Un om fantastic ( III )

Un om fantastic ( III )

0 57


Pentru Thomas Lieven nu exista Cortina de Fier. Facea si desfacea in Rasarit ca si in Apus. Autoritatile de pretutindeni tremurau cand auzeau de el.


Deputati ai diferitelor diete regionale si parlamentari din Bonn mai tremura si azi. Ei stiu ca Thomas Lieven traieste si ca in capul lui sunt stocate o gramada de date despre misculatiile bancilor, despre tripouri, despre antreprize si spalare de bani, despre noile misiuni ale Bundeswehrului…


Bineinteles ca numele lui nu este Thomas Lieven.


In actualele imprejurari vom fi iertati ca i-am schimbat numele si i-am dat o alta adresa. In istoria acestui candva pasnic cetatean, a carui pasiune este si astazi gatitul, dar care a devenit, impotriva vointei sale, unul dintre cei mai mari aventurieri ai timpurilor noastre, nu s-a schimbat nimic. Aceasta istorie este adevarata.


Noi incepem cu depanarea ei din seara zilei de 11 aprilie 1957, cu acel moment istoric in care Thomas Lieven tocmai tinea o prelegere asupra modului de preparare a unei salate de laptuca…


Sa ne intoarcem, deci, in bucataria vilei sale.


“ Salata nu trebuie sa intre in contact cu metalul “, spuse Thomas Lieven.


Kitty privea ca hipnotizata la mainile fine ale stapanului ei si ii asculta infiorata cuvintele.


“ Pentru sos “, continua Thomas Lieven, “ se ia un varf de cutit de piper, un varf de cutit de sare, o lingurita de mustar iute. Se adauga un ou fiert tare si tocat foarte marunt. Mult patrunjel verde. Si mult arpagic. Patru linguri de ulei de masline original Italian. Kitty, uleiul, te rog ! “


Imbujorandu-se, Kitty ii intanse uleiul.


“ Dupa cum am spus, patru linguri. Si acuma ne mai trebuie un sfert de litru de smantana, dulce sau mai acruta. Chestie de gust. Eu o prefer pe cea un pic mai acruta…”


In acel moment se deschise usa bucatariei si isi facu aparitia un tip de dimensiuni uriase. Purta pantaloni gri, dungati cu negru, o vesta dungata in albastru-alb, o camasa alba si papion alb.Capul ii era impodobit de o coama rosie, sarmoasa. Daca ar fi fost chel, ar fi aratat ca o dublura supradimensionata a actorului Yul Brinner.


“ Ce e, Bastian ?”, intreba Thomas.


“ A sosit domnul director Schallenberg “, spuse majordomul cu o voce usor haraita si cu accent frantuzesc.


“Punctual pana in maduva oaselor. Cu un astfel de om vom putea colabora minunat. “


Isi scoase sortul.


“ Masa va fi servita peste zece minute. Va servi Bastian. Dumneata, draga fetito, ai liber.“


?


( va urma )


?


( traducere si adaptare dupa “ Es muss nicht immer Kaviar sein “ )


?


Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.