Un om fantastic (190)
9.
Thomas era constient de un lucru: trebuia sa vada cum sa o stearga mai repede inapoi, peste granita. Acestei perechi nu era in stare sa ii faca fata. Asa ca va da schitele pe degeaba, numai sa scape. Si asa nu aveau nicio valoare.
Se targui, in timpul mesei, cu indarjire, dar numai asa, de amorul artei, pentru ca stia: rusilor le place asa ceva. Colonelul participa cu entuziasm. Dunia sedea intre ei si-I privea, pe rand, dusa pe ganduri. Se manca si se bau groaznic de mult, dar de data asta, gratie acelor blinii grase, Thomas ramase cu capul limpede.
“Ei bine, domnule colonel, va propun altceva: va dau planurile pe gratis si in schimb il lasati pe prietenul meu si inca pe cineva sa plece cu mine.”
“Pe inca cineva?”
“Pe domnul Roiben Ahazian. Nu stiu daca il cunoasteti. Inca putin din pulpa mea, stimata doamna?”
“Inca mult din pulpa dumneavoastra, domnule Lieven.”
Colonelul spuse dispretuitor:
“Daca il cunosc pe acest Ahazian? Pe golanul acesta, pe afaceristul acesta? Ce vreti sa faceti cu el?”
Thomas raspunse modest:
“Sa fac afaceri. Scuzati-ma, domnule colonel, dar daca Armata Rosie tocmai mi-a stricat o afacere, trebuie sa ma apuc de alta.”
“De unde il cunoasteti pe porcul acesta de armean?”
“Domnule colonel, pe porcul acesta de armean l-am cunoscut la Zwickau.”
Roiben Ahazian aparuse intr-adevar, mic de statura, gras, cu ochi de rechin si mustacioara, in aceasta dimineata la hotelul ‘La Cerbul’, cand Thomas tocmai isi lua micul dejun.
Herr Ahazian trecu direct la problema:
“Fiti atent, lasati-ma sa vorbesc, nu ma intrerupeti, sunt grabit, dumneavoastra la fel; stiu cine sunteti – “
“De unde?”
“Roiben Ahazian stie tot. Nu ma intrerupeti. Aici am necazuri. Cu rusii. Va spun foarte cinstit: am invartit niste afaceri cam dubioase. Si ei nu ma mai inghit.”
“Ascultati-ma un pic, Herr Ahazian …”
“SssssT. Ajutati-ma sa ajung dincolo si va fac milionar Ati auzit de ZVG?”
“Bineinteles.”
ZVG, adica ‘Zentrale Verwertungs-Gesellschaft’ (Societatea Generala de Revalorificare), avea sediul in Wiesbaden si fusese infiintata de americani. ZVG aduna in depozite uriase tot ce razboiul lasase in urma sa ca material: arme si munitie, locomotive si camioane, material sanitar, fiare vechi, lemnarie, oteluri, componente de poduri, avioane si altele. Administrarea ZVG fusese incredintata nemtilor. Dar cu conditia sa vanda doar in afara tarii – asta era conditia americanilor !
Herr Roiben Ahazian mitralie in continuare catre Thomas Lieven:
“ZVG nu are voie decat sa exporte, nu sa vanda nemtilor. Eu sunt strain. Mie are voie sa-mi vanda ZVG-ul. Am un var la Londra care ne avanseaza ceva capital. Infiintam o firma, dumneavoastra si cu mine. Intr-un an va fac milionar – daca ma ajutati sa trec dincolo.”
“La asta, Herr Ahazian, trebuie sa ma mai gandesc”, ii raspunse Thomas.
Thomas meditase asupra propunerii.Asa ca, in timpul unui dejun imbelsugat care avea loc intr-o fosta vila nazista, acuma confiscata de rusi, el ii spuse comandantului sovietic al orasului, Vasili Melanin:
“Lasati-l pe Ahazian sa plece cu mine si aveti schitele.”
“Herr Ahazian ramane aici. Iar eu voi capata totusi schitele.”
“Un moment, eu il am pe Herr Marek – il cunoasteti, normal,pe agentul acesta ceh. L-am lasat in ograda CIC-ului. Omul ramane in arest pana ajung eu acolo sa-I dau drumul.”
“Ei, si ce. Uite cum mi se rupe mie inimioara ! Imi dati planurile, ori ramaneti si dumneavoastra aici !”
“Ei bine, atunci raman si eu aici”, raspunse Thomas hotarat.
(va urma)
Dan Bota
