Cum s-a inventat la Budapesta, Bazinul Carpatic…

Notiunea, sau definirea politica de Europă Centrală, produs al ultimilor 40-45 de ani se rezuma   la spatiul fostei Monarhii Habsburgice. 
În aceastã „definire a Europei Centrale” e continutã ideea cã trecutul si viitorul micilor popoare din acest spatiu de…contact  au fost si sunt „distincte” intre fosta Uniunea Sovieticã, respectiv de fostul Imperiu Habsburgic. Datoritã situãrii lor între cele douã mari imperii, cel german si cel rus —  popoarele din acest spatiu depind in multe conexiuni, unul de celalalt ! Cum? Prin  pozitia lor statal-nationalã si aparitia unei forme de integrare!
De asemenea s-a impus  recunoasterea faptului cã mai multe dintre popoare mici de aici trebuie sã punã capãt animozitãtilor tocmai datoritã acestei conditionãri social -politice si economice reciproce. Iar aceastã definire a Europei Centrale (rebotezata aiurea si falsde catre liderii maghiari revizionisti drept… „Bazinul Carpatic” intalnite in lucrãrile istoricilor americani si vest-europeni, altfel lucrãri nu  lipsite si de dezamãgirea, unora pentru solutia si explicatiile vehiculate:Astfel , dupã 1920, au redefinit mai „altfel” o regiune între mai multe  formatiuni statale, ce au edificat cat mai riguros noul sistem de redefinire … istorica a noilor  state nationale. Un element primordial al acestei reasezari a Europei Centrale; …o „notiune” de prestigiu national  e prezent mai degrabã în gândirea cotidianã a intelectualilor, dar tocmai de aceea e cât se poate de rãspândit. În mai 1972, conform jurnalului meu, la Institut für Europäische Geschichte din Mainz, într-o pauzã pentru cafea, a avut loc urmãtoarea conversatie:… la întrebarea „Unde e granita dinspre vest a Europei Centrale?”, colegul austriac a rãspuns cã e la Rennweg (adicã la limita esticã a Vienei), colegul vest-german a afirmat cã la München (respectiv, bursierul bavarez a vorbit tot de Viena…), prietenul meu Buron, de la Paris, a fost de pãrere cã granita începe de la regiunea Saar si de acolo merge spre rãsãrit, opinie la care Mike Laffant, din Irlanda, a adãugat cã de fapt … hotarul e Canalul Mânecii. (Definire la care am început sã facem haz de noi însine.) 
Eu si colegul finlandez am spus cã nouã ne e totuna, ne satisface o astfel de situare în spatiu, dar colegul român (acolo, cel mai bun prieten al meu!) nu-si gãsea locul: dupã opinia lui, România, în istoria ei milenarã, a gravitat spre Vest, apartind mai de graba Europei Occidentale, apãrând-o nu o data de invaziile dinspre rãsãrit. Discutia, poate si sub efectul cafelei si ceaiului, ambele bune si îndestulãtoare, s-a ridicat, fireste, la nivelul umorului. (Membrii scoliti ai generatiei noastre nici asa nu iau în serios toate aceste „scorneli” intelectuale, care sunt bune sã ne ajute sã ne împãunãm cu propriul nostru nivel de dezvoltare, pe cât posibil în detrimentul vecinilor.)

