Un om fantastic (202)

Un om fantastic (202)

0 51

21.

Thomas fu liberat pe 14 mai 1954. La poarta puscariei il astepta Bastian. Plecara imediat spre Riviera pentru ca Thomas sa se refaca, la Cap Ferrat, dupa cele indurate la ‘mititica’.
Se intoarsera pe Cecilien-Allee din Duesseldorf abia in vara lui 1955. Thomas inca mai avea ceva bani, inca mai avea un cont deschis la banca ‘Rhein-Main’. Vecinii il socoteau un om de afaceri vest-german cu baze solide, cu toate ca ii cam deranja lipsa altor informatii concrete asupra lui.
Thomas nu facu, luni dupa luni, nimic altceva decat sa mediteze si sa se odihneasca.
Bastian interveni intr-o zi:
“Mai omule, trebuie totusi sa ne apucam de vreo treaba, ceva. Banii nu o sa tina o vesnicie. La ce te gandesti?”
La care Thomas ii raspunse simplu:
“Ma gandesc la o mare operatiune cu actiuni. La care nimeni sa nu aiba de pierdut”
Thomas pregati aceasta actiune cu multa grija si fara sa faca economie de timp. Lua startul abia pe 11 aprilie 1957, invitandu-l pe grasul domn director Schallenberg, proprietarul unei fabrici de hartie, la o cina in vila sa.
Thomas descoperise ca Schallenberg fusese, in timpulrazboiului si purtand numele de Mack, Wehrwirtschaftsfuehrer in districtul Warthe, si ca se mai afla inca pe lista criminalilor de razboi cautati de polonezi. Asa ca domnului Schallenberg nu ii ramase altceva de facut decat sa raspunda pozitiv solicitarilor lui Thomas, chiar daca o facu scrasnind din dinti: ii puse la dispozitie cincizeci de coli de hartie filigranata speciala, din aceea care se folosea la tiparirea actiunilor.
Ne este cunoscut cum a folosit Thomas acea hartie speciala si cum a rezolvat problema cu actiunile DESU la Zuerich. Toate acestea le-am spus la inceputul povestirii. Castigul sau de 717.850 franci elvetieni il insotea pe drumul sau spre Riviera, impreuna cu tanara si frumoasa Helene de Couville, cea pe care o cunoscuse la Zuerich.
Am povestit deja despre groaznica surpeiza care se abatu asupra lui Thomas in noaptea in care dulcea Helene deveni, intr-o camera a hotelului de lux ‘Carlton’ din Cannes, iubita sa.
Helene izbucnise deodata in inspaimantatoare suspine si hohote de plans:
“Te-am mintit ! Ah, iubitule, trebuie sa-ti marturisesc, lucrez pentru americani, pentru serviciul lor secret … Eu … am primit ordin … sa ma ocup de tine … FBI-ul vrea sa lucrezi neaparat pentru el … Si daca refuzi, te vor aranja …”
Thomas o lasase singura pe disperata Helene. Se dusese in dormitorul sau, se asezase in fata ferestrei deschise, privind spre stelele care luceau deasupra Mediteranei. Si meditase asupra acestui cerc format din viata sa dezordonata, incalcita, plina de aventuri turbate si nebunie, cerc ce incepuse sa se formeze in acea zi calda de mai 1939 …

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.