Urna cea de Taina
Nu vad de ce nu i-ar fi ingaduit cetateanului pios, macar in aceste zile, sa se proiecteze intr-o metafora pascala. Dupa cat post a tinut, este vrednic macar sa se imagineze in atmosfera originara a Pastilor, asa cum a fost ea instituita pe traditie. La care poate sa adauge si ceva ingrediente moderne, ca semn al coruperii inocentei primordiale a Sarbatorii.
Decorul este pregatit in detaliu pentru indrazneala unei regii moderne a piesei jucate pe strazile Ierusalimului cu aproape doua milenii in urma. Cetateanul brasovean este mai privilegiat decat alti figuranti. Sceneta Urna cea de Taina seamana izbitor la Brasov cu agapa din Joia Mare, despre care credem ca s-a petrecut precum in fresca lui Leonardo da Vinci. Alegatorul este inconjurat de fix doisprezece candidati la Primarie. Care discuta, vocifereaza, se intind sa-i spuna ceva la ureche, il lingusesc sau il ignora.
Pe masa nu se afla vinul si painea Euharistiei, ci berea si micii pomenilor electorale. „Luati si gustati, acesta este Micul meu!” il indeamna fiecare pe inocentul elector, care peste-o luna va merge la vot precum mielul la taiere.
Ceata din precampanie va continua cu smogul gros al adevaratei campanii electorale. Asa ca bietul nu stie sigur cine il va vinde. Banuieste insa ca bietul tarif de 30 de arginti s-a indexat de 2000 de ani incoace cu un procent corespunzator si a ajuns o suma babana.
Neajunsul remake-urilor fata de original este ca purtatul in spate al crucii unei alegeri proaste nu dureaza doar o dupa-amiaza. Calvarul se intinde pe patru ani, cu posibilitate de prelungire, dupa umorile Curtii Constitutionale.
Singura facilitate este ca, la Brasov, Via Crucis este asfaltata.
Vifor Rotar
