Vremuri grele. Am ajuns ca libertatea de exprimare să fie apărată de …Nicușor Dan, împotriva khazarului Vexler

Indignare uriașă la Comunitatea Evreiască din România pentru că președintele Nicușor Dan a atacat la CCR-ul stăpânit cu mână de fier de controversatul și execrabilul Marian Enache Legea Vexler, adoptată de Senatul României pe șest, o lege cumplită care bagă oamenii în închisoare și dacă pronunță cuvântul „legionar”, sau „fascism”:
O lege care interzice și cercetările istorice ale acelor vremuri tulburi dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru că, citându-i pe Zelea Codreanu, pe Horia Sima, sau pe mareșalul Antonescu într-un demers necesar pentru a elucida conjunctura istorică în care Garda de Fier și mareșalul s-au aflat la un moment dat într-o alianță guvernamentală, istoricii, jurnaliștii, sau scriitorii se pot trezi că încalcă nu știu ce prevederi introduse forțat și neclar în aberația de proiect legislativ al evreului khazar Vexler.
Alianța dintre mareșal și Garda de Fier a funcționat doar câteva luni, pentru ca apoi mișcarea Legionară să fie eradicată de însuși Antonescu în urma rebeliunii legionare din ianuarie 1941, în timpul căreia Horia Sima a încercat să dea o lovitură de stat.
Starostele evreilor din România însă, în complicitate criminală cu senatori din subordinea sorosistului Ilie Bolojan, au încercat să introducă tot felul de sancțiuni penale în lege împotriva libertății de exprimare sub paravanul luptei cu antisemitismul, cum ar fi exprimarea critică la adresa ordinii constituționale, deci împotriva guvernului, împotriva clasei politice, care este considerate incitare la ură, împotriva salariilor și pensiilor nesimțite ale magistraților, care este considerată exprimare ilegală împotriva unor categorii sociale, etc.
Odată libertatea de exprimare și a presei în România fiind eradicate, puterea totalitară de la București își putea vedea liniștită de devalizarea finanțelor publice, de subordonarea intereselor României celor străine, ale Franței, ale Comisiei Europene, sau ale Ucrainei, cu largul concurs al deputatului Vexler, animat de cele mai adânci resentimente față de libertatea poporului român și a culturii românești.
Faptul că s-a găsit tocmai Nicușor Dan să apere libertatea de exprimare și să atace la CCR, inutil probabil, această lege are legătură cu animozitatea Franței și a lui Macron personal față de regimul Netanyahu din Israel și față de acțiunile acestuia împotriva lumii arabe, în special împotriva palestinienilor și a iranienilor.
Altminteri, Nicușor Dan n-ar fi avut nicio treabă să se opună legii Vexler, el însuși fiind unul din promotorii cenzurii pe Internet și în presă. Vom vedea dacă va avea curajul să nu promulge legea nelegiuită după ce va trece și de Camera Deputaților. În consecință, Vexler a ieșit ofuscat într-o conferință de presă și a azvârlit cât colo nu știu ce ordin pentru merit, o distincție care oricum nu folosește la nimic, dar a și vituperat împotriva președintelui României.

Vexler dă înapoi ceea ce oricum a primit degeaba și nemeritat
„Am hotărât să returnez mâine distincţia pe care am primit-o din partea Statului Român – Ordinul Naţional pentru Merit. Având în vedere atitudinea şi poziţionarea publică a Preşedintelui României, domnul Nicuşor-Daniel Dan, dar şi consecinţele acestora, îmi este imposibil să păstrez acest Ordin. Mesajul care transpare din sesizarea domniei sale, adresată astăzi Curţii Constituţionale a României, împotriva legii de combatere şi sancţionare a extremismului este unul de relativizare a pericolului prezentat tocmai de extremism.
Efectul acţiunii Preşedintelui României în societate, direct sau indirect, va fi de încurajare a promovării în continuare a ideologiei legionare, a conducătorilor organizaţiilor extremiste, inevitabil, a antisemitismului şi a tuturor formelor de extremism”, afirmă deputatul Vexler, președintele FCER, federația evreilor din România.
Raportat la sesizarea de neconstituționalitate a POT în privința legii Vexler, acesta a reamintit: Curtea Constituțională a constatat că adoptarea legii nu reprezintă o ingerinţă asupra libertăţii de exprimare, informare şi învăţătură întrucât în urma aplicării testului de proporţionalitate, legea criticată îşi găseşte justificarea raportat la exigenţele indicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul scopului legitim şi al măsurii adecvate şi necesare într-o societate democratică, păstrând justul echilibru între interesele colective şi cele individuale. (…) Totodată, dispoziţiile legale criticate întrunesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi nu contravin dreptului la viaţă intimă familială şi privată, exigenţelor libertăţii de exprimare’. Regret că printr-un astfel de gest al Şefului Statului sunt distruse, într-o bună măsură, toate eforturile făcute de Statul Român timp de peste 30 de ani. Eforturi la care am contribuit şi eu(sic!)”, menţionează preşedintele FCER, potrivit Cotidianul.

