CLOSE

Yearly Archives: 2018

1 319
Pentru a obţine țintele maghiarimii ardelene , enumerate frecvent (oioiioo, și ce… frecvent! n.n.),avem nevoie de o colaborare strânsă dintre organizaţiile civile, dintre afacerile, dintre instituţiile noastre culturale din ţară şi din Ungaria, în scopuri bine determinate: în cât mai multe locuri din România să facem cunoscută muzica noastră, capodoperele ale literaturii, ale artelor plastice, ale artelor culinare, ale teatrului nostru. Tot ce este interesant şi de preţuit din cultura noastră să fie prezentat românilor. Trebuie să căutăm aliaţi în societatea românească, să demonstrăm că avem valorile noastre importante, valorile noastre de nepreţuit. (Excelenta intentie, depolitizand cat mai mult Actul de cultura! n.n.)
Trebuie să trezim interesul pentru anumite părţi ale culturii maghiare, de la filmele noastre prin serialele noastre, muzica noastră, bancurile, cărţile, picturile noastre, statuile, dansurile, arta culinară, prin îmbrăcămintele noastre până la tradiţiile maghiare
Foarte important e să formăm o imagine reală, pozitivă despre maghiari în ochii tinerilor din România, deoarece de ei depinde viitorul acestei ţări! În afară de aceasta trebuie să ajutăm strângerea legăturii între românii din Ungaria şi românii din România, să fie mai echilibrată această legătură.(f.corect!)
Eu cred că aceste procese sunt deja în ,curs, că Guvernul din Ungaria şi acum ajută ambiţiile naţionalităţii maghiare din România. (Ba chiar excesiv si agresiv, stimuland nu o data unvrevizionism pagubos ambelor tzari !n.n.)
Organizaţia Corbii Albi, portalul de informaţii despre maghiarii din România, destinat publicului român a înfiinţat o bibliotecă care promovează literatura maghiară tradusă în limba română, respectiv literatura română tradusă în maghiară, publică încrucişat opere literare şi articole.
Şi noi, maghiarii trebuie să ne deschidem spre cultura română, să o cunoaştem mai bine, să integrăm în viaţa noastră valorile şi posibilităţile ei.
(Desigur, dar de cand a murit Domokos Geza, chiar la figurat vorbind, Editura Kriterion, care realiza o activitate bilingva excelenta, si-a schimbat orientarea,acest benefic „canal de comunicatie, s-a cam …infundat prin politizare xenofoba! Dar si  Ministerul Culturii s-a „orientat excesiv spre limba engleza! n.n.)
 În schimb, pe parcursul tuturor manifestărilor noastre prieteneşti nu trebuie să uităm de păstrarea şi întărirea identităţii noastre. Pentru că reuşim să câştigăm egalitatea în această ţară cu populaţia majoritară numai dacă ne păstrăm demnitatea şi identitatea naţională. (Szabo Csaba, Redactor sef )

0 241

Franța a câștigat Campionatul European de handbal feminin, după o finală cu Rusia, scor 24-21. Echipa gazdă a turneului final european a avut puterea să treacă de o echipă, a Rusiei, puternică și ambițioasă, motivată după victoria împotriva României, din semifinale. Franța a îndeplinit astfel o dublă de prestigiu, în ani consecutivi – titlul mondial, în 2017 şi titlul european, în 2018. Campioana mondială în exerciţiu a câştigat ambele reprize (13-12 şi 11-9), reușind o primă victorie în faţa Rusiei, la un turneu final, o revanşă pentru finala ediţiei 2009 a Mondialelor, din China, adjudecată, cu 25-22, de rusoaice. Alexandra Lacrabere a fost principala marcatoare a Franţei, cu şase goluri. Estelle Nzo Minko a contribuit cu 4 goluri la succesul Franţei, Edwige, Kanor, Houette, Zaadi, Pineau şi Ayglon – cu câte două goluri, în timp ce Niombla şi Coatanea au marcat câte o dată. La acest Campionat European, România s-a clasat pe locul IV, obținând calificarea directă la Campionatul Mondial de la sfârșitul anului viitor.
Foto : EHF
D.D.

0 225

După ce sâmbătă a cedat, cu 3-6, la Galați, în cadrul Campionatului Național de hochei, Corona Brașov Wolves a pierdut și a doua partidă, împotriva echipei CSM Galați : 2-4 (1-2, 1-1, 0-1). A fost o nouă înfrângere, după tipicul celei de sâmbătă, pentru că în ambele partide, echipa Brașovului a condus…Golurile echipei brașovene în a doua dispută de la malul Dunării, au fost înscrise de A. Mihaly și Petrov, rusul marcând primul lui gol la Corona Brașov.
În clasamentul Campionatului Național, Corona ocupă locul secund, cu 53 de puncte, din 22 de meciuri jucate.
Cele două eșecuri au fost consemnate cu numai câteva zile înaintea debutului Cupei României, de la Galați, în care echipa brașoveană se va confrunta, din nou, cu CSM Galați!
D.D.

0 259

Etapa a IV-a a campionatului Promo Rally TOTAL powered by SDS, a avut loc duminică, 16 decembrie, pe un circuit stradal, amenajat în jurul Bisericii Fortificate din Hărman din județul Brașov. La competiție au participat 52 de concurenți, iar podiumurile sunt următoarele:
Clasament concurenți licențiați:
1. Ionuț Cosmin Ion – Renault Twingo
2. Florian Nițurad – Ford Fiesta
3. Ștefan Raita – Dacia Logan

Clasament Grupa Diesel:
1. Alexandru Olteanu – Opel Corsa
2. Norberth Marzell – Opel Astra G
3. Radu Bularca – Audi A4

Clasament RWD (punte motoare spate)
1. Andi Mararu – BMW 320i
2. Bogdan Munteanu – Mercedes-Benz SLK
3. Andrei Văsiași – BMW 328i

Clasament FWD (punte motoare față)
1. Silviu Mihai Spulber – Renault Megane RS
2. Adrian Manta – Citroen C2 VTS
3. Radu Lambrino – Suzuki Swift Sport

Clasament Clasa 1 (cilindree până în 1600 cmc)
1. Radu Lambrino – Suzuki Swift Sport
2. Alexandru Olteanu – Opel Corsa
3. Luigi Lungu – Citroen C2 VTS

Clasament Clasa 2 (cilindree între 1601 și 2200 cmc)
1. Csaba Besenyei – Honda Cr-X
2. Norberth Marzell – Opel Astra G
3. Bogdan Micu – Renault Clio

Clasament Clasa 3 (cilindree peste 2200 cmc)
1. Silviu Mihai Spulber – Renault Megane RS
2. Alexandru Maxim – Audi A4 DTM
3. Andi Mararu – BMW 320i

Clasament Clasa 4 (autovehicule modificate)
1. George Cârstea – Audi TT
2. Adrian Manta – Citroen C2 VTS
3. Claudiu Popescu – Subaru Impreza WRX

Clasament general
1. George Cârstea – Audi TT
2. Silviu Mihai Spulber – Renault Megane RS
3. Adrian Manta – Citroen C2 VTS
D.D.

