Varianta in romana a scrisorii lui Severin:

Varianta in romana a scrisorii lui Severin:

0 92

Bruxelles, 3 Aprilie 2009

Dragi prieteni,

Am fost uimiti sa primim scrisoarea datata 31 martie, 2009, in care se exprima nemultumirea fata de initiativa de a tine o conferinta privind „Stabilizarea politica in Europa Centrala si de Est dupa Primul Razboi Mondial: Caderea republicii sovietice ungare”.

Scrisoarea dvs mentiona: „Credem cu tarie ca Parlamentul European nu este locul pentru dezbaterea doleantelor istorice, care nu pot duce decat la nelinisti inutile. Vom lasa analiza chestiunilor istorice complexe in seama istoricilor de profesie, in contextul institutional si organizational academic, asigurandu-ne ca politica nu are nicio interferenta”. Nici ca putem fi mai de acord. Daca initiativa noastra v-a dus la aceasta concluzie inseamna ca unul din principalele scopuri ale evenimentului a fost atins.

Bineinteles, cand mentionati Parlamentul European imi imaginez ca aveti in gand institutia si nu cladirea. Altfel, Parlamentul European este -pe buna dreptate- un loc de intalnire pentru cetateni europeni si ne-europeni de diferite nationalitati care incearca sa invete si sa inteleaga ce este UE si cum se poate dezvolta o Europa politica unita. In acest scop si in acest context nu cred ca jocurile de fotbal, competitiile de mancat pizza si expozitiile foto aratand viata fericita a minoritatilor nationale din Ungaria Mare dinainte de Tratatul de la Trianon au distrus acel rai, nici ca acestea sunt de ajuns sau ca ar constitui tot ce poate face cineva.

Cladirea PE trebuie sa devina un spatiu public european unde oamenii sa discute si sa confrunte in mod democratic idei, perceptii, aspiratii, temeri si ambitii pentru a le face convergente sau macar compatibile cu proiectarea unitatii europene printr-un dialog pozitiv si pe bazele diversitatii nationale. Trecutul nostru totalitarist comunist si evenimentele dramatice care au urmat colapsului acestui sistem dovedesc ca nu se pot vindecate controverse istorice prin congelare.

Intr-adevar, adevarul istoric nu ar putea fi stabilit prin vot politic. Asadar, conferinta noastra nu a fost una politica. A fost al doilea eveniment de acest gen organizat de europarlamentarii social-democrati romani, dupa un eveniment similar dedicat pozitiei Romaniei in timpul Primaverii de la Praga (1968) si inainte de urmatorul, care va fi dedicat solidaritatii romanesti cu Polonia in contextul ocuparii acesteia de Germania nazista si de URSS (1939). Vorbitorii au fost numai profesori de istorie: romani, polonezi, slovaci si maghiari ca nationalitate. Audienta a fost formata in principal din vizitatori, studenti, tineri experti politici, militanti. Bineinteles, accesul a fost liber pentru europarlamentari, iar unii dintre ei au participat la prezentare.

A lasa istoria in seama istoricilor nu inseamna ca istoria nu este importanta pentru restul poporului si mai ales pentru factorii decizionali politici, carora li se cere tocmai sa faca istorie. In acest efort, evaluarile istoricilor sunt important de cunoscut si inteles de catre factorii de decizie care pot atasa trecutului evaluarea lor ideologica si crea o actiune viitoare pe aceasta baza. Cand constientizarea trecutului lipseste, repetarea greselilor lui este inevitabila.

Organizata in acest spirit, Conferinta noastra a dovedit ca temerile dvs au fost nejustificate. Principalele concluzii inspirate de prezentarile istoricilor privind un context istoric complex si dramatic, in care nici Romania nu a fost descrisa ca un arhanghel anti-comunist nici Ungaria ca o amenintare ereditara pentru stabilitatea democratica europeana, au fost urmatoarele:
1. In circumstantele post-imperiale care au urmat Primului Razboi Mondial, toate statele din Europa Centrala si de Est (ECE), relativ mici puteri nationale emergente, atat democratii cat si dictaturi, au fost ghidate de scopurile lor nationale. Nationalismele au facut dictaturile chiar mai rele si au subminat, intr-un final, democratiile.
2. Principalele puteri europene nu si-au asumat responsabilitatile internationale si, fiind obtuze sau lase sau egoiste, au lasat statele ECE singure in confruntarea cu provocarile europene.
3. In contrast cu perceptia comuna asupra statelor ECE, acestea au acceptat provocarea. Ele nu au fost simple victime ale istoriei ci au fost capabile sa modeleze istoria; nu au fost obiecte ci subiecti al istoriei. Unele dintre ele au avut mijloacele pentru a fi protagonisti de succes (si cazul Romaniei). Acesti protagonisti si-au promovat agenda, care in anumite cazuri a coincis cu interesele europene. Astfel, ei au fost capabili sa rezolve problemele pe care marile puteri europene nu le-au rezolvat. Oprirea expansiunii bolsevismului sovietic in Europa a fost una dintre ele.
4. Pe de alta parte, calitatea de protagonist a fost obtinuta prin confruntare deci a deschis rani care mai trebuie inca vindecate. Intr-un final, concertarea internationala a fost necesara pentru a face sustenabile realizarile tarilor ECE si oferi o sansa pentru o pace de lunga durata. (Din pacate, intr-o Europa westfalica acest lucru nu a fost de ajuns.)