A arãtat însã — un aspect din care am tras cu totii învãtãminte — cât de prezent este în Europa acel topos conform cãruia existã un Occident dezvoltat si, cu cât înaintãm spre rãsãrit, cu atât întâlnim societãti mai înapoiate. Dupã cum a devenit topos si urmãtorul fapt: cu cât devin mai galagios si sunt în stare sã ies mai pregnant la rampã, cu atât mai mare va fi gloria natiunii din care fac parte. Astfel, Europa Centralã înseamnã, privitã dinspre Europa Occidentalã, o diferentiere negativã, în timp ce, dinspre Est, pentru popoarele ce trãiesc înspre … marginile rãsãritene, constituie o diferentiere pozitivã. Exista o  Auto-organizare a culturilor ? Dacã priveam în 1991, aceste încercãri de definire, fireste cã „notiunile de Europã Centralã” utilizate pânã în prezent, nu mai sunt azi viabile. Deoarece n-au temeiul fals al vechilor continuturi politice… In primul rand , nu e prezentã vechea politica germanã interbelica, ce-si propusese agresiv asigurarea hegemoniei naziste .   
Germania de azi (cel putin, landurile ei vestice si sudice) s-a integrat repede, dupa Razboi ,cu sprijin occidental masiv în sistemul de traditii liberal-democratice ale lumii postbelice, iar economia monetarã modernã, informatica permit deja ca anumite regiuni sã nu fie „înfeudate” neapãrat vecinilor (vezi influenta exercitatã de Statele Unite si de Franta în regiune).        
Expansiunea sovietică fost si ea pe terminate, asa cã n-are sens ca împotriva politicii sovietice (si împotriva dimensiunilor istorice ale notiunii de 