1 1881

Cum au trecut anii! Deja sunt 29 de ani de la izbucnirea revoltelor de la Timișoara. A fost sau nu Revolutie? Unii spun DA. Alții sunt categorici, NU! Odată ce s-a schimbat un sisten politic, înseamnă că a fost Revoluție. Sunt destui, chiar printre participanți, care recunosc că Revoluția ne-a fost furată. De aici a inceput jaful țării, a unei economii cu probleme dar funcționale. O industrie care a fost transformată intr-un MORMAN DE FIER VECHI! Așa a fost programat! De cine? Valoarea fierului vechi, inoxului, cuprului etc. văndut/jefuit este greu de evaluat. Sunt multe si mari interese care blocheaza informațiile. Sigur este vorba de sute de miliarde de euro.

CEL MAI NAIV POPOR?
Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite.
Când s-au dus anii? Actualmente director la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care ne dor de 25 de ani.
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa.
Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată…

Cum stătea România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările dezvoltate, în 1989?
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări din Europa:· exista platforma Pipera, creată de francezi, unde se construiau calculatoare;
· autocamioanele şi autobuzele fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane;
· avioanele Rombac erau cumpărate de la englezi;
· locomotivele de la Electroputere Craiova erau patent elveţian;
· la Reşiţa se fabricau motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania;
· centrala nucleară de la Cernavodă provenea din Canada.

Putem spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone.

Doar două ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.

În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un „morman de fiare vechi”.
Ce am avut şi ce am pierdut în ultimii 25 de ani, domnule ministru?
A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989, care ne urmăreşte până azi.
Referindu-se la industrie, că e de dat la fier vechi, fostul prim ministru petre roman dorea să spună lumii că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale cui interese le-a servit această etichetă?

Ca să combatem această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din diferite domenii:
· România producea 14 milioane de tone de oţel în 1985; azi, doar 3 milioane;
· producea 400.000 tone de aluminiu, azi produce pe jumătate;
· în 1980 ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, niciunul azi;
· ieşeau 71.000 de tractoare niciunul azi (am construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit);
· în 1984 fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, azi, niciunul.

Cât despre vagoanele de marfă, construiam 14.000 de bucăţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000 vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna. Industria sticlăriei e prăbuşită. Industria cosmetica (săpun, deodorante, creme) a dispărut.

Potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”, „deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro !!!
Am exportat lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare de alte 5 miliarde de euro!
Prelucrarea acestora în România ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!
Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică ! Ameţitoare cifre…

Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
România producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai…6 milioane azi.
Suspect!? Cineva nu raportează corect.
Nu am nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă toate sondele au contoar.
Au contoar, domnilor? Trebuie să plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi 8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti statul?
Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări. De aici, deduceţi consecinţele.
Înainte de 1989, produceam 8,5 milioane de tone de motorină şi acum mai producem doar 2 milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură si nu mai producem nimic; produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic.
Pe de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai este a noastră.
Cine măsoară producţia? Cine măsoară distribuţia?

După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie între marea şi mica industrie.
De ce s-a întâmplat acest fenomen?
Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni: faceţi IMM-uri(întreprinderi mici şi mijlocii), daţi afară muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi anvelope, nu locomotive şi tractoare.
Parcă intenţionat, nu a exista o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe bază de program, o teorie a conspiraţiei.
UE a fost creată pe baza Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci, România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca un „bonus” pentru admiterea în UE.

Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?
Prima mare eroare a fost restituirea „părţilor sociale”, o privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către interese de grup, mai ales străine.

A doua mare eroare a fost privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic, de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care viitor nu a sosit încă nici în anul 2014!

S-a anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.
Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig, asupra întregii economii.
Practic, economia naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile, au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea Europeană.
Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de „neguvernare”.
A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii, tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri, întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute într-un sistem integrat).
A fost închis sectorul agroalimentar (36 de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri combinate etc.).
Nu mai există majoritatea fabricilor din industria lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase, de cărbune etc.
S-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de cercetare-proiectare.
Au dispărut industria electronică, electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări, etc.

Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere, plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în totalitate, sistemul de irigaţii (construit prin îndatorarea dureroasă de la Banca Mondială!), pentru a cărui plată românii au contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau Bucureşti-Dunăre).

Întreaga economie naţională a fost, pur şi simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică structurală.
Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
Treptat, România s-a transformat într-un paradis al multinaţionalelor care controlează industria, agricultura, transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar etc. şi care îşi promovează reglementări legale în interes propriu.

Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au niciun angajat!
Românii au astăzi libertatea să se ocupe de economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.
Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile companii.
Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează cetăţenii români.

Nici după 25 de ani, clasa politică – veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în compania proprie.
Întreaga economie putea fi salvată prin participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi contribuţii.
A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13 guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect minimal, coerent, de dezvoltare?

Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.

Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.

„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini şi vă menţineţi competitivitatea!”.
Acesta a fost, în esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel, se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un program si cam atat! Harta, atarnata intr-un cui!

https://ioncoja.ro/

0 225

Echipa României a pierdut finala mică a Campionatul European, 20-24 cu Olanda, astfel că a rămas în afara podiumului de premiere, clasaându-se pe locul 4, la ediția găzduită de Franța. Medalia de bronz cucerită la ediţia din 2010 rămâne vârful atins de România în istoria acestei competiţii. În istoria competiţiei, România a mai ajuns doar în alte două situaţii într-o astfel de postură, în 2000, chiar la turneul de casă, şi în 2010, în Danemarca. Atât România, cât şi Olanda au ajuns la ora meciului de „bronz” cu multe răni. Prima reprezentativă şi-a pierdut căpitanul, pe Cristina Neagu, accidentată grav în partida cu Ungaria. Acest lucru a avut un efect, nu doar în plan sportiv, lucru relevat clar, pentru că echipa nu a mai avut aceeași clarviziune și, mai ales, curaj, în atac. Asta, datorită lipsei unei jucătoare care arunca puternic, din orice poziție dar și a lipsei de curaj din partea coechipierelor, niciuna dintre ele nereușind să o suplinească…Cu alte cuvinte, jucătoarele noastre nu au reușit să treacă peste accidentarea liderei lor! Selecţionata Olandei, condusă de Helle Thomsen nu a avut de „suferit” la acelaşi nivel, dar nu au fost de neglijat nici absenţele din tabăra adversară, Martine Smeets şi Jessy Kramer, motiv pentru care batavele au fost cu o jucătoare mai puţin pe banca tehnică.

