VARVA, BLIDISELELE, DANSUL CALUTILOR, VASILCA (SIVA)…

VARVA, BLIDISELELE, DANSUL CALUTILOR, VASILCA (SIVA)…

0 81

Obiceiuri disparute: Nu de putine ori timpul, in nemiloasa trecere a veacurilor, ia cu el o parte din marea zestre a oamenilor – traditiile, obiceiurile, eresurile …
Va prezentam cateva din Obiceiuri legate de sarbatorile de la cumpana anilor, disparute din multe zone ale tarii sau pe cale de disparitie din altele. Dca nu le practicam, cel putin prin lecturta sa le oprim din drumul sre uitare…

VARVA
Singura fata care putea sa se intalneasca cu “varva” era cea care a facut masca aleasa, purtata de “omul-lup”. Ea poate sa-l intalneasca doar cateva minute, la amiaza, cand trebuia sa-l hraneasca si sa-l laiasca. Pentru acest ritual, fiecare fata trebuia sa fie pregatita din timp…
Pentru acest ritual, fiecare fata trebuia sa fie pregatita din timp deoarece nu se stia a cui masca va fi aleasa.
La casa fetei, “varva” intra singura in camera cea mai buna, pregatita special pentru ceremonie. Apoi, era adusa fata, care trebuia sa poarte cu ea un ulcior cu apa, in care au fost fierte “bolbote”, adica ierburi de leac.
Cu aceasta apa, “varva” este laita, astfel incat tot anul sa nu se atinga relele si bolile de ea.
Apoi, din bucatele pregatite, fata trebuie sa hraneasca “varva” cu mana ei, pentru ca tot anul sa nu se atinga de gospodariile din sat decat cu voia stapanilor. Ritualul nu dura mai mult de zece minute si era insotit tot timpul de ritmul dubasilor si scandarile cortegiului de flacai.
Pina la asfintitul soarelui, colindatul continua din casa-n casa, astfel incat, odata cu lasarea intunericului, toti barbatii erau adunati in jurul “varvei”.

BLIDISELELE
In noaptea de Anul Nou, de cum se insera, fetele se adunau la o casa.
Pe atunci nu se stia de Revelion, nici de radio sau televizor – „socializarea” era o realitate si o componenta permanenta in viata comunitatii.
Se lua sase blidisele (strachini, farfurioare, etc.) si una din fete punea sub fiecare cate ceva. Celelalte fete stateau cu spatele la masa.
Se intorceau apoi si isi alegeau un blidisel.
o daca se gasea sub el o zgarduta (panglica cu margele purtata la gat) insemna ca vitorul sot va fi un om “scuturat”, maret, fudul.
o daca sub blidisel se gasea un „piaptan”, barbatul avea sa fie “coltat”.
o daca se afla pita, barbatul ce-i era sortit fetei respective va fi bogat;
o fatei care gasea lana, ii era sortit un om paros,
o daca se gasea oglinda, feciorul avea sa fie frumos.
Se repeta de sase ori, de fiecare data alta fata aranja lucrurile sub blidisele. Daca unei fete ii pica de mai multe ori acelasi lucru, asa era.

DANSUL CALUTILOR
Momentul acesta de trecere dintre ani este marcat si de confruntarea spiritelor rele cu cele bune. Si atunci este nevoie ca spiritele rele sa fie inlaturate fie prin prezenta unor personaje, a unor animale care au aceasta putere apotrofaica, fie prin zgomote care se fac cu biciul de la plugusor, cu talangile, cu buhaiul”.
Dansul calutilor este foarte energic, foarte exuberant, cu miscari foarte rapide. Tinerii alesi sa poarte aceasta costumatie sint dansatori excelenti.
Dansatorii se imbraca in camasi de culoare alba, imaculata, culoarea sinceritatii.
Capul si gitul animalului sint acoperite cu pinza alba, peste care se lipeste coama din par de cal.
Profilul capului de cal este impodobit cu panglici, oglinzi, flori naturale sau artificiale, o exuberanta de culori, o explozie de bucurie.

Umblatul cu VASILCA (SIVA), de Anul Nou
Este un obicei al fierarilor, structurat dupa modelul colindelor cetelor de feciori, practicat in ajunul sau in noaptea Anului Nou.
Masca zoomorfa a colindatorilor de Craciun (Capra, Turca, Cerbul, Borita) purtata si jucata de un fecior este inlocuita in Ceata Vasilcii cu capul porcului jertfit la Ignat si impodobit cu cercei, margele, bratari, inele si, uneori, cu o basma colorata si asezat pe o tava sau un capac din lemn.
Obiceiul, numit local Siva, se compune din mai multe secvente: expunerea substitutului divinitatii, capul gatit al porcului, pe masa sau in alt loc, vizibil din casa colindata ori, in afara locuintei, in fata ferestrei.
Colindul cantat in care se exprima drama divinitatii (viata frumoasa si indes­tulatoare in padurile din munti, coborarea in vale ca sa bea apa, moartea violenta si parlirea – incinerarea – corpului, judecata de un juriu divin in care apare, adesea, „batranul” Craciun si Maica Precista), apoi urarea de „La Multi Ani!”;
Ceremonialul de Primire a darului, are ca finalitatea, de obicei, inmanarea unei bucati de limba sau un muschi al porcului.
Obiceiul este atestat in multe zone la traii in Ardeal, Moldova chiar si in sudul Romaniei.

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.