Cum s-a inventat la Budapesta, Bazinul Carpatic…  
Notiunea,sau definirea politica de Europã Centralã , produs al ultimilor 40-45 de ani se rezuma   la spatiul fostei Monarhii Habsburgice . În aceastã „definire a Europei Centrale” e continutã ideea cã trecutul si viitorul micilor popoare din acest spatiu de…contact  au fost si sunt „distincte” intre fosta Uniunea Sovieticã, respectiv de fostul Imperiu Habsburgic. Datoritã situãrii lor între cele douã mari imperii, cel german si cel rus —  popoarele din acest spatiu depind in multe conexiuni, unul de celalalt ! Cum? Prin  pozitia lor statal-nationalã si aparitia unei forme de integrare! 
De asemenea s-a impus  recunoasterea faptului cã mai multe dintre popoare mici de aici trebuie sã punã capãt animozitãtilor tocmai datoritã acestei conditionãri social -politice si economice reciproce. Iar aceastã definire a Europei Centrale (rebotezata aiurea si falsde catre liderii maghiari revizionisti drept… „Bazinul Carpatic” intalnite in lucrãrile istoricilor americani si vest-europeni, altfel lucrãri nu  lipsite si de dezamãgirea, unora pentru solutia si explicatiile vehiculate:Astfel , dupã 1920, au redefinit mai „altfel” o regiune între mai multe  formatiuni statale, ce au edificat cat mai riguros noul sistem de redefinire … istorica a noilor  state nationale. Un element primordial al acestei reasezari a Europei Centrale; …o „notiune” de prestigiu national  e prezent mai degrabã în gândirea cotidianã a intelectualilor, dar tocmai de aceea e cât se poate de rãspândit. În mai 1972, conform jurnalului meu, la Institut für Europäische Geschichte din Mainz, într-o pauzã pentru cafea, a avut loc urmãtoarea conversatie:… la întrebarea „Unde e granita dinspre vest a Europei Centrale?”, colegul austriac a rãspuns cã e la Rennweg (adicã la limita esticã a Vienei), colegul vest-german a afirmat cã la München (respectiv, bursierul bavarez a vorbit tot de Viena…), prietenul meu Buron, de la Paris, a fost de pãrere cã granita începe de la regiunea Saar si de acolo merge spre rãsãrit, opinie la care Mike Laffant, din Irlanda, a adãugat cã de fapt … hotarul e Canalul Mânecii. (Definire la care am început sã facem haz de noi însine.) Eu si colegul finlandez am spus cã nouã ne e totuna, ne satisface o astfel de situare în spatiu, dar colegul român(acolo, cel mai bun prieten al meu!) nu-si gãsea locul: dupã opinia lui, România, în istoria ei milenarã, a gravitat spre Vest,apartind mai de graba Europei Occidentale, apãrând-o nu o data de invaziile dinspre rãsãrit. Discutia, poate si sub efectul cafelei si ceaiului, ambele bune si îndestulãtoare, s-a ridicat, fireste, la nivelul umorului. (Membrii scoliti ai generatiei noastre nici asa nu iau în serios toate aceste „scorneli” intelectuale, care sunt bune sã ne ajute sã ne împãunãm cu propriul nostru nivel de dezvoltare, pe cât posibil în detrimentul vecinilor.) A arãtat însã — un aspect din care am tras cu totii învãtãminte — cât de prezent este în Europa acel topos conform cãruia existã un Occident dezvoltat si, cu cât înaintãm spre rãsãrit, cu atât întâlnim societãti mai înapoiate. Dupã cum a devenit topos si urmãtorul fapt: cu cât devin mai galagios si sunt în stare sã ies mai pregnant la rampã, cu atât mai mare va fi gloria natiunii din care fac parte. Astfel, Europa Centralã înseamnã, privitã dinspre Europa Occidentalã, o diferentiere negativã, în timp ce, dinspre Est, pentru popoarele ce trãiesc înspre … marginile rãsãritene, constituie o diferentiere pozitivã. Exista o  Auto-organizare a culturilor ? Dacã priveam în 1991, aceste încercãri de definire, fireste cã „notiunile de Europã Centralã” utilizate pânã în prezent, nu mai sunt azi viabile. Deoarece n-au temeiul fals al vechilor continuturi politice… In primul rand , nu e prezentã vechea politica germanã interbelica, ce-si propusese agresiv asigurarea hegemoniei naziste .   Germania de azi (cel putin, landurile ei vestice si sudice) s-a integrat repede , dupa Razboi ,cu sprijin occidental masiv în sistemul de traditii liberal-democratice ale lumii postbelice, iar economia monetarã modernã, informatica permit deja ca anumite regiuni sã nu fie „înfeudate” neapãrat vecinilor (vezi influenta exercitatã de Statele Unite si de Franta în regiune).        Expansiunea sovieticãa fost si ea pe terminate, asa cã n-are sens ca împotriva politicii sovietice (si împotriva dimensiunilor istorice ale notiunii de Europã Centralã) sã fortãm,artificial, cu o contra-notiune,conceptul nou de Bazin Carpatic .Iar, în al treilea rând, Europa unitarã promisã [prin si pentru anii 1990], care, chiar dacã în prezent nu e nimic altceva decât un vis progresist din gândirea unor intelectuali, va elimina încetul cu încetul din capetele unora  existenta Europei Centrale … fara Wiena ca notiunea de autoritate in înteles pozitiv ori negativ, deopotrivã. Generatia noastrã poate cã va ajunge în situatia sã nu-si mai priveascã propria istorie ca pe o abatere de la linia dinspre Apus, si nici Europa Occidentalã ca pe  un centru, iar propriul ei teritoriu ca pe o simplã periferie, ci, întocmai cum, întelept,bãtrânul Leopold von Ranke spunea cã toate epocile istorice se aflã la o distantã egalã fatã de Dumnezeu;noi sã analizãm în ele însele culturile apãrute oriunde în lume, ca unitãti organizate dupã legi proprii. Aceasta si pentru cã — si cer iertare dacã fac din nou apel la umor când calific inflationistele noastre scorneli intelectuale din secolul al XX-lea :ce o sã fie dacã vreodatã chinezii ori japonezii vor  începe sã se considere ei in … centru; ori poate americanii ?(de pildã, în secolul al XXI-lea)… De se va întâmpla asa ceva, atunci puzderia de cãrti si studii pe care le-am consacrat formulãrii, respectiv difuzãrii acestor teorii va ajunge, în energo-deficitarul veac al XXI-lea, combustibil pentru sobele noastre. Doar cu începere din 1948, la întrebarea „ Existã Europa Centralã … sau Bazin Dunarean?”, se adaugã, în mod firesc: are oare îndreptãtire, individualizarea unei regiuni „intermediare” între Europa Occidentalã si Europa Rãsãriteanã?  d.d.r.

Share on Facebook

Tweet

Follow us