1 februarie – TRIF sau AREZANUL VIILOR!
Prevestiri despre zilele lui faurar:?
1 ianuarie e TRIF sau? AREZANUL VIILOR
Trif este o reprezentare mitica a calendarului popular, patron al omizilor, lacustelor, viermilor si gandacilor. Pentru a le proteja holdele de stricaciunile provocate de insecte, acesta era sarbatorit, prin diferite interdictii de munca, in ziua de 1 februarie. De altfel, in Muscel el se numea Trifonul Viermilor. Activitatea practica obisnuita din aceasta zi era sfintirea apelor si apoi stropirea pomilor (Bucovina, Moldova, Muntenia, Banat).
In alte zone etnografice el se numeste Trif Nebunul, pentru ca ar fi fost un om necuvincios care ar fi speriat-o pe Maica Domnului in timp ce mergea, dupa 40 de zile de la nasterea pruncului Iisus Hristos, pentru molifta la biserica (Bucovina, Moldova). In aceasta zi, se sfinteste apa si se stropesc pomii fructiferi, semanaturile, gradinile si via. Apa sfintita va fi amestecata cu unt. Se spune ca daca in aceasta zi este zapada, se va sparge iarna, iar daca nu este, se va pune pe iarna.
O alta sarbatoare populara e arezanul vitelor. Cu o zi inainte de Ziua Ursului (Stretenia, din 2 februarie), in unele asezari din sudul Romaniei se desfasoara un ceremonial bahic, de origine tracica, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor. In dimineata zilei de 1 februarie, barbatii mergeau la plantatiile de vita de vie, de obicei in saniile trase de cai. Inainte de plecarea din sat se striga: „Hai sa mergem la Gurbanu !”.
Ajunsi in camp, fiecare proprietar isi taia, de la vita sa, cateva corzi cu care se incingea peste piept si isi facea cununita pe cap si cingatoare la brau. Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin ingropata toamna si se intalneau cu totii in jurul focului aprins pe o inaltime. Acolo se manca, se bea, se juca in jurul flacarilor, se sarea peste foc, se stropea vin peste jaragaiul incins. Seara, barbatii se intorceau in sat, cu facliile aprinse in mana, si continuau petrecerea pe grupe de familii.
Este posibil ca in vechime sa se fi jertfit o oaie sau un berbec, asa cum indica numele turcesc al obiceiului, Gurban: sacrificiul unui animal intreg si impartirea lui participantilor.