România a fost rănită şi la propriu şi la figurat, după cum a arătat prima repriză. Echipa a avut voinţă, dar nu şi putinţă. Pe fondul unui joc apatic şi lent în atac, a unei echipei care a arătat învinsă, Olanda a profitat şi s-a desprins pe tabela de marcaj. Nici batavele nu au jucat extraordinar, ba chiar au ratat trei din cele cinci contraatacuri, au comis şi alte greşeli, dar au reuşit totuşi să fructifice jumătate din ocaziile avute, motiv pentru care la cabine au plecat cu un avantaj destul de consistent, 15-8.
În partea secundă. România a intrat la fel de apatică, iar primul gol l-a marcat abia în minutul 36, prin Ardean, pe contraatac, când adversarele aveau deja un avantaj un avantaj de 8 goluri. Scorul le-a relaxat foarte mult pe batave, motiv pentru care au rezultat câteva minute de confuzie pe teren, cu multe greşeli. Extremele tricolore, Ardean şi Chiper, au început să fie mai vizibile, iar diferenţa s-a mai strâns 11-16, minutul 38. Motiv pentru Helle Thomsen să întrerupă jocul cu un time-out. Olanda a evitat o cădere abruptă, a readus cele mai importante jucătoare în teren, iar după alte cinci minute a reuşit să refacă diferenţa de 8 goluri, 20-12.
Într-un moment în care totul părea încheiat, România a reuşit să se ridice şi să salveze impresia artistică în finala mică. Denisa Dedu a început să apere fenomenal, a urcat la peste 40 la sută, au apărut şi golurile uşoare, astfel că tricolorele au căpătat aplomb cu Zamfirescu şi Ardean în prim-plan şi au aprins partida pe final. La scorul de 20-23, naţionala a ratat patru atacuri să revină şi mai mult pe tabelă, până la urmă a marcat Olanda şi a scăpat în învingătoare. Finalul partidei cu Olanda a arătat, parcă, o altă față a echipei noastre. Cu toate acestea, nu putem trece cu vederea evoluția echipei fără Cristina Neagu, semn că stăm, în continuare, într-o singură jucătoare de top…Este cam puțin, la fel cum este și campionatul nostru feminin de handbal, cu 1 sau 2 echipe mai răsărite…la fel de puțin…

Cristina Neagu a fost alături de coechipiere și le-a încurajat. Cu lacrimi în ochi, la finalul competiției, ea a spus : ,,Emoţiile şi sentimentele sunt extrem de diferite, de pe margine. Când eşti în teren nu te gândeşti prea mult la lucruri. Te gândeşti mai mult la handbal, încerci să găseşti soluţiile potrivite şi totul trece altfel. Mi-a fost greu, însă, din păcate, am suferit această accidentare. E foarte greu, pentru că îmi doream foarte mult să ajungem la Paris şi să joc meciurile din semifinale şi finala. Însă, din păcate, asta e viaţa, ăsta e sportul. Mergem mai departe. O să mă operez, o să mă recuperez şi o să revin, pentru că asta ştiu să fac cel mai bine, să revin din momentele grele. Am mai făcut-o şi o să o fac din nou”

România : Dedu, Dumanska – portari; Udriştioiu, Geiger 2 goluri, Buceschi 2, Perianu 2, Laslo 2, Ardean Elisei 6, Pintea 1, Florică, Raţiu, Băcăoanu, Zamfirescu 2, Chiper 3, Dragut, Bazaliu. Antrenor: Ambros Martin
D.D.

1 243

De curand s-a tinut o prelegere despre problemele potențiale  si strategiile de război la Academia Militara a Rusiei.
La sfârșitul conferinței, generalul a acordat timp pentru întrebări și răspunsuri.
Unul dintre ofițerii mai tineri, întreabă:
– Credeti ca mai exista riscul unui al treilea război mondial și dacă Da, Rusia va trebui să ia parte?
Răspunsul generalului, afirmativ in ambele cazuri.
Ofițerul întreabă mai departe:
– Cine credeti ca va fi dușmanul nostru?
Generalul susține că toate „aspectele” tehnico-militare si evolutiile stiintifice si demografice ale… armatelor, indica China.
Intr-un fel, un raspuns surpriza pentru toată lumea din sala, când ofițerul  întreabă mai departe:
-Dar, mult stimate general, noi suntem doar vreo 150 milioane, iar ei un miliard si jumatate. Cum vom rezista si cum ii putem bate?
-Sigur ca da, îți intzeleg ingrijorarea, răspunse generalul. Dar gândește-te la asta: în războaiele moderne, cantitatea nu este importanta. Calitatea stabileste scorul.
Urmariti situatia conflictelor din ultimii 50 de ani  în Orientul Mijlociu: 5 milioane de evrei lupta împotriva a 200 milioane de arabi, iar evreii câștiga întotdeauna.
După o pauză mai lunga, ofițerul întreabă:
– Tovarase general, după emigrarile trecute in Israel, noi mai avem suficienti evrei?!?

3 481

„Un partid mare nu poate să funcţioneze cu un singur punct de vedere. E de neînţeles cum un partid la guvernare, în loc să adune oameni, să adauge primari, consilieri, inclusiv un plus de valoare, elimină „felii „ din partid, ceea ce duce la o limitare a forţei lui. (…) O greşeală pe care o face PSD în momentul de faţă e că a introdus în funcţionarea sa delictul de opinie”, scrie Adrian Nastase pe blogul sau.
Și… parca i-am da dreptate… Asta dacă nu vrem să ne aducem aminte de anul 2004, cănd PSD-ul și nu numai el, a fost mutat pe alte coordonate. Se pregătea atunci un ciclu special pentru premierul-președinte de partid, Adrian Năstase. Nimic și nimeni nu a putut opri modificările politice, legislative și constituționale. Tot efortul avea un singur scop, Adrian Năstase președinte. În final totul a fost ratat, SISTEMUL a decis ca beneficiar, un personaj de tristă amintire, Traian Băsescu.

Cotroceniul nu reprezintă Mecca
„E de neînţeles cum se  anuleaza felii de putere, ceea ce duce la o limitare a forţei sale. În aceşti doi ani de guvernare, România nu a făcut de la inceput o reformă a Justiţiei aşa cum trebuie dar nu a fost repornită şi finalizată nici reforma Constituţională. Formula de regim semi-prezienţial este dăunătoare. E o maşină cu doi şoferi, cu două volane, fiecare conduce în fiecare direcţie. Iohannis spune că a aşteptat-o pe Viorica Dăncilă să se prezinte la el. Dar ce, Viorica Dăncilă e salariată la Cotroceni? E o formă de umilire. Cotroceniul nu reprezintă Mecca.” (…)
Asa este! Dar dl. Ad. Nastase constata cam tarziu ca „modificarile constitutionale” …trebuiau sa repare tocmai din „strâmbăciunile” introduse in Legea Fundamentala chiar de Domnia sa. Începand am zice, tocmai cu cea mai flagrantă: un ciclu prezidential de 5 ani!! De ce trebuia scos președintele din partid și făcut „candidat, in realitate, un arbitru care joacă la mai multe capete vrea?
Mandatul castigatorilor alegerilor prezidentiale ar trebui sa fie egal si simultan cu cel al parlamentului. Asa ar fi o linie politică care ar uni toate palatele, de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria si Palatul Parlamentului, cu respectarea atribuțiilor constituționale și instituționale, ar fi un vector imbatabil pentru conducerea țării. Dacă vrem să ne reamintim cum a functionat acest vector politic, adica bine, ca să nu spunem excelent,  reamintim primul ciclu electoral din acest secol (2000- 2004). S-a „reformat”. Cat de bine si cat de profund s-a facut, asta e cu totul alta discutie.

