UN OM FANTASTIC ( XI )

UN OM FANTASTIC ( XI )

0 156

UN? OM? FANTASTIC ( XI )


?


Thomas, gallant,se ridica din scaun, inclinandu-se. Ea parasi camera. El se aseza din nou. Astepta, calculand pe ceasul sau cu repetitie, Opt minute lungi. Instinctul, format si ascutit de-a lungul anilor de viata nelegiuita, il avertiza: ceva nu e in regula aici. Dar ce ?


Usa se deschise si aparu din nou Helene. Era insotita de un barbat inalt si uscativ, cu fata bronzata si falci late, cu parul grizonat tuns scurt, cu camasa alba de nailon sub costumul la un rand.


“ Baronul Jaques de Couville, unchiul meu. Domnul Ott “, facu Helene prezentarile.


Domnii isi stransera mainile. Thomas isi zise, tot mai suspicios: tipul are o laba de cowboy. Si falci de parka ar mesteca intr-una guma. Si un accent … Daca asta e un aristocrat de origine franceza, halesc o matura la micul dejun !


Se hotari sa o scurteze:


“ Domnule baron, ma tem ca am speriat-o pe incantatoarea dumneavoastra nepoata. Sa uitam toata povestea. Pentru mine a fost o deosebita cinste sa va cunosc. “


“ Un moment, domnule Ott, nu fiti chiar asa de grabit. Sa luam loc. “


Si baronul dadea semen de nervozitate., Apasa butonul unei sonerii.


“ Sa discutam in liniste afacerea. Acompaniati de un paharel. “


Cand arogantul servitor aduse bautura, aceasta se dovedi a fi Bourbon, nu Scotch.


Tot mai multi mi displace acest baron, isi zise Thomas.


Baronul relua discutia. Recunoscu ca se gandise la o participatie mult mai mica: “… poate o suta de mii ? “


“ Domnule baron, sa o lasam balta “, spuse Thomas.


“ Sau o suta cincizeci de mii … “


“ Realmente, domnule baron, realmente … “


“ Poate chiar doua sute de mii …” Suna aproape rugator.


In incapere isi facu aparitia arogantul servitor, spre a anunta o convorbire interurbana. Ca urmare, baronul disparu, insotit de nepoata.


Thomas incepu, incetul cu incetul, sa se amuze pe seama acestei familii de aristocrati. Cand, dupa vreo zece minute, baronul reveni singur, alb la fata si transpirand din plin, lui Thomas aproape ca I se facu mila de bietul om. Se ridica si isi lua ramas bun.


Pe hol o intalni pe Helene.


“ Plecati deja, domnule Ott ?”


“ V-am deranjat deja prea mult “, spuse Thomas si ii saruta mana.


In acel moment ii simti parfumul si ii adulmeca aroma pielii si spuse:


“ M-atiface foarte fericit daca ati binevoi sa cinati cu mine la ‘ Bour au Lac ‘ sau oriunde dispuneti dumneavoastra. Va rog sa acceptati.”


“ Domnule Ott …”


Raspunsul Helenei suna de parka ar fi vorbit o statuie de piatra.


“ … nu stiu cat ati baut, dar invitatia o pun pe seama whiskyului consumat. Ramaneti cu bine.”


?


( va urma )


?


( traducere si adaptare dupa “ Es muss nicht immer Kaviar sein “ )


?


Dan Bota ??

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.