Va mai reuşi SUA să pună şi acum batista pe ţambal?
Toată lumea e concentrată acum pe Silicon Valley Bank(SIVB). Doar că treburile nu au început acum, ele sunt mult mai vechi şi mai profunde decât par. De exemplu, semnalul de alarmă legat de SIVB ar fi trebuit tras încă din momentul în care „geniul” Bankman-Fried şi-a parcat căruţele în gard. O întreagă garnitură de „inovatori” s-au trezit atunci cu miros de rahat în birourile luxoase pe care le ocupau, dar au preferat să dea cu parfum în condiţiile în care chiar şi clienţii ignorau îngrozitoarea putoare.
Înainte de SIVB am mai avut un eveniment peste care publicul a trecut fără să-l observe, anume prăbuşirea Silvergate Bank(SI). Cu câţiva ani în urmă, SI luase decizia de a deveni „inovatoare”, investind puternic pe piaţa cripto, acel El Dorado al profiturilor perpetue care, în urmă cu câţiva ani cuprinsese chiar şi coafezele şi şoferii de TIR. De ce să te îndrepţi spre o zonă atât de mişcătoare? Pentru că banii erau mult prea ieftini ca să nu merite să fie riscaţi la „păcănele”.
Cu toate că aţi fi tentaţi să credeţi că Silicon Valley Bank e o bancă mică pentru că n-aţi auzit de ea, în realitate nu-i aşa. Avea depozite de aproape 200 mld. $ şi activa aproape marginal în zona cripto, fiind activă în zona hedge fund-urilor şi a capitalurilor cu risc ridicat. Miercuri au început să se manifeste probleme după ce au raportat o pierdere sănătoasă şi au declarat că vor emite acţiuni. A fost momentul în care clienţii cu bani plasaţi acolo s-au prins că s-a tras cu pistolul care semnalizează startul competiţiei de fugă din banca cu probleme. Şi iată cum, de după colţ, un bancher golan a apărut ca salvator al fugarilor. Individul se numeşte Jamie Dimon şi e probabil unul dintre ultimii dinozauri de pe Wall Street. Jamie e un mix fascinant de capacităţi fenomenale de analiză şi luare de decizie, combinate cu o fineţe aparte, dar şi cu o doză de golăneală specifică marilor escroci. Nu ştiu cum se face că, marea parte din fondurile care-au zburat în panică de la SIVB au aterizat în curtea lui Jamie. Şi, de asemenea, nu-mi dau seama cum de-a ajuns căruţa lui Jamie un safe haven, în ciuda scandalurilor prin care-a trecut şi trece.
Dar să lăsăm speculaţiile de-o parte şi să înţelegem ce se întâmplă. FDIC-ul s-a mişcat admirabil, iar începând de luni deponenţii îşi vor putea retrage sumele garantate. Dar cum de s-au pus atât de prompt în mişcare? Pentru că e panică. Uitându-ne pe structura activelor SIVB constatăm că banca avea în proporţie de aproape 60% titluri de trezorerie şi alte obligaţiuni, titluri care au tot scăzut erodându-le poziţiile. De asemenea, vreo 30% erau plasate în credite, între care cele mai multe erau dintre cele „profitabile”, acordate fondurilor de risc ridicat. De fapt, prin politica sa de plasament, SIVB pare că a încercat să compenseze pierderile din titlurile de stat cu plasamente de risc ridicat. Dar de ce-ar face cineva aşa ceva? În mod normal, dacă vezi că există o poziţie care-ţi erodează structura plasamentelor renunţi la ea, tai răul de la rădăcină. Sau, cel puţin, îţi reduci expunerea. Ei bine, tocmai aici e problema.
Instituţiile financiare americane sunt blindate cu „datorie a statului american”. Asta deoarece China e balena care încearcă să se mişte graţios precum o balerină pentru a scăpa de titlurile americane pe care le deţine. Însă nu vrea să facă valuri, astfel încât tot cumpără şi vinde, având grijă ca ieşirile să fie mai mari decât intrările şi astfel s-o şteargă englezeşte, asemeni celor care trag ţepe restaurantelor motivând că ies la o ţigară. De asemenea şi Banca Japoniei a început să iasă din schemă, motivând că are destulă bătaie de cap cu gestionarea datoriei ţării la propria bancă centrală. Astfel rămân pe poziţie de cumpărători doar băncile locale, care, probabil, au consemn de a nu vinde. Înţelegeţi cât de delicată e situaţia? Cu alte cuvinte mai bine dai faliment, dar de banii plasaţi în titlurile de stat nu te atingi!
Chestiunea e destul de vizibiă, însă ea persistă de la fosta criză din 2008, atunci când oficialii FED au crâmpoţit Lehman Brothers şi Bear Stearns pe altarul stabiltăţii financiare a lumii. Practic încă de atunci sitemul bancar al lumii era falit, doar că s-a pus batista pe ţambal, s-a spus că totul e în regulă, iar lumea a fost mulţumită. Încă de-atunci ţip ca nebunu-n deşert că rahatul e mare, dar celor mai mulţi nu le vine a crede. Asta în ciuda evidenţelor vizibile din satelit în scriptele lor!