Un pretext sau o scrisoare de adio
„Ne întoarcem la delictul de opinie. E o greşeală pe care Liviu Dragnea o face. El ar fi trebuit să ia lucrurile din scrisoare şi să le pună în discuţie. Lucrurile de acolo erau necesare pentru revigoarea partidului. În loc să se facă o restrcuturare a Guvernului, s-a mers pe ideea de remaniere. Am scris: dacă veţi face remanieri, îl faceţi pe Iohannis arbitrul jocului, ceea ce s-a întâmplat. Trebuia modificat programul de guvernare. Nici Vechiul Testament nu a rămas imuabil…”
Discuții au fost, Scrisoarea a fost doar un pretext. Planul era clar! După reanimarea lui Victor Ponta de către SISTEM,  PSD-ul trebuia spart! Schema a mai funcționat. Vezi „fractura” Meleșcanu cu APR sau „facțiunea” Gabriel Oprea cu UNPR. La aceasta se lucra de mult. Mereu PSD-ul le-a stat în gât. Elementele oculte din instituțiile de putere, sprijinite la greu din exterior, nu au dorit niciodată prezența unor forțe politice puternice pe scena politică romanească. Și dacă nu au reușit să spargă PSD-ul l-au înfiltrat cu atâția „acoperiți” de te miri că mai funcționează. La PNL s-a mers pe „dizolvarea” în PD-L, bonus dosare penale pentru cine mișcă-n front.

Rezoluţia Dâmbovița vs Rezoluţia Bruxelles
„Veniţi şi cu un mesaj pentru Europa, pentru că nu puteţi să ignoraţi complet rezoluţia de la Bruxelles. Acum, o să fie pusă rezoluţia la congelator. Un vot în Parlament era o ocazie de a face amnistie şi graţiere  în interiorul partidului. Nu s-a mai facut de de foarte mult timp…
Nu poţi veni să vorbeşti despre amnistie pentru întregul popor, când nu elimini oameni în propriul partid. Trebuie făcut un efort la nivelul unui grup de înţelepţi în partid”, a declarat Adrian Năstase pentru Adevărul.
Problema noastra ar fi de unde luam inteleptii? Din CEX, Parlament, Guvern, din Consilii judetene/locale, dintre primari? Unde s-or fi localizat inteleptii?

Horia D.R.

0 228

La întrecere participă patru echipe: Podravka Vegeta Koprivnica, SCM Râmnicu Vâlcea, SCM Gloria Buzău şi Corona Braşov

Sala Sporturilor „Dumitru Popescu Colibaşi” găzduiește „Cupa Corona – 100 România”.
Competiția internaţională este organizată de echipa de handbal Corona Braşov în perioada 18-20 decembrie.

La întrecere participă patru echipe:
– Podravka Vegeta Koprivnica,
– SCM Râmnicu Vâlcea,
– SCM Gloria Buzău şi
– Corona Braşov.

Turneul debutează marți de la ora 17.00 cu partida

  • SCM Râmnicu Vâlcea – Podravka Koprivnica urmată, , 
  • Corona Braşov – SCM Gloria Buzău, de la ora 19.00.

Vifor Rotar

2 2303
Batalia de la Sibiu, Anonim, 1849, Transilvania, ulei pe cupru, colectia Alexandru si Dan Culcer

Între „eroii”, dar nu şi „martirii” războiului civil din Transilvania, botezat impropriu Revoluţia de la 1848, erou fabricat de istoriografia maghiară, alături de cei 13 generali executaţi de Curtea vieneză pentru încălcarea jurământului militar, se află şi generalul Jozef Bem, sau, în forma maghiarizată, Bem Jozsef. Cine a fost generalul Bem? Polonez de naţionalitate, născut la 14 martie 1745 la Tarnow, urmează o carieră militară obişnuită, lipisită de strălucire. Aceasta, până in timpul evenimentelor din primăvara anului 1848, când – la 14 martie – preia conducerea mişcării antihabsburgice de la Viena, trădând legământul militar şi tronul imperialilor.

Mişcarea revoluţionară din capitala Imperiului Austriac va fi curând înfrântă, iar generalul Jozef Bem…fuge în Ungaria, cuprinsă şi ea de rebeliune, şi intră în solda guvernului lui Kossuth Lajos, care îi încredinţează comanda trupelor „revoluţionare” maghiare şi secuieşti din Translvania.
ÎN PLAN POLITIC, RESPONSABILUL PENTRU GENOCIDUL CONTRA ROMÂNILOR ARDELENI RĂMÂNE KOSSUTH LAJOS; EXECUTORUL FIDEL AL ORDINELOR DE DECIMARE A POPULAŢIEI ROMÂNEŞTI A FOST ACEST JOZEF BEM, CARE LE-A CERUT OSTAŞILOR SĂ LUPTE „VITEJEŞTE” CU CIVILII (PESTE 40.000 DE ROMANI MORŢI), SĂ ŞTEARGĂ DE PE FAŢA PĂMÂNTULUI PESTE 300 DE SATE ROMÂNEŞTI, SĂ DISTRUGĂ BISERICILE ROMÂNEŞTI ŞI SĂ LICHIDEZE INTELECTUALITATEA ROMÂNĂ!

În rest, a fost un comandant mediocru şi fără noroc. Deşi, la Dej, îl înfrânge pe feldmareşalul austriac Anton von Puchner şi va ocupa Sibiul şi fara lupta Braşovul, în dreptul lui nu putem consemna decât înfrângeri: în toate confruntările cu armata de ţărani şi târgoveţi a lui Avram Iancu, înfrângerea de la Ocna Sibiului în bătălia cu armata austriacă, eşecul în confruntarea cu ruşii, la Albeşti (Sighişoara) şi – în fine – dezastrul militar al „revoluţionarilor” maghiari, la Timişoara, din 9 august 1849, unde trupele ungureşti au fost spulberate de cele austriece şi ruseşti.
Capitularea ungurilor a avut loc patru zile mai târziu, la Şiria (Arad), în data de 13 augut 1849, iar cei 13 generali, tot atât de pur etnic maghiari , au fost judecaţi şi executaţi pentru înaltă trădare.(  slovacul Kossuth şi polonezul Bem au fugit la turci ,Bem chiar trecand la…Islam si angajandu-se in Armata osmanlailor !!) Acolo Bem s-a converit imediat la islamism şi a devenit înalt demnitar turc sub numele de Amurat Paşa.
Ne întrebăm ce schimbări de orientare ar mai fi avut şi pe acolo şi în slujba cui s-ar mai fi pus pentru o soldă mai substanţială acest mercenar înnăscut, dat fiind faptul că la scurtă vreme după aceea a avut loc războiul Crimeii, dacă nu s-ar fi întâlnit cu „doamna cu coasa”, la 10 decembrie 1850, la Aleppo (astăzi Halab), în Siria…

Aşadar, acesta este un sumar profil biografic şi moral al personajului care e fost transformat într-o personalitate de prim rang a istoriei Ungariei din secolul al XIX-lea. Un trădător învederat, gata să slujească orice cauză, dacă era bine retribuit, un criminal de război în timpul disensiunilor interetnice din Transilvania de la 1848-1849…În perioada dualismului austro-ungar, la Târgu-Mureş, lui Jozef Bem i-a fost înălţată o ditamai statuie, încă o dovadă că sprijinul acordat de aristocraţia maghiară era scump plătit de Curtea imperială de la Viena, inclusiv prin acceptarea de a fi amplasate monumente întru cinstirea foştilor duşmani ai imperiului…

