Un om fantastic (183)
CAPITOLUL 2
1.
“E absurd sa fiu banuit ca as fi vrut sa-l ucid pe onorabilul general Lynton”, spuse Thomas a unsprezecea oara in ultimele trei zile.
La inceput amuzandu-se, mai apoi furios si revoltat, Thomas se degaja de orice suspiciune.
Insa de fiecare data urma replica anchetatorului James Purnam de la CID:
“Mintiti !”
O spunea pentru a unsprezecea oara in ultimele trei zile. Recalcitrantul sau retinut il calca din ce in ce mai mult pe nervi.
In sala in care se desfasura interogatoriu era o caldura sufocanta. Caloriferele frigeau. Purnam transpira si avea dureri de cap.
“Nu mint”, repeta Thomas.
“Ia fii atent, Lieven -!”
“DOMNUL Lieven, va rog !”
“Ascultati-ma acuma atent, domnule Lieven: m-am saturat pana peste cap. Sistez interogatoriile si va tin inchis pana va creste barba pana dincolo de genunchi.”
Thomas ofta.
“E ingrozitor pentru mine sa va vad cum transpirati, mister Purnam. Dar daca vreti sa va mai pastrati slujba trebuie sa ma mai ascultati un pic. Caci daca nu ma veti asculta si veti continua sa bagati atata caldura in calorifere, prevad ca vor apare alte si alte atentate pe baza de explozii.”
“O … serie … de …”
Thomas continua ca un invatator rabdator catre elevul retardat mintal:
“Bineinteles. M-ati arestat, l-ati arestat pe prietenul meu Bastian Fabre, ati arestat-o pe asociata meaChristine Troll. De ce? Noi am produs, in fabrica provizoriu amenajata a parintilor domnisoarei Troll, cosmetice. Si ‘Beauty Milk’. O sticluta cu acest produs a explodat in dormitorul domnului general Lynton …”
“La naiba,da. E opera dumneavoastra, Lieven, si a gangsterilor dumneavoastra din Werwolf.”
“Nu, nu este opera mea, ci a bacteriilor de mucegai si a bioxidului de carbon.”
“Innebunesc”, gemu anchetatorul.
“Pana sa-mi prilejuiti asemenea bucurie, spuneti-mi, va rog: domnul general doarme in aceeasi incapere cu doamna?”
Purnam inghiti in sec, se holba la Thomas si sopti:
“Acuma a innebunit ASTA !”
“Nu, ACESTA nu a innebunit. Doar combin, leg bucatile intr-un intreg: doamna general are o masuta de machiaj in dormitor. Cu oglinda si tot tacamul. Asta-I pusa langa fereastra …”
“De unde stiti?”
“Pentru ca, in general, caloriferele se afla montate sub ferestre …”
Purnam clipi nervos. Si clipind nervos asculta mai departe expunerea lui Thomas.
Al sau ‘Beauty Milk’ se fabrica dupa o veche reteta de familie a firmei Troll: din lamaie, lapte covasit si ceva grasimi. Adevarul era ca inca nu se putea lucra perfect steril. Si sticlutele in care era ambalat produsul lasau de dorit. Sticla veche, de proasta calitate.
“Vedeti, mister Purnam, nu degeaba sta scris pe etichetele aplicate pe sticlute: a se pastra la rece. Stimata doamna general nu a urmat instructiunile, ci a pus sticluta cu ‘Beauty Milk’ pe masuta de toaleta.Langa calorifer. Langa caloriferul supraincalzit …”
“Nu-mi incepeti iar cu basmele !”
“Nu ma intrerupeti, va rog. Deoarece nu putem lucra inca steril,bacterii de mucegai au patruns in lotiune. Astea produc, la caldura, bioxid de carbon.Acesta este un gaz. Datorita lui presiunea din sticluta creste. Creste cat creste si apoi – bummmmm! Este nevoie sa continui?”
Purnam spuse livid:
“Vrajeli si minciuni. Nu cred niciun cuvant.”
“Ei, atunci sa mai asteptam putin, stimabile. In curand va exploda urmatoarea sticluta la urmatorul general …”
Purnam striga:
“Tineti-va gura !”
“La doamnele de origine GERMANA care folosesc produsul nostru nu va exploda nimic. Nemtoaicele, in aceasta a treia iarna postbelica, nu au incotro si-si tin cosmeticele la rece”, continua Thomas.
Suna telefonul. Purnam ridica receptorul, se prezenta si asculta o vreme. Fata sa capata culoarea racului fiert si sudoarea ii tasni pe frunte. Intr-un sfarsit spuse:
“Okay, Boss, plec imediat acolo. Dar nu-mi mai trageti cu Werwolf si alte asemenea – mi-e teama ca ne facem de bacanie cu asa ceva.”
