holocaustul. „Grupul Etnic German” a fost dizolvat în 1944 și a fost interzisă reînființarea acestuia ca urmare a obligațiilor asumate de guvernul român în temeiul Acordului de armistițiu încheiat cu aliații (articolul 15 din acord).

Evreii, un popor cu o profundă conștientizare a istoriei au fost sensibilizaţi de-a lungul timpului pentru ceea ce înseamnă duşmănia unora. Consider că la nivel personal Ilan Laufer are tot dreptul să fie subiectiv, atunci când se simte discriminat.

Iar Germania, în frunte cu Klaus Iohannis, stăpâneşte din ce în ce mai bine jocul de a se transforma dintr-un perpetuator într-o victimă. Ne rămâne decît să-l lăudăm pentru iubirea pe care Grupul Etnic German o purta populaţiei autohtone prin dispreţ şi evreilor prin exproprieri. Iar Germaniei să-i plângem de milă.

Autor: Dr. Radu Golban

Justitiarul

0 618

Germanii dobrogeni au fost singurul grup etnic german de pe teritoriul României care nu s-au așezat pe aceste pământuri, venind direct din Germania, ci din alt spațiu colonizat de germani, și anume din Basarabia și Rusia de Sud. Tot ei  au fost ultimii emigranti si colonisti care s-au stabilit in spatiul carpato-danubiano-pontic si singura populație germană care a trăit vreodată si sub  stăpânirea otomană (până în 1878 Dobrogea a fost o componentă integrală a acestui imperiu). Se cuvine a sublinia de la început ca în cazul germanilor din Dobrogea este vorba despre o migratie oarecum secundara. De aceea, privind din perspectiva dezvoltarii sale istorice, aceasta colonizare nu este similara celei a sasilor în Transilvania sau celei aşvabilor, în Banat, în cele doua regiuni mentionate colonistii provenind direct din Germania.
Pe când saşii şi şvabii de peste munti creau structuri sociale si culturale noi si reprezentau majoritatea populatiei în multe localitati, pe arii extinse, fiind totodata bine reprezenti si în administratie si în institutii de cultura, germanii dobrogeni continuau sa traiasca în diaspora.Pierzând, în noua lor patrie, orice legatura cu locul de bastina, germanii din Dobrogea traiau înconjurati de etnii total straine între ele, neînrudite în nici un fel prin asemanari religioase, culturale sau sociale.
Ca si germanii basarabeni, germanii dobrogeni au fost aproape in totalitate agricultori si tarani.In numai cateva decenii de trai pe pamant dobrogean, colonistii germani au reusit sa realizeze o agricultura  de mare productivitate.Image result for germanii din dobrogea photosLor li se datoreaza si viile si cramele de la Murfatlar unde se produce renumitul vin recunoscut in intreaga lume.Germanii din Dobrogea nu au ajuns aici, direct din Germania. Strămoşii lor au migat la începutul secolului XIX, după terminarea războaielor de eliberare, în sudul Rusiei şi Basarabia şi de aici în Dobrogea.
Cele trei perioade ale migratiei colonistilor germani in Dobrogea. In 1767 a avut loc exodul primilor emigranţi din Germania către Basarabia şi Sudul Rusiei. Germanii dobrogeni s-au stabilit aici dupa trecerea lor prin Polonia spre sudul Rusiei, chemati pentru colonizare de catre conducatorii rusi.

La 22 iulie 1763, Ecaterina a II-a a semnat un manifest, invitând germanii sa emigreze aici,in Dobrogea apoi in Basarabia si sa lucreze pamântul în Rusia, asigurându-i ca îsi pot mentine limba si cultura.Intre 1803 – 1814 s-a manifestat o emigrare importanta din Germania spre Basarabia şi Sudul Rusiei.Prima grijă a Rusiei noii… stăpâni ai Basarabiei a fost să favorizeze, dupa cotropirea din 1812 a acestui teritoriu,  venirea coloniştilor.La 23 iulie 1812, Rusia a acordat cetăţenie rusă oricărui locuitor care se afla în Basarabia, fie că era chiar de acolo, fie că între timp venise să se stabilească acolo, cu condiţia de a depune jurământul de credinţă faţă de ţar. Articolul XXII al statutului respectiv prevedea: „Toţi locuitorii provinciei, cum şi cei ce vor veni să se stabilească acolo ulterior, sunt scutiţi pe timp de trei ani de plata impozitului general şi cel agricol către stat.”Iar articolul XXIII completa: „Toţi locuitorii provinciei, cum şi cei ce ar veni să se stabilească acolo de acum înainte, sunt scutiţi de serviciul militar.”Coloniştii germani au fost aduşi mai ales din regiunile poloneze şi baltice, în valuri nenumărate care au cuprins anii: 1814, 1816, 1817, 1833, 1834, 1836, 1839 şi 1842. Multe dintre satele coloniştilor căpătau numele localităţilor în care trupele ruseşti îl învinseseră pe Napoleon: Borodino, Tarutino, Maloiaroslaveţ, Krasnoe, Kulm, Leipzig, Katzbach.

