Un om fantastic (189)

Un om fantastic (189)

0 57

8.

Localul Palast-Caf? din Zwickau arata la fel de trist ca tot restul orasului cu cei 120.000 de locuitori ai sai. La sase ore dupa ce inlesnise – e drept, involuntar – fuga unei multimi apreciabile spre apus, il gasim pe Thomas intr-un colt al sus-numitului local, band limonada sintetica.
In acest 27 mai nu avea nimic de facut. Capitanul care il luase de la granita il lasase la Comandatura Zwickau. Comandantul sovietic al orasului, un anume colonel Melanin, ii transmisese lui Thomas, printr-un translator, mii de scuze si invitatia pentru a doua zi la noua.
Asa ca Thomas se caza mai intai intr-un hotel trist, dupa care isi facu aparitia in acest local. Statea si privea la oamenii tristi, la barbatii in costume vechi la doua randuri si cu camasi uzate si fara cravate la gat, la femeile nefardate, in ciorapi ordinari de lana si cu pantofi vechi cu talpa de pluta si necoafate, si medita: Doamne, cand te gandesti ca in lumea din care vin eu toate se indreapta spre normal si spre mai bine si spre vechile obiceiuri. Acolo se face specula, se munceste din greu, se ia cat mai mult cu japca. Iar voi, sarmanilor, aratati de parca numai voi singuri ati fi pierdut razboiul !
La masa de vizavi statea o pereche impunatoare: singura pereche impunatoare vazuta pana acum de Thomas in Zwickau.Ea era o senzual-severa frumusete cu un minunat par blond de culoarea graului copt, cu senzualele trasaturi ale fetei de tip slav si cu ochii albastri stralucitori. Purta o rochie de vara verde si stramta. Pe un scaun din preajma se afla o mantie de leopard.
Insotitorul ei era un urias musculos cu par cenusiu tuns scurt. Purta un costum albastru standard tipic rusesc, cu croiala pantalonilor exagerat de larga, si sedea cu spatele la Thomas, palavragind cu dama sa. Fara indoiala ca acestia erau cetateni sovietici. Deodata Thomas tresari. Constatase ca blonda dama flirta cu el. Ii zambea, isi arata dintisorii, apoi clipi scurt, inchise pe jumatate un ochi …
HM !!!
Doar n-am innebunit, isi zise prietenul nostru, se intoarse intr-o parte si mai ceru inca o limonada. Dupa a treia inghititura se intoarse din nou cu privirea la dama.
Dama ii zambi. Atunci ii zambi si el damei. Dupa care totul se desfasura foarte rapid. Insotitorul damei se intoarse brusc. Semana cu Tarzan, made in U.R.S.S. Sari in picioare. Din patru pasi fu langa Thomas. Il insfaca de jacheta, gest insotit de strigate printre consumatori. Asta il indarji pe Thomas. Si mai mult il indarji fptul ca blonda se ridicase in spatele uriasului si lasa impresia ca scena in derulare o distreaza grozav. Ticaloaso, gandi Thomas, deci toata chestia asta ai pus-o tu la cale, asa, ca sa nu mori de plictiseala, daca …
Nu-si termina gandul pentru ca pumnul uriasului ii atinse stomacul. Asta depasea orice limite. Thomas disparu pe sub Tarzanul rus si-I smulse picioarele de sub trup. A doua oara in aceeasi zi folosi jiu-jitsu. De data asta figura ‘panza’. Si pentru ca Othello din Rusia se gasea tocmai langa bariera garderobei, se pomeni pe data disparand in spatele ei.Thomas apuca sa mai vada, cu coada ochiului, cum in mana unui subofiter sovietic apare un pistol.
Curajul este o problema de inteligenta. Trebuie sa stii cand e cazul sa-l arati. Thomas se apleca in fata si zbura parca in strada. Spre norocul lui nu se gaseau rusi prin apropiere. Nemtii trecatori nu-l bagara in seama. Cand fugea un neamt, acesta se bucura din start de simpatia celorlalti.
Thomas fugi pana intr-un parc unde cazu gafaind pe o banca. Dupa un timp isi reveni si se strecura prudent pana la hotel.
A doua zi, la noua fix, translatorul introduse in biroul comandantului orasului Zwickau un Thomas Lieven proaspat barbierit, elegant si foarte sigur de sine. Dupa care fireste ca pe prietenul nostru era sa-l loveasca damblaua. Pentru ca cel care se ridica din spatele biroului nu era altul decat gelosul Tarzan sovietic pe care Thomas il proiectase cu o zi inainte printre hainele garderobei de la Palast-Caf? …
Uriasul purta astazi uniforma. Pe piept puteau fi admirate o serie intreaga de decoratii. Ofiterul il cerceta pe Thomas in tacere.
Intre timp Thomas calcula: biroul se afla la etajul trei. Sa sar pe geam? N-are rost. Adio, deci, Europa ! Sunt unii care pretind ca Siberia e plina de farmec …