În 2019 a fost un moment cheie. Încă din luna mai avertizam că e groasă şi că trebuie să urmeze ceva mare. În septembrie sistemul a intrat în panică şi am avut epopeea mega-giganticelor tranzacţii repo. Le-am descris la momentul respectiv. Era aproape inevitabilă o catastrofă, doar că s-a întâmplat ceva neaşteptat: povestea cu pangolinul mâncat de liliac şi transformat alchimic într-un „viruş ucigaş” cu o mortalitate de 0,00001%(exagerez, desigur!) şi care-a ţinut timp de doi ani în lockdown întreaga planetă. Pare a fi fost o pauză necesară „reaşezării” structurilor bancare pe baze „solide”. Doar că a venit din spate nota de plată, iar FED-ul a fost obligat de situaţie să mărească dobânzile. Parteahilară abia de-aici începe. În general, creşterea dobânzii de intervenţie e motiv de bucurie pentru bănci deoarece îşi majorează marjele de profit jonglând cu diferenţiale mai mari de dobândă. Ei bine, asta se întâmplă pe pieţele normale. În SUA şi-n naţiunile aflate sub influenţa directă a FED-ului e rost de doliu întrucât ceea ce s-a întâmplat la SIVB se multiplică la fiecare participant. Distorsiunile din trecut îşi spun cuvântul şi absolut totul funcţionează anapoda. Care-i salvarea? Un nou lockdown?
Abia acum puteţi înţelege de ce fiecare secundă a războiului din Ucraina încinge cazanul sub presiune al dolarului. Nu-i ciudat? Rusia, un pigeu faţă de SUA din punctul de vedere al PIB-ului, provoacă daune extreme prin simpla prelungire a unui conflict. Am mai explicat-o într-un articol anterior: când şi-au retras în grabă ambasada de la Kiev, americanii mizau pe un blitzkrieg de care să profite prin intermediul grupurilor de gherilă urbană. 90%din pregătirea occidentală a armatei ucrainene s-a axat pe gherila urbană. De aceea sunt atât de greu de cucerit localităţile ocupate de ucraineni. O cucerire rapidă a ruşilor ar fi convenit de minune deoarece s-ar fi transformat într-o înfrângere treptată, după principiul „câştigi lupta, dar pierzi bătălia”. Doar că ruşii par a fi întors masa, jucând un joc stupid de-a neputinţa, retragerea, reluarea şi tot aşa. Un joc necesitând nu doar eforturi financiare masive, dar şi de altă natură. Calculaţi cât se bagă în transformatoare, generatoare, dar şi în materia primă transferată gratis Ucrainei doar pentru a rezista. Şi-apoi a venit la pachet dezastrul: blocarea rezervelor internaţionale ale Rusiei- atât cele în dolari cât şi cele în EUR – chestiune considerată nucleară, a condus la rezultate contrare: dolarul şi euro încep să se evapore din rezervele statelor necotropite, locul acestora fiind luat de aurul ţinut domestic. Astfel, presiunea pe principalele bănci centrale ale lumii este imensă, iar aceasta se răsfrânge la nivelul băncilor din sistem. Înţelegeţi de ce Nuland nu mai doarmenopţile căutând alte şi alte zone pentru revoluţiile sale portocalii antiruseşti?
Ceea ce vreau să vă spun este că, cel mai probabil, FED-ul va injecta o nouă cantitate astronomică de dolari în piaţă pentru a evita dezastrul de pe băncile legate ombilical de sine. Acelaşi lucru va trebui să facă şi BCE, probabil într-o mişcare corelată, aşa cum ne-a obişnuit. Şi, cel mai probabil, sclavul japonez va fi pus din nou pe poziţia de cumpărător de datorie americană.
Întrebarea de 1000 de puncte este cât timp va mai rezista această schemă ponzi având la bază doar emisiunea de promisiuni deşarte? Aici e întrebarea. Stăpânii din spate spun că se va calma odată cu apariţia CBDC-urilor. Vedem dacă, dincolo de sclavie, scamatoriile financiare ale celor mai mari iluzionişti ai timpurilor vor mai putea păcăli publicul. Eu unul sunt sceptic, dar, în acelaşi timp, sunt şi conştient că atâta vreme cât o halcă imensă – şi net majoritară – a populaţiei trăieşte în hipnoză, scamatoriile grosolane ale magilor banilor murdari vor continua să funcţioneze. Cine are ochi de văzut însă trebuie să vadă! Şi-ar mai fi ceva: odată detonat, bolovanul o va lua la vale. Până acum, duşmanii SUA nu au găsit cantitatea optimă de exploziv. Sau n-au vrut s-o găsească!
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