Germanii au primit înlesniri speciale pentru a se aşeza în sudul Basarabiei. 
Ei erau scutiţi de impozite şi prestaţii pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe câte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul aşezării în Basarabia până la obţinerea primei recolte; erau scutiţi de orice prestaţie militară; le era asigurată deplina libertate a cultului.În aceste condiţii, nu e de mirare că, pe lângă coloniştii nemţi veniţi din Principatul Varşoviei, au dorit să vină în Basarabia şi locuitori din Germania, în special din Bavaria, Württemberg etc.
Prin colonizarea străinilor nu s-a urmărit decât un singur scop: modificarea procentajului etnic al Basarabiei. Nu se urmărea nici progresul economic şi nici cel cultural al provinciei. De aceea, cu excepţia coloniştilor germani, noii veniţi au contribuit foarte puţin la dezvoltarea economică a regiunii.
Deja în 1827, guvernatorul Timkovski îi scria contelui Pahlen, guvernatorul general de la Odesa: „Provincia Basarabia se compune din două categorii de locuitori: moldovenii băştinaşi şi „vagabonzii’, care s-au introdus în diferite reprize…” Iar rusul Zozulinov consemna: „Majoritatea coloniştilor erau fugari ruşi care voiau să scape, unii de sclavia boierilor, alţii de serviciul militar, alţii de pedeapsa că fuseseră condamnaţi pentru crime şi în sfârşit alţii de persecuţiile religioase.”
În Basarabia totdeauna legile au făcut loc unei largi toleranţe religioase, căci indiferent de motivele religioase pentru care fugiseră, noii veniţi erau primiţi cu ospitalitate.in păcate, de acest lucru au profitat tot felul de hoţi şi vagabonzi, care au mărit riscurile vieţii în provincie. Circulaţia poştală şi a diligenţelor, ca şi comunicaţiile între diferitele oraşe, nu se puteau face în unele puncte decât sub escortă militară.De aceea, guvernatorul Feodorov a trecut la expulzarea unui număr de 48.000 de asemenea vagabonzi. Iar guvernul rus a devenit din acel moment mult mai prudent în colonizarea Basarabiei…
Germanilor li s-au promis drepturi speciale ca grup, drepturi care au fost mai apoi revocate, atunci când nevoia de tineri încorporati în armata Rusiei a crescut în a doua jumatate a secolului al XIX-lea.Germanii, care nu simteau ca au o obligatie fata de Imperiul Rus, au emigrat pentru a evita recrutarea. Alte considerente legate de plecarea germanilor din Rusia si respectiv Bucovina, administrata în a doua jumatate a secolului al XIX-lea de Rusia, ar fi cele economice, generate de insuficienta loturilor destinate agriculturii.Prin urmare, germanii aleg o noua destinatie de exod, la început Principatele Române, apoi Dobrogea. 
Dupa peregrinari, primii colonisti au venit în nordul Dobrogei prin Sulina – Tulcea, ajungând sa se aseze pâna în sudul Dobrogei.1840 – 1854 prima perioadă de imigrare a coloniştilor germani veniţi din Sudul Rusiei – azi Ucraina , în provincia romaneasca Dobrogea.Dupa intemeierea primei colonii germane in Dobrogea, Acpunar, unii colonisti au mers mai departe la Dechelia (langa Harsova), de aici au plecat spre Nord la Cataloi.
Un alt numar considerabil de colonisti s-a asezat in Tulcea, iar la 6-7 km de aici in Malcoci in 1843 avea sa se aseze o alta colonie de germani ce au transformat acest loc ce la inceput a fost impadurit in spatiu pt casa si teren agricol.De asemenea, exista insemnari facute de primul primar al acestor  colonisti, Adam Kühn, desprelocaligatea Atmagea, colonie fondata in 1848. Unii colonisti s-au mai asezat intre Isaccea si Tulcea, in satul Câşla.
Pentru a avea teren agricol ei au defrisat padurile, iar fiecare colonist obtinea cat putea sa muncesca printr-un bilet eliberat de Guvernul Otoman numit „Tapy”.Bilete… au fost recunoscute mai tarziu de Guvernul Roman, eliberand in locul lor titluri de propietate romanesti.Acest guvern a acordat fiecarei familii cel putin 10 ha, desi in momentul impropietaririi nu avea decat 1 ha, mai primea 9 iar cine avea mai multe le pastra pe toate.
A doua perioadă de imigrare a germanilor în Dobrogea, cea de-a doua etapa, între 1873 si 1883, coloniile germane s-au asezat in centrul si in Sudul Dobrogei. In aceasta perioada au întemeiat colonii în: Cogealac, Tariverde, Fachria (Faclia), Caramurat (M. Kogalniceanu), Colilia, Anadolchioi – Constanta, Ortachioi si Cogealia.In Cogealac in ceea ce priveste originea lor din Germania ei erau foarte amestecati, majoritatea erau şvabi, dar si din Polonia, Prusia, Meklenburg. Aici Guvernul Roman a fost foarte generos cu ei, le-a recunoscut toate titlurile de propietate turcesti, si fiind pamant mult aici s-au dat 10 ha de om, nu de familie ca in Atmagea, insa nu puteau sa aibe mai mult de 50 ha. Lucrurile incep sa se stabilizeze dupa 1859 si mai ales dupa 1878, dupa Unirea Dobrogei cu România !

