Urare pentru fraudacii de banci mici: La mai Maior!
Un cotidian brasovean s-a inhamat la delicata – si aproape ilizibila – sarcina de a descolaci tentaculele caracatitei creditelor frauduloase din jurul filialei brasovene a Romexterra Bank. Subiectul ocupa de ceva vreme – prea multa, pe gustul meu – deschiderile editiilor ziarului si o va tine probabil tot asa pana la alegeri, dand impresia ca mai are destula munitie si pentru eventualul tur doi.
Pana la urma, demersul gazetaresc de dare in vileag a matrapazlacurilor deosebit de penale de la Romexterra este cat se poate de laudabil. Ar fi fost si infinit mai credibil daca nu venea la o distanta atat de mare de la petrecerea faptelor si daca nu ar incerca excesiv sa albeasca un personaj incalificabil de teapa revolutionarului Dorin Lazar Maior. Cu cat sunt mai scoase la lumina tertipurile financiare petrecute la adapostul siglei bancii cu atat mai dalb si nevinovat apare Maior, primul arestat in scandalul Romexterra si denuntatorul faptelor de-acolo, din motive care n-au nimic de-a face cu impulsul civic de a semnala ororile financiar-bancare cu pricina.
Indignarea cititorului la lectura aventurilor din interiorul bancii creste insa odata cu sila de a-l vedea spalat de pacatele financiar pe zisul Maior. La stadiul la care au ajuns deconspirarile, individul a intrat deja in faza de clatire. La finalul mega-anchetei, vom avea o banca neagra ca smoala si un ingeras revolutionar diafan, care abia va mai putea sa paseasca, atat va fi de usor la suflet si la trecut.
E drept ca si numele personajelor face jocul anchetei jurnalistice. Cum naiba sa te cheme Matzepiuc si sa fii director adjunct de banca, locul ideal de tras tzepe titularilor de conturi? N-au si baietii astia de la recrutare personal niste criterii de angajare? Acolitul Matzepiucului la rulat sume uriase prin conturi se numeste Doftoreanu, un cognomen foarte util in caz ca vreun credit se imbolnaveste si are nevoie de respiratie cont la cont.
Harnicia gazetareasca ar fi scuzabila doar pe fondul contrastului puternic cu apatia DNA, care si-a pierdut interesul pentru anchetare dupa ce l-a umflat pe Maior si pe un trepadus din gasca revolutionarilor. Aceiasi jurnalisti n-au insa nici o scuza pentru aluziile veninoase pe care le-au strecurat recent cu privire la o pretinsa conspiratie bancara de inlaturare a lui Maior din fruntea vitejilor din Decembrie.
Din postura grotesca de victima, revolutionarul continua sa livreze presei material pentru ancheta. Care mai are putin si se apropie de momentul delicat al intrarii in scena a lumii interlope brasovene. Punem pariu ca divulgarile se vor opri aici?
Fraudacii bancilor vor putea apoi sa-si continue linistiti – daca n-o fac deja – opera de manarire a conturilor si pe la alte institutii de gen. Mai mari si mai cunoscute. Ce poti sa le urezi decat „La mai…Maior!”
Vifor Rotar
