Un om fantastic (188)

Un om fantastic (188)

0 62

7.

La nord-vest de orasul bavarez Hof, in imediata apropiere a satucului Blankenstein, statea intins pe burta, cam pe la ora pranzului zilei de 27 mai 1947, la liziera unei padurici, un domn simpatic. Era vorba despre fostul bancher Thomas Lieven. Din motive de autoconservare se numea acuma Peter Scheuner.
Pe iarba din fata lui se afla o harta. Thomas o studie a nu stiu cata oara in scopul unei reorientari. Aici unde se termina padurea incepea o campie plina de flori. Prin mijlocul ei clipocea vesel un parau. Poate ca nu ar mai fi clipocit asa de vesel daca ar fi stiut ca desparte zona americana a Germaniei de zona sovietica a aceleiasi Germanii.
La acest parau se termina una dintre Germanii si incepea cealalta. Pe harta acest lucru era insemnat printr-o linie hasurata in culoare bruna – probabil in speranta, medita Thomas, de a aminti cine poarta vina ca acum exista doua Germanii …
27 mai orele douasprezece: acesta era momentul stabilit. Cei trei copaci de peste parau: locul stabilit. Aici trebuia sa se afle un soldat al Armatei Rosii care sa-l intampine. Soldatul insa nu se afla aici …
Copii, copilasi, isi spuse Thomas, ce debandada ! Mi-am trimis prietenul, pe Bastian, la Zwickau pentru a trata cu cehii vanzarea aparatului-minune – bineinteles ca cel modificat de mine. Sovieticii l-au inhatat pe Bastian. Bineinteles ca trebuie sa-l scot de acolo. Bineinteles ca de aceea zac aici in plin pranz al acestei zile de 27 mai. Sunt gata pregatit. Am in servieta schitele modificate ale aparatului. Zac aici in asteptarea soldatului rosu care sa ma scoata dintr-o Germanie si sa ma bage in cealalta. Dar tipul nu apare. Bine, dar chiar NIMIC in lumea si viata asta nu se poate desfasura simplu si fara emotii?
Thomas zacu la marginea padurii pana la 12,28. Incepusera tocmai sa-I ghioraie matele cand aparu si soldatul pe partea cealalta a apei. Avea atarnat de gat un pistol-mitraliera. Se opri intre cei trei copaci si privi in jur. In sfarsit, isi zise Thomas. Se ridica si o porni spre parau. Soldatul, un tinerel, se holba la el inmarmurit.
“Hei !”, striga Thomas, facand semne de prietenie catre soldat. Se opri la mal si-si scoase pantofii si ciorapii. Isi sufleca apoi pantalonii.O porni prin apa rece ca gheata spre celalalt mal. Pe la mijlocul apei auzi un strigat gutural si-si ridica surprins privirea.
“Stoi !”, striga din nou soldatul, adaugand si alte cateva cuvinte. Thomas nu le intelese, continua cu semnele prietenesti si cu mersul prin apa pana ajunse la celalalt mal. Soldatul se apropie vijelios. Abia atunci i se aprinse si lui Thomas becul. Doamne Iisuse, asta nu-i soldatul meu care trebuia sa ma ia de aici. Asta-i cu totul alt soldat rosu. Asta habar nu are de intalnire.
Soldatul zbiera iar cateva cuvinte.
“Tinere prietene, asculta-ma o clipa”, incepu Thomas. Se pomeni in schimb cu teava armei in coaste. Lasa sa-i cada pantofi, ciorapi si servieta si ridica mainile. Groaznic, isi zise el, acuma si Armata Rosie …
Amintindu-si de lectiile de jiu-jitsu luate candva in Franta, aplica asa-numita figura ‘fluturele dublu’ . Soldatul trase un strigat si zbura, cu arma cu tot, in parau. Thomas insfaca pantofi, ciorapi si servieta si o lua la goana – spre zona sovietica.
Pamantul fu deodata zguduit de tropaituri si bubuituri. Thomas privi speriat imprejur. Vazu cum rasarisera, din padurea zonei sovietice, cel putin cincizeci de oameni – barbati, femei, copii. Acestia fugeau ca scosi din minti inspre parau, il trecura si-si continuara goana spre zona americana a Germaniei.
Thomas privi dupa ei ca traznit. Iata ca, fara sa vrea, ii ajutase pe toti acesti oameni s-o stearga in Vest. Toti acestia statusera la panda, aici in Est, cum statuse si el la panda, dar in Vest.Thomas izbucni intr-un ras homeric. Dupa care il vazu pe rus ridicandu-se din apa cu gura larg deschisa dupa aer. Thomas o lua la goana. Auzi in spate racnetele rusului. Urmara impuscaturi Gloantele suierara pe aproape. (Atentie: armele sovietice functioneaza si ude !)
Pe sosea isi facu aparitia un jeep rusesc. Langa sofer se afla un capitan. Acesta sari in picioare si, tinandu-se de marginea parbrizului, incepu sa racneasca in ruseste la soldatul care contunua sa traga in nestire. Soldatul opri pe data pocnitoarea. Jeepul frana langa Thomas Lieven.
“Gospodin Scheuner, nu?”, intreba capitanulintr-o germana guturala.
“Scuzati intarzierea. Cauciuc nu bun. Facut kaput. Dar acum bine venit, gospodin, bine venit !”

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.