Un om fantastic ( 47 )
6.
Un ciudat joc al nefundamentabilei intamplari hotara ca, in aceeasi seara, cam la aceeasi ora, generalul Otto von Stuelpnagel, comandant militar in Franta, sa inchine, in saloanele de la ‘Hotel Majestic’, o cupa de sampanie cu inca doi domni. Unul dintre acesti doi domni se intampla sa fie seful Abwehrului german, amiralul Wilhelm Canaris, celalalt fiind, asa cum l-am cunoscut, micul si caruntul general de corp de blindate Erich von Felseneck.
Cupele sunara argintiu. Domnii tocmai ciocnisera in fata unui tablou care il reprezenta pe Napoleon I Bonaparte. Tinutele de gala ale tuturor armelor straluceu intr-o atmosfera colorata..
Generalul von Stuelpnagel spuse:
“In cinstea necunoscutilor si nestiutilor eroi ai serviciului dumnevoastra, domnule Canaris.”
“In cinstea mult mai vitejilor dumneavoastra soldati, domnii mei !”
Generalul von Felseneck era putin cam ciupit. Bause cam multisor si se apuca de ras strengareste:
“Amirale, nu fiti chiar atat de modest. Voi, astia secretii, sunteti dati naibii.”
Il amuza amintirea.
“Din pacate nu pot sa-ti dezvalui chestia, draga Stuelpnagel. Am fost initiat ca purtator de secrete. Dar pot zice ca ii umbla mintea amicului Canaris.”
Baura.
Se apropiara generalii Kleist si Reichenau, care-l ispitira pe Stuelpnagel in alta parte.Generalul von Felseneck fu privit de Canaris cu un subit interes. Canaris ii oferi o tigara de foi si il intreba in treacat:
“N-am prea inteles despre ce vorbeati adineauri.”
Felseneck chicoti:
“Sunt purtator de secrete, domnule amiral. De la mine nu scoateti nimic.”
“Dar cine v-a impus aceasta tacere absoluta?”
“Unul din oamenii dumneavoastra – un tip grozav. Si nu exagerez, jos palaria !”
Canaris zambi, insa privirea ii ramase rece.
“Domnule general, chiar ca mi-as dori sa aflu povestea. As fi interesat sa vad care dintre micile noastre trucuri v-au impresionat atat de mult.”
“Ei bine, ar fi si caraghios sa ma feresc tocmai de dumnevboastra ! Spun doar atat: mapa neagra !”
“Aha ! Da, da, mapa neagra !”
Canaris clatina capul binevoitor.
“Intr-adevar, ce tip, domnule Canaris ! Tupeul cu care mi s-a prezentat drept diplomat american ! Siguranta sa ! Calmul dovedit dupa arestarea sa de catre unul dintre oameii mei !”
Von Felseneck rase din inima:
“Aduce doi spioni francezi si mapa continand toate dosarele lui ‘Deuxieme Bureau’ pentru a le avea noi in deplina siguranta si isi gaseste si timpul sa-mi explice cum se gateste adevaratul gulas de cartofi ! Iar si iar imi amintesc de acest baiat. As fi incantat sa am si eu asemenea oameni la statul meru major.”
Canaris incepu:
“Da, avem in bransa noastra cativa asemenea tipi. Imi aduc aminte de toata povestea … “
Bineinteles ca habar nu avea de poveste, Dar instinctu ii spunea: trebuie ca s-a intamplat ceva ingrozitor. Cu prefcuta nepasare spuse:
“Un moment, va rog, oare cum il chema pe …- ?
Lieven,Thomas Lieven. Comandamentul W.B.K.Koeln. In cele din urma mi-a prezentat legitimatia, Thomas Lieven. Acest nume nu-l voi uita niciodata !”
“Lieven, bineinteles. Este intr-adevar un nume de memorat”
Canaris facu semn unei ordonante si lua doua cupe cu sampanie de pe tava de argint.
“Domnule general, sa mai bem un pic. Haideti sa ne retragem in nisa aceea, Mai povestiti-mi cate ceva despre intamplarea? dumneavoastra cu prietenul nostru Lieven. Imi plce sa ma mandresc cu oamenii mei … ‘
(va urma ).
(traducere si adaptare dupa “Es muss nicht immer Kaviar sein” )
Dan Bota
?
