Un om fantastic (I)

Un om fantastic (I)

0 70


Prolog 

 “ Noi, germanii, draga kitty, suntem in stare de miracole economice, dar nu stim sa facem o salata “, ii spuse Thomas Lieven brunetei cu forme atragatoare ce se afla langa el.


“ Desigur, stimate domn “, spuse Kitty. O spuse cu respiratia taiata, caci era al naibii de indragostita de sarmantul ei stapan. Si, cu ochii plini de iubire, il sorbea din priviri pe Thomas, care se afla in imperiul ei, bucataria.


Thomas Lieven purta peste smooching – albastru inchis, cu revere inguste – un sort de bucatarie. In mana tinea un servet de panza. In servet se aflau frunzele gingase a doua foarte frumoase capatani de salata.


Ce barbat, gandi femeia Kitty, cu ochii stralucind. Admiratia fetei era cladita si pe faptul ca stapanul ei, proprietarul unei vile cu multe camere, stia sa se miste cu multa naturalete in imperiul in care ea ar fi trebuit sa domine.


“ Sa faci o adevarata salata este o arta cazuta aproape in desuetitudine “, spuse Thomas Lieven.” Prin Germania centrala se prepara prea dulce si are gust de prajitura alterata. In Germania meridionala este acra precum nutretul iepurilor. Iar in nordul Germaniei gospodinele folosesc ulei obisnuit din floarea soarelui. O, sfinte Lucullus ! Uleiul acesta este bun pentru uns broastele de la usi, dar nu pentru salata.


“ Desigur, stimate domn “, spuse Kitty cu rasuflarea taiata. In departare incepura sa bata clopotele unei biserici. Erau orele 19 ale zilei de 11 aprilie 1957.


Ziua de 11 aprilie parea sa fie o zi ca toate celelalte. Nu si pentru Thomas Lieven. Caci  in aceasta zi el spera sa puna punct unui trecut zbuciumat, aflat, de multe ori, in afara legii. Thomas Lieven ocupa la aceasta data de 11 aprilie 1957, cand tocmai implinise 48 de ani, o vila inchiriata in cea mai selecta zona din Duesseldorf, pe Cecilien-Allee. Dispunea de un cont frumusel la banca Rhein-Main si conducea un automobile sport de lux, marca germana, care-l costase 32.000 DM.


Infatisarea lui Thomas Lieven era cea a unui barbat foarte bine la cei aproape 50 de ani ai sai. Inalt, zvelt si bronzat, avea o privire inteligenta, usor melancolica. Iar o gura senzuala completa fata prelunga. Parul negru si grizonat pe la tample era tuns scurt.


Thomas Lieven nu era casatorit. Vecinii il stiau de om linistit si distins. Il socoteau om de afaceri german cu baze solide, dar ii deranja oarecum faptul ca nu puteau afla mai multe amanunte despre persoana si situatia sa.


 


( va urma )


 


( traducere si adaptare dupa “ Es muss nicht immer Kaviar sein “ )


 


Dan Bota                                                                                       


 


 


 


 

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.