Lectiile care trebuie trase de oamenii politici din istorie sunt ca: i. nu trebuie ignorate niciodata suferintele unei natiuni infrante deoarece acest lucru va duce intotdeauna la extremism; ii. nu ar trebui subestimata capacitatea tarilor ECE ca si creatori de istorie iii. numai o Europa politica este capabila de a folosi cum se cuvine capacitatile tarilor ECE, depasind totodata caracterul conflictual al aspiratiilor lor. Credem ca nu este nimic rau in aceste lectii.

Exista doua tipuri de memorie: memoria pozitiva, care agita imaginatia in cautarea solutiilor pentru un viitor mai bun, si memoria negativa, care alimenteaza iluzia obsesiva ca cineva poate lupta cu succes pentru un trecut mai bun. In paralel cu conferinta noastra de istorici deschisa cetatenilor europeni, in aceeasi cladire a PE, doi deputati europeni, domnii Becsey Zsolt si Tokes Laszlo, au tinut o asa-numita audiere privind istoria minoritatilor din Voievodina (Serbia), intr-o incercare de a avansa secesionismul etnic intr-o tara care se confrunta cu acelasi sentiment de infrangere si umilinta nationala precum cel care a caracterizat Ungaria dupa Primul Razboi Mondial si care a condus-o spre extremismul de stanga si apoi spre cel de dreapta. Vorbind despre accidentele geografice si injustitia istorica care a adus ungurilor ghinionul de a locui ca minoritati langa majoritati de extractie indoielnica, ei au gasit solutia in separatie si segregare. Conferinta noastra, dimpotriva, a vorbit despre unitate iar unul din mesajele sale a fost ca in timp ce trecutul ne-a despartit, viitorul trebuie sa ne uneasca.

Niciunul dintre voi, dragi prieteni, nu a protestat impotriva audierii si nici nu a exprimat nemultumire legat de acest eveniment. De ce oare? Pur si simplu pentru ca, din pacate, nu v-ati impacat inca cu trecutul vostru; nu v-ati acceptat inca trecutul. Fascistii si bolsevicii sunt acceptabili atata timp cat au fost buni patrioti si au aparat Ungaria Mare. Daca dragostea pentru Ungaria nu scuza vreun pacat, cel putin justifica o atitudine de complacere spre pacatosi.

De fapt, problema nu a fost dezbaterea noastra. Problema a fost ca, in timp ce va simtiti in largul vostru cand vorbiti de istoria altora nu sunteti inca gata sa va confruntati cu trecutul vostru, sa vorbiti liber cu altii despre istoria voastra si, in cele din urma, sa va iubiti tara magnifica cu dragostea exigenta pe care o merita. Nu sunteti inca capabili a face diferenta intre istorie si mitologie. Traversand deja acest drum si stiind cat de greu este, va intelegem si va asiguram de compasiunea noastra.

In timpul audierii legate de Voievodina, un vorbitor maghiar a pretins ca romanii si slovacii sunt maghiarofobi. (Speram ca a fost vorba de o greseala de interpretare.) Poate ca unii dintre ei sunt maghiarofobi dar nu au o greutate reala. Problema este ca exista un numar din ce in ce mai mare de maghiarofili dezamagiti.

Va invit sa lucram impreuna pentru a ne uni destinele in cadrul unei Europe unite, libere de teama de vechi demoni care ne-au facut sa ne luptam unii cu altii si care au adus armatele romanesti la Budapesta. Sa avem curajul de a recunoaste ca trecutul nostru combina lumini si umbre si sa lasam trecutul istoricilor, dar acceptandu-l ca atare de dragul unui viitor mai bun. Cand am intrat in Uniunea Europeana am lasat Trianonul in afara. Sa nu ne intoarcem ci sa integram mostenirea noastra istorica intr-o cu totul noua logica istorica. Intr-un asemenea efort ne veti gasi mereu de partea voastra.
Cu stima,

Adrian Severin

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.