Zoia si zoaiele democratiei

Zoia si zoaiele democratiei

0 117

Zoia Ceausescu, fiica cuplului dictatorial – si a „sinistrei sale sotii”, ca sa lipim un adaos de-un comic trist – s-a stins din viata, macinata de un cancer generalizat. Cateva milioane de romani, pentru care Plumbuitul a fost tatucul iar academiciana de renume international se voia mama protectoare, duc inca pe picioare un cancer diagnosticat in primii ani dupa 1989, cand se dovedea ca sechelele comunismului se manifesta inca in forma agravanta.


Foarte solicitanta ipostaza de a te gandi la perechea de dictatori, secerati la Revolutie de rafalele unei justitii incropite din zoaiele democratiei, ca la niste parinti naturali. Desi convingerea ca eram copiii – soimi ai patriei, pionieri, utecisti – fictionali ai intailor parinti ai natiei fusese inoculata catorva generatii, doar gandul de a simti curgandu-ti prin vene sange de Scornicesti, aditivat cu leucocite din laboratoarele chimistei Leana, te fac sa te scuturi de sila.


Macar trei personaje din Romania – dintre care doua nu mai sunt – nu cunosteau pudorile acestei filiatii blamabile.


Desi nu s-a implinit insa sorocul brucanian cand ne vom putea socoti eliberati de balastul mental al epocii de aur, cred ca se vede deja destul de clar ca Valentin, Zoia si Nicu n-au fost odrasele dictatoriale care au crescut in imaginatia alterata de ura a romanilor. Culisele democratiei romanesti arata infinit mai grotesc decat ceea ce ne-am putut imagina ca a fost viata de huzur deplin si lipsa de oprelisti pe care se barfea ca o duc beizadelele Ceausescu. Asa dictatori cum erau parintii, dumnezei absoluti peste Romania vremurilor comuniste, cei trei au fost niste amatori demodati la sectiunea „cate libertati ne permitem cand tata este proprietar de tara”. Cel mai scapatat dintre junii high-life-ul bucurestean arestat sau cercetat in dosarul „cocaina pentru VIP-uri” este un profesionist al traiului fara frontiere pe langa incepatorii din clanul Ceausescu. Un fiu de mahar al zilelor noastre prizeaza mai multa libertate si incalca intr-un singur weekend parcele mai late din Codul penal decat au reusit cei trei la un loc toata viata.


Vremurile s-au mai destins iar lumea a invatat sa asculte fara sa se mai oripileze proletar marturii ale unora dintre apropiatii copiilor de dictatori. Ele dezvaluie niste profitori banali si ageamii ai posturii de fii absoluti in care s-au gasit pe vremea cand Ceausestii jucau rolul de parinti absoluti. Nicu, cu faima de rasfatat si de golan, dadea niste petreceri care nici macar nu oripilau vecinii, unde nimeni nu era omorat si dupa care nu urmau curse demente de masini pe Aleea Comunismului, conduse de soferi inecati in bautura. Zoia nu putea nici macar sa aiba un iubit fara ca precauta chimista sa-i prepare degraba ?ntr-o eprubet? un filtru de dezindragostire si de pastrare neintinata a moralei comuniste (potrivit unor zvonuri, Petre Roman datoreaza studiile franceze mazilirii de catre academiciana Leana, care-l banuia ca-i face ochi dulci fie-sii). Lui Valentin, posac si linistit, memoria colectiva i-a pastrat doar viciul de suporter al fotbalului, de care a abuzat prin niste aranjamente in favoarea Stelei care i-ar umple de mila pe aranjorii profesionisti de partide din liga patronata astazi de Mitica Dragomir.


Ceva excese tot vor fi facut odraslele Ceausestilor la viata lor, vor spune partizanii versiunii destrabalate a vietii acestora, daca i-a rapus cancerul atat de vreme: lui Nicu i s-a tras de la ficat intr-o clinica din Viena, la varsta de 45 de ani. Zoia si-a incheiat socotelile cu viata la 58 de ani, in urma unui cancer la plamani, extins apoi la gat. Nici Valentin n-o duce atat de bine cat sa sarbatoreasca cum se cuvine decizia intarziata a justitiei romane de a le retroceda celor trei – doi, iata, n-au mai stat sa se bucure – bunurile confiscate abuziv de statul roman, intr-un avant justitiar de compensare.


Dupa returnarea obiectelor de catre Muzeul de Arta, Valentin Ceausescu va constata ca poate decora cu ele un spatiu cat o debara din casa-muzeu din Zambaccian aflata in propietatea lui Adrian Nastase, pe care presa a vizitat-o in primavara cu piosenia cu care se intra la Ermitaj.


Dupa ratarea exceselor artistice, ultimului vlastar al Ceausestilor i s-a spulberat si sansa de a confirma zvonurile de viciat tesute de opinia publica. Gigi Becali nu l-a invitat la cheful de sarbatorire a calificarii Stelei in saisprezecimile Cupei UEFA, sa bea si el toata noaptea, pe coltul mesei, un pahar intreg de vin indoit cu sifon.

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.