Si se auzi, in sfarsit, vocea colonelului Vasili L.Melanin vorbind intr-o germana guturala:
“Gospodin Scheuner, va rog scuzati purtarea de ieri.”
Thomas nu reusi sa faca altceva decat sa se holbeze la colonel.
“Imi pare rau. Dunia este de vina.”
Deodata Melanin urla ca scos din minti:
“Blestemata asta de diavolita !”
“Domnul colonel se refera la stimata sa consoarta?”
Melanin izbi cuvintele printre dinti:
“Cateaua ! Puteam sa fiu general de brigada. Am fost de doua ori degradat … din cauza ei … pentru ca m-am batut.”
“Domnule colonel, trebuie sa va calmati”, spuse Thomas conciliant.
Melanin tranti cu pumnul in birou.
“Si o iubesc atat de mult pe porumbita asta a mea, Dunia ! Dar gata cu asta acuma. Sa trecem la treaba. Dar trebuie sa bem ceva mai intai, domnule Scheuner …”
Deci baura impreuna o sticla de votca, asa ca, dupa o ora, Thomas era crita, iar colonelul Melanin treaz-trezut si amandoi vorbira cursiv si spiritual despre afacerea lor, dar nu inaintara in tratative cu niciun pas.
Colonelul Melanin reprezenta urmatorul punct de vedere:
“Ati vrutsa vindeti cehilor aparatul si l-ati trimis pe prietenul dumneavoastra aici. Puteti sa plecati impreuna cu el inapoi daca ne predati schitele.”
“VINDETI”, corecta Thomas ferm.
“Predati. Noi nu platim”, contra colonelul.
Continua, ranjind viclean:
“De obicei nu sunteti cazut in cap – Thomas Lieven !”
Cateodata, isi zise Thomas, ai impresia ca genunchii sunt facuti din gem de cirese. Mormai abia auzit:
“Ce mi-ati spus, domnule colonel?”
“Am spus Lieven, Thomas Lieven – nu asa va numiti? Fratioare, credeti credeti ca noi suntem idioti? Credeti ca serviciul nostru secret nu si-a aruncat ochii prin actele aliatilor? Oamenii nostri de la Moscova s-au tavalit de ras cand au aflat despre actiunile dumneavoastra.”
Thomas isi reveni si spuse:
“Daca … daca tot stiti cine sunt, atunci de ce ma lasati sa plec?”
“Ce sa facem cu dumneavoastra, fratioare? Nu sunteti – fara suparare – decat un prost agent.”
“Multe multumiri !”
“Noi avem nevoie de agenti de prima calitate, nu figuri comice ca dumneavoastra.”
“Foarte amabil !”
“Am auzit ca va place sa gatiti. Ei, si mie imi place sa mananc. Venitipe la noi. Duniasa se va bucura. Voi face blinii. Am o gramada de caviar. Si putem discuta linistiti in continuare. Ce ziceti?”
“O idee excelenta”, raspunse Thomas.
Si gandi mahnit: un agent foarte prost. O figura comica. Uite cu ce iti da peste nas ! Ce zici?
Asa ca se pomeni in bucataria unei vile rechizitionate preparand cotlete Marechal. Nu se prea simtea in apele lui. Colonelul Melaninnu se aratase deloc. Insa tocmai cand dezos o pulpa de pui pentru cotlete, aparu doamna colonel, care intra, ca sa spunem asa, in viata lui Thomas Lieven – atata doar ca el inca nu banuia asta.
O femeie extrem de atragatoare. Parul – ochii – buzele – formele – mii de draci ! Si o piele ca martipanul. Cata prospetime, cata sanatate, cata forta ! Dama era unicat. Iti puteai da seama imediat: Dunia putea renunta linistita la corsaj, sutien si alte elemente ajutatoare folositoare unor dame normale.
Intra si inchise usa si-l privi pe Thomas in tacere si meditativ. Buzele i se deschisera pe jumatate, ochii i se inchisera pe jumatate …
O splendida nebuna, ii trecu lui Thomas prin minte. Tata ceresc, ajuta-ma ! Cred ca daca nu o sarut, ma sugruma cu propriile ei maini. Sau cheama un ofiter de la NKWD si ma declara sabotor.
Se auzira pasi.Ei se rupsera brusc unul de altul. Era si timpul, isi spuse Thomas.
Dunia se juca absenta cu o pulpa de pui, soptind:
“Scapa-ma. Fugi cu mine. Barbatul meu nu ma mai iubeste. Ma omoara. Il omor. Sau fugi cu mine.”
“Ma–ma–ma – hrm !!! Madame, de unde ideea ca nu va mai iubeste sotul dumneavoastra?”
Dunia rase demonic.
“L-ai batut ieri la cafenea. Inainte aproape ca omora barbatii in bataie. Si si pe mine. Acuma nu ma mai bate deloc. Asta nu mai e iubire … Vorbesc bine nemteste – nu?”
“Foarte bine.”
“Mama nemtoaica. Tu mi-ai fost de la inceput simpatic. Te fac fericit. Ia-ma cu tine dincolo …”
Pasii se apropiau.
Dunia inca mai mangaia pulpa lui Thomas cand isi facu aparitia colonelul. Zambi indefinibil:
“A, aici erai, porumbita mea. Inveti sa gatesti ca in vestul capitalist, acolo unde muncitorii sunt oropsiti? Ce s-a intamplat, domnule Lieven, nu va simtiti bine?”
“Imi trece imediat, domnule colonel. As putea … as putea sa trag o votca?”