Despre soarta acesteia, după Primul Război Mondial, dar şi despre faptul că nici secuii nu aveau prea multe motive să regrete dărâmarea ei, dat fiind modul dispreţuitor şi arogant în care îi tratase generalul Bem, aflăm dintr-un articol apărut în bilunarul „Mureşul”, organul Partidului Naţional Român, Anul III, Nr. 4 – Târgu-Mureş, din10 februarie 1924, p. 2-3: ” În piaţa oraşului Tg.-Mureş [Piaţa Trandafirilor–n.n.] fusese proțăpită înainte de 1918 statua lui Iosif Bem – de naţionalitate polon, care nici nu ştia ungureşte -, facut general în armata de revoluţionari maghiară din 1848-1849.
În revoluţia noastră de la finea [sfârşitul – n.n.] anului 1918 s’a demontat statua, fiindcă era simbolul unei puteri care a dispărut pe veci de pe aceste plaiuri. Soclul a stat încă, până acum câteva luni, când primăria a îndepărtat şi această ultimă rămăşiţă din trecut. Şi la demontarea statuei ca şi la a pedestalului, presa noastră minoritară ţipa şi înjura romanii, sau simula durerea…Oare de ce? Căci motive istorice nu avem nici noi, nici „săcuii” ca să se menţină statua numită? Poate că o fi învins el trupe austriece: Nouă însă nu ne putea impune [impresiona – n.n.] si  Bem cu atât mai puţin, cu cât oştirile trimise de el contra românilor totdeauna au fost bătute: de două ori fiind conduse de maiorul Hatvani, apoi cele de sub comanda colonelului baron Kemeny Farcaş ca şi „voinicii” conduşi de însuşi Pavel Vasvary – rămas şi el pe câmpul de luptă de la Fântânele.
Tot atâtea oştiri trimise de generalul Bem contra moţilor lui Iancu, pentru ca apoi de abia să se reîntoarcă din acestea căţiva oameni, cari să vestească dezastrul. Dar nici săcuii nu credem să aibă motive pentru deplângerea îndepărtării monumentului…! 

Pentru a dovedi şi aceasta, publicăm în extras un ordin de zi al lui Bem, dat cătră săcui:
‘Curtea marţială, care s’a înfiinţat pentru a judeca pe aceia care şi’au trădat steagul, conducătorul şi camarazii prin fugă laşă de pe câmpul de luptă, a adus judecata.
Şi la judecata s’a pronunţat în aşa fel, că au  trebuit să împuşc în casă săcuii, sau să aplic bastoane cu sutele [subliniere originală, a generalului Bem – n.n.].
Prima nu o voesc, căci cred că cine e pătruns de spaimă, poate face încă serviciu bun patriei sale şi libertăţii, dacă trece peste frica-i de femeie bătrână ca pe vite il tratez etc..
Dat la cartierul general din Bistriţa, la 5 Iunie 1849.
G.ral Iosif Bem.

Concluziune: nici pentru români, nici pentru săcui – deşi din motive diferite – nu a fost de dorit menţinerea statuei, cu atât mai puţin a soclului, despoiat de ea. Prin urmare, Primăria crede a fi purces de astădată conform dorinţei unanime. Primar, Dr. A. Dandea”.

De prof. Alexandru Ciubîcă (Târgu-Mureş) – Condeiul Ardelean 

1 462
De când am trecut de la socialismul multilateral dezvoltat (comandat de la Răsărit) la democraţia multilateral dezvoltată (impusă de Apus) ne-a procopsit Dumnezeu cu o mulţime de prim-miniştri. Persoane importante. Adevăraţii creatori, arhitecţii construcţiei statale româneşti. Numărându-i, constatăm că împreună cu interimarii au fost vreo douăzeci şi trei. Cum de s-a potrivit să fie tocmai ei cei aleşi? Ale cui interese au servit şi servesc ei? De ce, odată ajunşi acolo sus, n-au mai văzut ţara şi n-au mai înţeles nevoile ei adevărate? Sunt întrebări la care nu s-a răspuns niciodată.
 O enigma care induce frica? Într-o împrejurare nu tocmai fericită, nu cu mult timp în urmă, l-am întrebat pe unul dintre foştii premieri aflat deja în dizgraţie, veche cunoştinţă de altfel:–La comenzile cui, de fapt, răspunde un prim-ministru român? Cine sunt aceia care vă impun pe funcţie şi care stabilesc ceea ce aveţi cu adevărat de făcut?Vădit deranjat, m-a privit cu o anumită milă şi, luându-mă pe după umeri, mi-a şoptit: – Nici mie n-aş îndrăzni să-mi răspund dacă mi-ar trece prin minte să-mi pun o asemenea întrebare.
Vedeţi? Această teamă reprezintă motivul pentru care nu ştim nici astăzi de ce întâiul prim-ministru de după 1989, un profesoraş de duzină, a juns în mod absolut surprinzător pe înalta funcţie şi nu a plecat până nu a detonat bomba plasată la baza structurii economico-industriale a ţării. O bombă care spărgea o ţară pe care el o primise întreagă! Tot din acelaşi motiv, nu cunoaştem de ce al doilea prim-ministru, mare specialist în economie şi finanţe, nu a părăsit importantul fotoliul până nu a distrus sistemul bancar autohton, nu a confiscat valuta intreprinderilor şi a puţinelor societăţi comerciale abia născute şi nu a subminat moneda naţională prin aducerea inflaţiei la cote astronomice. Cei care au trăit acele zile îşi amintesc cum cu ceea ce cumpărai azi un frigider, mâine nu mai puteai cumpăra o pâine…
Trăim, încă, şi nu am aflat de ce al treilea prim-ministru, economist cu studii înalte, premier aproape patru ani, a plecat numai după ce a adus marea majoritate a intreprinderilor de stat supravieţuitoare într-o situaţie economico-financiară dezastruoasă, numai după ce a pregătit legislativ desfiinţarea singurei bănci româneşti de comerţ exterior şi numai după ce a împins România până în pragul incapacităţii de plată.
Nu ne-a spus nimeni, poate din aceeaşi teamă, de ce următorul premier, reprezentant al unui important partid istoric, fost judecător, mare lider sindical şi fost primar al Capitalei, nu a plecat nici el de pe înalta funcţie decât după ce a parafat o devastatoare campanie de privatizare în masă – pentru cei nelămuriţi, vinderea pe nimic a ceea ce mai rămăsese rentabil în economie – şi numai după ce a iniţiat procesul menit să desfiinţeze în totalitate industria extractivă naţională. Act consfinţit prin concedierea forţată, pentru început, a 100.000 de mineri!
Nu am aflat nici de ce acelaşi premier, jurist cu înaltă pregătire, acum Avocat al Poporului (!), a plecat numai după ce, prin semnarea Tratatului cu Ucraina (7 iulie 1997), a consfinţit cedarea către statul vecin a unor străvechi şi întinse teritorii româneşti. Cu locuitorii lor cu tot! Acest gest, apreciat de multe personalităţi ale vremii ca trădare naţională, ne dovedea că avântul „democratic” din anii ’90 a depăşit până şi viziunea marelui Eminescu despre puşlamalele politice: „Oricât de mulţi oameni răi s-ar găsi în această Ţară, nu se găseşte nici unul care ar cuteza să pună numele său sub o învoială prin care am fi lipsiţi de o parte din vatra strămoşilor noştri”. Au cutezat: Emil Constantinescu – preşedinte de ţară, Petre Roman – preşedinte al Senatului, Victor Ciorbea – prim-ministru, Adrian Severin – ministru de externe.