Puse receptorul in furca si il privi pe Thomas ranjind cam stramb.
“Imi permiteti sa intreb daca nu cumva a mai explodat vreuna din sticlutele mele?”, se interesa acesta.
“La Fliegerhorst Neubiberg, da. Acum un sfert de ora. La maiorul Robert Rapp.”
2.
Thomas fu prezentat, trei zile mai tarziu, sefului Politiei de Ocupatie muencheneze, un colonel mai in varsta, cu privire inteligenta.
In biroul – supraincalzit – se intalni cu cei doi prieteni si colaboratori ai sai – ex-pungasul din Marsilia Bastian Fabre si bruneta cu ochi de caprioara Christine Troll.
Colonelul spuse:
“Mister Lieven, s-au efectuat cercetari asupra mai multor esantioane de ‘Beauty Milk’ produse de fabrica Troll. Teoria dumneavoastra cu bcteriile a fost confirmata de laborator. De aceea dumneavoastra, cat si prietenul dumneavoastra Bastian Fabre, vetifi pus imediat in libertate.”
Thomas interveni putin nervos:
“Un moment, dar cu domnisoara Troll ce se intampla?”
Colonelul continua:
“Cu ajutorul amprentelor ei am constatat ca aceasta Christine Troll a facut parte timp de peste un an de zile din vestita banda Kaiser, care a actionat in Nuernberg. Acolo se numea Vera Fross. Tinerii gangsteri furau masini, talhareau militari si jefuiau vile americane. Membrii de sex feminin ai bandei agatau ofiteri. Ii ameteau cu alcool si somnifere si apoi ii pradau …”
Thomas se holba la Christine Troll, blanda, binecrescuta fata din mediul burghez; faptura aceasta curata, cinstita, morala; partenera sa de afaceri pe care o stimase ca pe o doamna si cu care s-a purtat cum te porti cu o fetita nevinovata.
Christine Troll se intoarse brusc spre el. Figura ei palida, bine proportionata, de madona, se schimonosise. Vocea ii suna acuma brutal, ordinar.
“Ce te holbezi ca un tampit? De ce crezi ca m-am dat la tine?”
“Te-ai dat la mine …”, repeta Thomas incet, in timp ce medita: am inceput sa imbatranesc? Nu mai pot face fata japitelor astea?
“Pai sigur, prostule ! M-am dat la tine ! Cand s-a dus naibii afacerea de la Nuernberg a trebuit sa ma dau la fund. Mi-am reluat numele meu adevarat. M-am angajat la yankei si am asteptat sa apara un idiot care sa iasa cu pitulele pentru fabrica mea.”
“Christine, ce rau ti-am facut? De ce imi vorbesti in felul acesta?”
Tanara fata arata deodata imbatranita, trecuta, consumata si cinica:
“M-am saturat de voi toti ! De toti barbatii ! Si americani, si nemti ! Sunteti niste porci, porci ordinari – cu totii !”
Vocea ei se acutiza in isterie.
“Shut up”, interveni dur colonelul. Christine Troll tacu. Colonelul se intoarse spre Thomas:
“Fabrica, toate incasarile si toate produsele sunt confiscate.”
“Stati un pic, nu e doar ea actionara. Cu banii MEI s-a pornit productia.”
“I am sorry, mister Lieven, fabrica este inregistrata la Camera de Comert doar pe numele Christinei Troll. Mi-e teama ca ati facut o mare greseala.”
Thomas isi spuse:uite pedeapsa soartei pentru faptul ca ai vrut sa fii cinstit si sa lucrezi cinstit. Banii tai s-au dus dracului. Daca ai fi invartit ceva ilegal, te-ai fi imbogatit, ai fi primit felicitari, ai fi fost elogiat si iubit – dar tu, idiotule, ai vrut s-o dai pe coarda cinstei. N-ai invatatinca nimic din toate prin cate ai trecut in viata.
In aceeasi seara Thomas si Bastian puteau fi gasiti in salonul vilei, in fata focului din camin. Amandoi se delectau cu pastis – rachiul cu care facusera in Franta banii pe care ii pierdusera acuma, cat ai clipi, in Germania.Bastian rupse tacerea:
“Te-am prevenit. Acu’ am cam dat de fundul sacului. Ce facem? Vindem vila?”
“Nici nu te gandi la asa ceva. Acuma vom merge sa cautam uraniu.”
“CE VOM FACE?”
“Ai auzit bine, batrane. In celula in care m-au inchis americanii am cunoscut untip interesant. Se numeste Walter Lippert. Mi-a spus o poveste fantastica …”
(va urma)
Dan Bota