Meniu Zwickau, 28 mai 1947

Blinii (clatite) cu icre negre
Cotlet Marechal
Budinca caramel

Gratie unui copan de pasare intra Dunia, rusoaica, in viata lui Lieven.

BLINII CU ICRE NEGRE:Se iau de persoana cate doua clatite mai subtiri, proaspat preparate in unt si de marimea unei palme mari. Se pun pe farfurii incalzite in prealabil. Pe cea de dedesupt se unge un strat de icre negre. Se pune a doua deasupra. Se toarna peste ele unt incins si se pune smantana. Adevaratele blinii se fac din hrisca.
COTLET MARECHAL:Se dezoseaza copanele de pasare fara a li serupe pielea. Se face o umplutura din piept de pasare taiat foarte marunt sau tocat, o lingura unt, putina ceapa, patrunjel verde si tarhon, deasemenea taiate marunt,1/4 de ceasca de pesmet inmuiat in vin alb, o lingura de ciuperci maruntite bine, piper si sare. Se da totul prin masina de tocat. Se da la foc mic intr-o lingura de unt si una de smantana in cateva clocote, mestecand intr-una si nelasand sa se ingroase. Se umplu copanele si se cos la taietura. Se trec prin pesmet fin si se prajesc in unt. Garnitura: mazare natur si cartofi pai.
BUDINCA CARAMEL: Se fierbe un litru de lapte cu 100 grame de zahar si un baton de vanilie. Se bat cinci oua cu putina sare si se amesteca cu laptele racit. Se face o crema caramel nu pre inchisa la culoare, se toarna intr-o forma de budinca incalzita care se suceste in asa fel ca peretii sa fie unsi cu crema. Se toarna laptele, se acopera si se fierbe ¾ de ora la bain marie. Se tine forma cateva ore la rece, se rastoarna pe un platou si se serveste.

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.