O privire prin gaura cheii: Şi, tot aşa, n-am aflat nici până azi de ce următorul, un prim-ministru fost infirmier, profesor de istorie şi poet, a plecat doar după ce prin măsuri economice dezastruoase a determinat declanşarea celor două „mineriade”. Răscoale muncitoreşti care au adus ţara în pragul războiului civil (în anul 1999, ambasadele străine îşi strânseseră lucrurile şi erau deja pe picior de plecare…) Cu toate „meritele” sale, poate, s-ar cuveni să-i mulţumim premierului istoric şi poet. De ce? Fiindcă, la doi ani după demitere, el a fost singurul care a avut îndrăzneala să ridice, timid, un colţ al vălului sub care se ascunde răspunsul la întrebările ce ni le tot punem inutil de la începutul acestei noi epoci. Aşadar, ne-a invitat să privim pentru o clipă prin gaura cheii spre lumea aceea plină de enigme şi stăpânită de frică. Dar, să-l ascultăm, cu mare atenţie:

„Un om politic, dacă vrea să mişte cât de cât, nu numai că este silit să se supună coerciţiei exercitate de Structuri, dar, mai mult, el este obligat să facă parte din Structuri. Cine nu face parte din Structuri este un pion a cărui eficienţă este nulă. Aceasta este teza mea: nu te poţi păstra la putere dacă nu faci parte din Structuri, tot aşa cum nu te poţi mişca eficient pe tabla de şah dacă nu te foloseşti de câmpurile de forţă ale ei”.

Sunt cuvinte scrise în anii 2001-2002. Au trecut de atunci 15-16 ani. S-a schimbat ceva? Nu. Au urmat alţi premieri, supuşi „Structurilor” descrise mai sus sau aflaţi, poate, sub puterea altor „Structuri”… mult mai sofisticate. Fără excepţie, ei nu s-au abătut cu nimic de la drumul prefigurat de predecesorii lor. Indiferent de vârstă, provenienţă de partid sau de trăsăturile psihice proprii, aparent inexplicabil pentru orice observator cu mintea întreagă, s-au comportat ca şi cum ar fi fost fiii aceleaşi mame şi au întregit cu sârg şirul de decizii ce vizau destructurarea statului român. Părea un proces atât de exact, continuat cu atâta îndârjire, încât, vrând-nevrând, azi te duce gândul spre un plan minuţios elaborat. Un proiect cu direcţii şi scopuri precise, cu autori pe cât de anonimi pe atât de puternici şi de neiertători.

Ca şi cum ar trebui confirmată concluzia de mai sus, printre prim-miniştrii nou aleşi s-a aflat şi un preşedinte de partid, fost ministru de externe, om cu ridicate pretenţii de fin intelectual. Odată instalat la palatul numit (sper că nu uşor ironic…). Victoriei, el a oferit străinilor, pe mai nimic, tot petrolul şi aproape toate exploatările de gaze româneşti. Tot el, printr-un act profund antiromânesc, a cedat unui afacerist din Asia de Sud-Est, la valoarea unei cutii de conserve, pilonul industriei siderurgice din România care valora miliarde.Iadul…L-a urmat premierul care, pe fondul finalizării efortului de transformare în ruine a tot ce mai rămăsese valid din economie, a declanşat un proces incredibil de învrăjbire a membrilor societăţii româneşti. Ţara devenise un iad în care erau asmuţiţi tinerii contra bătrânilor, slujbaşii contra pensionarilor, civilii contra militarilor, orăşenii contra ţăranilor, ignoranţii contra intelectualilor, bolnavii contra medicilor. Un demers care, prin dimensiunile efectelor sale sociale, a făcut (şi face încă, prin urmările sale) mai mult rău României decât un război civil. El, acest prim-ministru acum ferice primar de urbe ardeleana, a definitivat destructurarea iremediabilă a Armatei, a închis zeci de spitale, a desfiinţat mii de şcoli de la sate, a lăsat pe drumuri sute de mii de intelectuali, a afectat grav pensiile şi salariile tuturor românilor, a alungat din ţară milioane de tineri apţi de muncă, a dus România în pragul dezastrului economic şi social. Dar nu a fost suficient! Protejat dezastruos de un Presedinte iresponsabil!

După acest adevărat cutremur, a ajuns la palatul guvernamental un premier, fost şef de serviciu secret, care a încurajat pe faţă dezmembrarea ţării, a cedat Ungariei o legitimă moştenire românească valorând  miliarde de dolari şi a contribuit la distrugerea din temelii a agriculturii, atât cât mai rămăsese din ea. Tot el, istoric şi filozof, vorbitor de ebraică şi de maghiară, în cele 78 de zile cât a condus guvernul, a reuşit să aducă mai multe deservicii României decât alţii în două mandate.

A urmat, apoi, cel mai tânăr prim-ministru din Europa. Un fost procuror, preşedinte de partid social-democrat. Înainte de a se retrage în mod inexplicabil de la conducerea guvernului, el a condus România spre o criză politică şi guvernamentală fără precedent şi, fapt ce ne readuce în minte teoria „Structurilor” care manevrează din umbră, a pierdut într-un mod absolut ciudat cursa pentru preşedinţia ţării cu toate că în primul tur de scrutin conducea detaşat. Nu-l putem uita nici pe „premierul guvernului meu”, pe omul adus la cârma guvernului (de cine oare?) cu cursa aeriană Bruxelles-Bucureşti. El a fost horticultorul care a destabilizat iremediabil Justiţia şi care a dat liber exploatării nemiloase de către companii extranaţionale a pădurilor ţării.Să fie acesta adevărul? Indiferent de câte „realizări” atribuite premierilor României am enumera, căutând răspunsuri, rămânem la fel de neştiutori. Poate, ca ţară, nici nu vrem un răspuns. Poate, ca popor, ne este frică să-l aflăm întrucât durerea ar fi prea mare. Eu, ca cetăţean interesat de direcţia în care se îndreaptă ţara mea, cred că a sosit timpul să ne alungăm teama. Socot că a venit vremea şi să ne dorim adevărul! Oricât de întristător ar fi, avem nevoie de răspunsuri. Dacă nu spre a pedepsi vinovaţii, măcar pentru a ne fi învăţătură de minte. Fiindcă, România nici nu începe şi nici nu se sfârşeşte cu noi.