0 346

Ciorile sunt inteligente. Sigur, se poate spune despre toate animalele, într-un sens larg, că sunt „inteligente”. În fond, ele sunt bine adaptate la mediul lor, „se descurcă”. Însă inteligenţa, într-un sens strict, este altceva. Ciorile sunt cu adevărat inteligente pentru că pot gândi logic. Spre deosebire de multe alte animale care nu prea fac altceva decât să reacţioneze instinc­tiv la provocările din mediul lor. Cercetătorii au documentat în ultimii ani capacităţile uimitoare ale ciorilor prin experimente ingenioase.
Spre exemplu, ne lamureste in continuare fostul ambasador basist Catalin  Avramescu, o cioară e capabilă să extragă mâncarea dintr-un recipient plin cu apă ridicând nivelul acesteia prin introducerea de obiecte grele. Cioara evită să culeagă obiectele care plutesc sau pe acelea care sunt mai mari decât deschiderea recipentului. Ceea ce arată că are un plan şi că înţelege proprietăţile obiectelor. Un copil ajunge la acest stadiu cam la 5 ani. În alt experiment, la universitatea din Lund, ciorile au fost învăţate să opereze un fel de mecanisme simple.
O cioară s-a dovedit mai deşteaptă decât îşi imaginase oricine. A descoperit o metodă nouă de a acţiona mecanismul şi apoi a învăţat alte ciori cum să trişeze. Nenorocita a trebuit să fie înlăturată din experiment, înainte să le strice toate socotelile savanţilor…
În fond, aşa cum ne învaţă Aristotel, omul este un „zoon politikon”, aşa că de ce nu am folosi rezultatele ştiinţei comportamentului animal la înţelegerea politicului? – ne lamureste fostul politician basist C. Avramescu, care pe bune, si-a dat un doctorat  inedit, (daca nu ciudat !), in …istoria canibalismului!
Mă tem că nu am veşti bune…
Iată care este diferenţa politicienilor în raport cu ciorile din experimentele de mai înainte. Nu mai au nici un plan. Cioara savanţilor suedezi a înţeles mecanismul pe care îl acţionează cu ciocul sau cu ghearele. Însă politicianul pare complet depăşit de complexitatea acestuia. Aşa încât se rezumă la reacţii simple, directe.
Precum acele creaturi care sar şi atacă imaginea din oglindă, doctorul in canibalism incheie apoteotic?

Prev1...363738...373Next Page 37 of 373
Numarul: 7912 | Data: 2025-12-16


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT






©2015 InfoBrasov.net