UN OM FANTASTIC ( VIII )

UN OM FANTASTIC ( VIII )

0 63

?


Thomas Lieven zambi visator si scoase din buzunar un ceas de aur cu repetitie. Ceasul era o mostenire de la tatal sau. Thomas fusese insotit de acest ceas cu capac automat prin toate primejdiile pricinuite de viata sa aventuroasa: fusesera evadari temerare, unele clipe placute,? momente in care fusese vanat ca un caine turbat, dar de ceas reusise sa nu? se desparta niciodata. Thomas Lieven reusise iar si iar sa-l ascunda, sa-l pazeasca sau sa-l recucereasca. Facu sa sara capacul. Un fin mecanism anunta cristalin ora.


Bastian spuse imbufnat:


“ Nu-mi intra in cap. Stiu, o actiune reprezinta parte dintr-o intreprindere. Pe baza cupoanelor scadente se primesc, la diferite termene, dividende care reprezinta, la randul lor, cota parte din profitul obtinut de intreprindere.”


“ Da, si ce-i cu asta, micutule ? “


“ Pe toti dracii, dar nu exista banca pe lume unde sa poti prezenta, fara urmari neplacute pentru tine, cupoanele contrafacute ! Seriile de pe ele apar bineinteles si pe actiunile? adevarate, care se afla in posesia cuiva? Toata schema sare imediat in aer.”


Thomas se ridica.


“ Bineinteles ca nu voi prezenta niciodata cupoanele la vreo banca.”


“ Si atunci care e spilul ?”


“ Rabdare si vei afla “, spuse Thomas si forma cifrul unui seif ingropat in perete. Deschise o usa grea, de otel. In seif se aflau bani, cateva lingouri de aur cu miez de plumb ( si cu o istorie recenta ) si trei cutii cu briliante. Ceva mai intr-o parte se gaseau niste pasapoarte.


Thomas spuse ganditor:


“ Pentru mai multa siguranta voi merge in Elvetia sub alt nume. Ia sa vedem ce pasapoarte nemtesti mai avem.”


Citi zambind numele titularilor.


“ Doamne, cate amintiri ma leaga de ele: Jakob Hauser…Peter Scheuner…Ludwig, cavaler de Trendelenburg…Wilfried Ott…”


“ Trendelenburg erai pe vremea smenului cu Cadillacurile la Rio. Pe cavaler l-as lasa sa se mai odihneasca putin. La fel pe Hauser. Pe asta il mai cauta si azi aia din Franta “, comenta Bastian melancholic.


?


?


“ Luati loc, domnule Ott. Cu ce va putem fi de folos ?” intreba seful Sectiei Valori, punand pe birou cartea de vizita pe care scria simplu: Wilfried Ott, industrias, Duesseldorf.


Pe seful Sectiei Valori il chema Jules Vermont. Biroul sau se afla la primul etaj al Bancii Centrale Elvetiene din Zuerich.


Thomas Lieven, care tocmai se numea Wilfried Ott, intreba:


“ Sunteti francez, domnule ?”


“ Din partea mamei.”


“ Atunci sa folosim franceza “, propuse Thomas, alias Wilfried Ott, continuand conversatia intr-o franceza fara cusur.


Soarele rasari pe fata lui Jules Vermont.


“ As putea deschide la banca dumneavoastra un depozit sub cifru ?”


“ Bineinteles, domnule.”


“ Tocmai am procurat cateva actiuni DESU. As dori sa le las aici, in Elvetia. Cum am mai spus, intr-un depozit sub cifru, nu nominal…”


“ Inteleg, afurisitul fisc german, nu ?” Vermont facu cu ochiul.


Ca strainii depuneauvalori in bancile elvetiene nu era o noutate. In Elvetia se odihneau, in anul de gratie 1957, per total, 150 miliarde de franci elvetieni apartinand unor straini.


“ Ca sa nu uit “, spuse Thomas Lieven, “ va rog sa dispuneti decuparea cupoanelor pe anii 1958 si 1959. Deoarece nu stiu cand voi mai avea ocazia sa trec prin Zuerich, voi pastra asupra mea aceste cupoane, pe care le voi schimba eu insumi. Asta va usureaza si dumneavoastra munca,”


Iar in gand adauga: si pe mine ma scuteste de puscarie.


Putin mai tarziu formalitatile erau indeplinite. Thomas Lieven se afla in posesia unei chitante de deposit emisa de Banca Centrala a Elvetiei, din care rezulta ca domnul Wilfried Ott, industrias din Duesseldorf, in Germania Federala, a depus actiuni DESU in valoare nominala de un milion DM.


?


( va urma )


?


( traducere si adaptare dupa “ Es muss nicht immer Kaviar sein “ )


?


Dan Bota


?

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.