Nicușor Dan reclamă la CCR neclaritățile din definirea termenilor incriminați de Vexler
a. Contextul social: Statul român trebuie să acționeze cu fermitate pentru a preveni și pentru a combate incitarea la ură, la xenofobie, la discriminare de orice fel.
Dacă nu o face însă într-o manieră echilibrată, cu respectarea strictă a prevederilor constituționale, efectul va fi contrar. Societatea românească este puternic polarizată, încrederea în autoritățile statului este la cote reduse, și orice acțiune a statului care se referă în mod dezechilibrat la această polarizare crește tensiunea socială și neîncrederea în autorități.
Cu alte cuvinte, orice acțiune a statului care se referă la polarizarea existentă trebuie să ofere toate garanțiile pentru a nu putea fi citită ca o acțiune a unei opțiuni politice a societății, cu reprezentare parlamentară majoritară, împotriva celeilalte
b. Lipsa de claritate a noțiunii de legionar și chiar a noțiunii de fascist
Prima modificare importantă pe care o aduce Legea analizată este aceea că extinde sfera organizațiilor interzise la cele cu caracter legionar, pe lângă organizațiile cu caracter fascist, rasist sau xenofob, care erau interzise deja în mod expres prin art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 31/2002 (art. I pct. 5 din Lege). Inițierea, constituirea, aderarea, sprijinirea unei asemenea organizații cu caracter legionar constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, o pedeapsă relativ severă în sistemul sancționator penal aflat în vigoare în România.
Spre deosebire de celelalte organizații interzise (rasiste și xenofobe), care pot fi definite prin raportare la anumite criterii relativ obiective, respectiv discriminarea unor persoane sau unor grupuri de persoane în funcție de rasă sau naționalitate, noțiunea de legionar nu este definită nicăieri în cuprinsul O.U.G. nr. 31/2002. În schimb, actul normativ citat definește numai noțiunea de Mișcare Legionară – art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 31/2002, cu modificări minore în Lege[1], însă nu lămurește care este raportul dintre adjectivul legionar (privitor la organizații) și sintagma pe care o analizăm aici.
De asemenea, noțiunea nu poate fi înțeleasă nici prin raportare la semnificația curentă a acesteia din limba română, interpretare la care ne obligă expres prevederile art. 36 alin. (4) teza I din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative[2]. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, ediția din 2009, adjectivul legionar înseamnă referitor la legionari, iar substantivul legionar este definit ca fiind un membru al mișcării social-politice de extrema dreaptă, reprezentată de partidul Garda de Fier, conform celui de-al doilea sens menționat în dicționar.
Rezultă de aici că o organizație cu caracter legionar ar fi o organizație privitoare la mișcarea social-politică de extrema dreaptă reprezentată de partidul Garda de Fier. O asemenea definiție este inexactă, deoarece nu se înțelege conexiunea pe care legiuitorul intenționează să o realizeze între o organizație (partid sau mișcare politică, asociație sau fundație, societate comercială, alte asemenea persoane juridice) și asocierea ei cu Garda de Fier.
Cu alte cuvinte, este neclar dacă acest caracter legionar are în vedere denumirea organizației, scopurile și obiectivele statutare ale acesteia, concepțiile membrilor săi sau acțiunile concrete pe care organizația le întreprinde în activitatea sa curentă.
Aceeași confuzie semantică există și în legătură cu noțiunea de materiale legionare, a căror distribuire și punere la dispoziția publicului constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi – art. I pct. 6 din Lege. Vom reveni asupra acestui aspect.
Nu în ultimul rând, merită observat că problemele evidențiate anterior au fost semnalate și de Consiliul Legislativ, la pct. 8 din Avizul referitor la propunerea legislativă privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și a discursului instigator la ură (în continuare, Avizul Consiliului Legislativ)[4].
Prin urmare, prevederile art. I pct. 5 și 6 din Lege nesocotesc dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta lor referitoare la standardele de calitate a legii (claritate, precizie, previzibilitate), Curtea Constituțională reținând în jurisprudența ei că obligația cetățenilor de respectare a legilor este posibilă numai în condițiile în care actul normativ îndeplinește aceste standarde constituționalitate de calitate, pentru ca persoana să poată înțelege comandamentul normei juridice și să-și dirijeze conduita în mod corespunzător.
Or, absența unei definiții legale exprese a noțiunii de legionar lasă loc arbitrariului în activitatea organelor judiciare (parchete și instanțe de judecată) chemate să urmărească și să judece cele două infracțiuni prevăzute în art. I pct. 5 și 6 din Lege, ceea ce poate să genereze practică neunitară și instabilitate juridică la nivelul societății. Pericolul este cu atât mai serios cu cât infracțiunile menționate sunt sancționate cu pedepse relativ severe (închisoarea de la 3 la 10 ani, respectiv de la unu la 5 ani, și interzicerea unor drepturi), ceea ce face ca lipsa de claritate a legii să determine riscuri importante față de libertatea individului și celelalte garanții procesuale asociate dreptului la un proces echitabil.
Similar, nici termenul de fascist nu beneficiază de o definiție legală, chiar dacă acesta este folosit constant în cuprinsul O.U.G. nr. 31/2002, ceea ce ridică aceeași problemă de neconformitate a textelor legale cu standardele impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție.
Prin comparație, legislațiile celorlalte state membre ale Uniunii Europene identifică mai precis sfera organizațiilor, a faptelor, a materialelor și a simbolurilor interzise…,” se arată în contestația Administrației Prezidențiale la Curtea Constituțională împotriva Legii Vexler,

Dan Libiu Mateescu 

Share on Facebook

Tweet

Follow us