Până atunci, până vom găsi răspunsul, cu ochii atenţi şi la ceea ce se întâmplă azi cu Justiţia românească (întâmplări probabil parte a aceluiaşi proiect…), să-l mai ascultăm încă o dată pe premierul poet. Pe acela care, acum un deceniu şi jumătate, înainte de a pleca definitiv în lumea de dincolo, descria Puterea din spatele Puterii şi desena cu tuşe groase chipul acelora care, pesemne, conduc şi astăzi din umbră România: „Dumnezeul lor de acum e banul, iar în mintea lor nu poate încăpea gândul că există oameni care să nu poată fi cumpăraţi, şantajaţi sau intimidaţi. Sunt latenţi, dar ies la suprafaţă prin prelungiri pseudopodice, pe care fireşte că le poţi tăia, însă degeaba, se regenerează miraculos ivindu-se din nou, printr-o nouă prelungire pseudopodică al cărei chip e altul, deşi structura din care a răsărit e aceeaşi […]. Cine crede că-i poate schimba intrând în sistemul lor şi modificând lucrurile dinlăuntru uită că o dată intrat acolo va semăna leit lor, împrumutându-le mândria de castă, dispreţul şi lipsa de scrupule. Mass-media, serviciile secrete, partidele politice sunt toate controlate de ei. Procentual, cam 80% din clasa politică românească este expresia Structurilor. De aceea ea nu merită să existe, cum nici Parlamentul României de după 2000 nu-şi merită numele. Când privesc acest for legislativ, aşa cum apare el azi, îmi dau seama că există viaţă după moarte. Oamenii aceştia au murit de mult şi totuşi mai trăiesc”.

Pare, nu-i aşa, un text extrem de actual. Surprinzător sau nu, cartea din care am citat a fost scrisă de fostul premier Radu Vasile şi se numeşte „Cursa pe contrasens”. Titlul cărţii (dar şi mare parte din cuprins) indică aproape fără eroare mersul de ieri al României, prefigurându-l cu mare exactitate pe cel de azi: „Pe contrasens”! Premierul poet, aproape şters ca politician, reuşeşte să ne arate fără menajamente cursa oarbă, spre neştiut, împotriva firii, de neoprit, la care cei ce „au murit de mult şi totuşi mai trăiesc” împing Ţara.
 Să fie acesta răspunsul? Să fie acesta adevărul?( Publicat de Prof.univ.dr.Ion Coja)

0 788

Naţionalismul nu e numai marea iubire pentru morţii şi pământul nostru, ci este mai ales setea de eternitate a României. Nu iubeşti numai tot ce a fost al strămoşilor tăi şi ce este încă al tău – ci vrei ca acest tot să fie în eternitate, să rămână peste şi dincolo de istorie.

Îţi iubeşti ţara şi neamul pentru că ştii că numai aşa vei putea rămâne şi tu, aici în istorie, legat şi păstrat de pământ. Eternitatea pe care insul şi-o închipuie, o cucereşte sau o cerşeşte singur – este o cu totul altă problemă decât această eternitate colectivă, a neamului întreg. Aici răzbate setea omului de concret, setea de a şti păstrate veşnic locurile şi experienţele pe care le-a cunoscut şi le-a apărat câteva zeci de ani, câteva clipe.
Cred că în orice fel de naţionalism trăieşte, mai mult sau mai puţin manifest, această iubire pentru eternitatea neamului. Şi mi se pare că nu exista decât un singur fel de a-ţi sluji neamul şi ţara: de a lupta, pe orice cale, pentru eternitatea lor. Luptă pe care fiecare o înţelege după firea şi iubirea lui. Dar numai setea eternităţii poate să transfigure acest sentiment şi această luptă. Numai prezenţa eternităţii poate depăşi politica. Toate acţiunile noastre pe acest pământ ar deveni meschine şi deşarte dacă nu ar fi intuiţia eternităţii care să le dea o altă valoare şi o altă tărie.
Sensul existenţei şi datoria fiecărui om este creaţia. Creaţia de orice formă: echilibru interior, familie vie, operă, gând. Nae Ionescu spunea cândva că singura datorie a statului este de a îngădui şi ajuta orice om să creeze. Orice formă de viaţă organizată – de la formele biologice până la cele statale – are aceeaşi menire şi acelaşi scop: ca fiecare dintre membrii ei să creeze, să continue a rămâne vii şi fertili. Dar ce este această creaţie, decât setea de eternitate, cel mai cert şi mai valid instinct omenesc? Naţionalismul nu face nici el excepţie; creaţia şi, deci, eternitatea sunt axele şi premisele sale.

Cei mai glorioşi “naţionalişti” nu sunt eroii, nici şefii politici, care nu fac decât să conducă destinele istorice ale neamului lor. Cei mai glorioşi “naţionalişti” sunt creatorii care cuceresc de-a dreptul eternitatea. Există o sete de eternitate în fiecare om, sete pentru neamul şi ţara lui. Dar există şi o altfel de eternitate: un salt dincolo de istorie, prin care o ţara şi un neam intră şi rămâne în eternitate. Un salt pe care l-a făcut vechea Grecie, Italia, Franţa, Anglia, Germania, Rusia.
Orice se poate întampla cu Italia acum; poate să fie înfrantă, robită, ştearsă de pe faţa pământului. Dar nici o forţă din istorie nu va putea scoate Italia din eternitate. Nici o revoluţie, nici un măcel, nici un cataclism nu va putea ucide pe Dante Aligheri, pe Michelangelo, pe Leonardo.
Chiar dacă toate muzeele ar fi distruse, chiar dacă toate bibliotecile ar fi incendiate – aceşti mari italieni, alături de atâţia alţii, vor continua să domine şi să fertilizeze lumea. Oricât de mare ar fi saltul care s-ar întampla în istorie – salt înainte sau salt înapoi – lumea va avea veşnic nevoie de Eschil, Platon, Cervantes, Shakespeare. […]

Autor: Mircea Eliade

Sursa: Foaie Națională

0 694
Spune NU, opuneți-vă împotriva valului arab de colonizare a Europei!

Iată cum, cu pași repezi, globalizarea ajunge la final de drum, dacă nu ne vom opune.
România, prin președintele său actual Werner Klaus Iohanis, a semnat pactul de migrație.
Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, popoare venite de oriunde, în mod special cele din țările arabe, predominant musulmane se pot stabili și la noi în țară cu voia expresă și implicită a capetelor- încoronate sau nu- a Europei Occidentale căci, celelalte din Europa Orientală nu sunt- în viziunea occidentală a Europei, decât niște capete docile și ascultătoare, ele nu contează și nu sunt agreate la masa oricăror tratative, bune doar să implementeze ordine țărilor pe care le conduc (?), și mânate ici-colo ca niște marionete stricate.

Aceste popoare migrează din cauza războaielor orchestrate și create tot de această globalizare- program al N.W.M. ( NOUA ORIDINE MONDIALĂ), pentru a crea tensiuni sociale diverse, datorită stilului de viață, cultură și religie.mig

„Acești oameni NU vin în Europa să se integreze! Ei vin să își impună propria cultură, vin să ISLAMIZEZE EUROPA! Pericolul acestui lucru este uriaș și poate duce, cu adevărat, la o destabilizare a Europei, la un conflict major interetnic și interreligios între imigranți și populația europeană. Problema este că nu este exclus ca EXACT ASTA SĂ SE DOREASCĂ: un conflict etnic și religios, o insecuritate generalizată în Europa, care să justifice restrângerea libertăților individuale (chipurile pentru a ne proteja împotriva terorismului pe care tot ei ni-l aduc în casă) și introducerea legilor Big Brother atât de dorite de apologeții Noii Ordini Mondiale și ai Guvernului Unic.”- site-ul Cunoaște Lumea.


Sunt nenumărate cazuri- a se vedea țările din Europa Occidențală unde, migranții, se dedau la acte feroce și de vandalism, violuri și chiar omoruri, în rândul populației băștinașe autohtone, ce i-a primit din compasiune și cu brațele deschise.
Acești oameni ce fug din țara lor de ororile războaielor (așa se vehiculează în massmedia, aservită tot N.W.M.), și se stabilesc într-o țară adoptivă, o perioadă de timp ori definitiv, doresc să ne impună religia lor, stilul lor de viață grotesc ce, evolutiv n-au depășit încă evul mediu întunecat al istoriei.

islam-2-600x264Frați români, glasul trâmbiței naționale a sunat de mult timp, și din ce în ce mai puternic. Destupați-v urechile! Nu faceți ca și în alte dăți!
 Nu lăsați să treacă pe lâng voi și acest pericol iminent, la fel cum ați făcut de atâtea ori. Vreți exemple să vă dau?Iată-le și nu sunt toate: pădurile ce se taie și acum la ras; apa otrăvită prin fracturare hidraulică cu substanțe nocive, iar când vasluienii s-au opus, ați început să vă bateți joc de ei, creând stereotipul „Ca la Vaslui”, atunci când ceva ori cineva e motiv de anecdotă (Rușine!); aurul Apusenilor; gazul dăruit la propriu companiilor străine, în timp de noi cumpărăm gaz de la ruși; pierderea identității naționale lăsând țara goală de români, primind azi pe alții care să o ocupe; boicotarea Referendumului, etc.

Vi se cere în mod expres, PARTICIPAREA ACTIVĂ ȘI IMPLICAREA ÎN VIAȚA SOCIALĂ A ȚĂRII! LUAȚI ATITUDINE! FACEȚI-O!

0 222
Dacă jurnaliștii România TV vor absenta nejustificat, se poate dispune mandat de aducere pe numele jurnaliștilor.  

”Este o chestiune fără precedent” a spus Andreea Crețulescu. ”Cu noi și-a făcut debutul”, a precizat Victor Ciutacu, subliniind că este primul dosar din 2017. Ei cred că ar fi vorba despre dosarul cu privire la înregistrarea transmisă de România TV a unei conversații între Traian Băsescu și încă o persoană despre intervenția în justiție. Traian Băsescu a fost deja audiat, trei ore, la Parchetul General. Lili Ruse a subliniat că nu este niciun precedent în acest caz. Anchetarea e in rem.
”Și dacă nu se încearcă, s-a reușit” intimidarea jurnaliștilor de la România TV, a spus Bogdan Chirieac, la postul de televiziune vizat. Lili Ruse a precizat că sunt chemați în calitate de martori într-un Dosar de abuz în serviciu la PÎCCJ. ”Nu sunt intimidată de niciun fel, să fie foarte clar, mă duc acolo și răspund la tot ce are legătură cu meseria mea. Dacă ăsta e dosarul cu înregistrarea lui Băsescu, nu chema, frate, jurnaliștii, pentru că eu nu am fost acolo”, a spus Lili Ruse. 

„O sută de jurnaliști încolonați la Parchet pentru o zi slăbește activitatea România TV, o pune în pericol” a adăugat Andreea Crețulescu.
„O să fac un autodenunț în direct, am procedat ca dl Tăriceanu și o să mă bag în față, sunt primul pe lista celor care participă la audieri”, a completat Victor Ciutacu. 

”Constat că într-un an de zile un alt post de televiziune a fost aruncat în stradă. (…) Astăzi, toți jurnaliștii de la România TV sunt chemați într-o anchetă care nu-i privește direct. Singura salvare a democrației din României se află în organizațiile jurnalistice internaționale. Democrația din România a încetat”, a subliniat Bogdan Chirieac. Analistul politic a subliniat că singura voce care a continuat să existe în spațiul public a fost presa, dar acum s-a încheiat.

Victor Ciutacu crede că se încearcă preluarea România TV și, dacă nu se poate, măcar… oprirea televiziunii. 

0 253

La Belgrad, s-a derulat ceremonia de tragere la sorți a grupelor pentru toate Campionatele Europene de juniori, din 2019. În vara anului viitor, vor urca pe scena europeană, 256 de echipe naționale, care vor concura la trei categorii de vârsta, U16, U18 și U20, în trei divizii valorice. De menționat că România va organiza din nou un campionat european, Oradea urmând să găzduiască FIBA U18 European Championship, Division B, în perioada 26 iulie – 4 august 2019.

Grupele competițiilor juvenile, în care vor concura și naționalele României:

U20 Feminin (Divizia B – gazda va fi desemnată de FIBA în 17 decembrie)
Grupa A – Islanda, Croația, Israel, Kosovo
Grupa B – Ucraina, Irlanda, Marea Britanie
Grupa C – Danemarca, Turcia, România
Grupa D – Finlanda, Grecia, Bulgaria

U18 Feminin (Divizia B – Skopje, 5-14 iulie 2019)
Grupa A – Slovenia, Danemarca, Finlanda, Estonia, Norvegia, Kosovo
Grupa B – Elvetia, Turcia, Portugalia, Bulgaria, Islanda
Grupa C – Irlanda, România, Grecia, Slovacia, Macedonia, Austria
Grupa D – Suedia, Olanda, Ucraina, Luxemburg, Albania, Marea Britanie

U16 Feminin (Divizia B – Sofia, 15-24 august 2019)
Grupa A – Slovenia, Serbia, Bosnia, România, Islanda, Muntenegru
Grupa B – Irlanda, Belarus, Marea Britanie, Portugalia, Albania, Austria
Grupa C – Slovacia, Croatia, Norvegia, Israel, Elvetia, Kosovo
Grupa D – Luxemburg, Olanda, Bulgaria, Ucraina, Macedonia

U20 Masculin (Divizia B – Matosinhos, 12-21 iulie 2019)
Grupa A – Ungaria, Irlanda, Islanda, Belarus, Rusia
Grupa B – Cehia, Albania, Bulgaria, România, Finlanda
Grupa C – Sedia, Kosovo, Olanda, Georgia, Estonia, Armenia
Grupa D – Portugalia, Luxemburg, Belgia, Macedonia, Slovacia

U18 Masculin (Divizia B – Oradea, 26 iulie – 4 august 2019)
Grupa A – Polonia, Estonia, Elvetia, Belgia, România, Bulgaria
Grupa B – Irlanda, Georgia, Danemarca, Ucraina, Slovacia, Macedonia
Grupa C – Bosnia, Israel, Luxemburg, Cehia, Norvegia, Islanda
Grupa D – Belarus, Suedia, Kosovo, Ungaria, Austria, Portugalia

U16 Masculin (Divizia B – Podgorica, 8-17 august 2019)
Grupa A – Kosovo, Suedia, Norvegia, Bulgaria, Polonia, Ungaria
Grupa B – Irlanda, Olanda, Cipru, Portugalia, Georgia, Cehia
Grupa C – Danemarca, Muntenegru, Elvetia, Islanda, Ucraina, Belarus
Grupa D – Slovacia, Finalnda, Austria, România, Marea Britanie, Belgia
D.D.

Prev1...131415...373Next Page 14 of 373
Numarul: 7911 | Data: 2025-12-15


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT






©2015 InfoBrasov.net